Criza barbatului de 40 de ani sau altceva?(3)

buflea spune:

Nu stiu daca e foarte aberant ... intrebarea este daca Ilia se poate descurca cu casa, masa, bona la copii, etc din salariul ei + 1/3 din salariul lui.

maru spune:

nu =, buflea, e a financiar e bine, are un apartament al ei separat. Nu sunt banii, nu

khrisu spune:

Sa ma explic...sunt in CIC, asta inseamna un venit de 840 ron/luna..atat. Nu am casa, stau in chirie. Cu toate astea copiii mi-au fost incredintati mie. Mama tre' sa faca dovada unui loc de munca si conditii decente de crestere a copiilor (un acoperis deasupra capului, macar o camera cu un pat, nu conteaza ca-i chirie,gazda, ca e proprietate privata). Tata poa' sa aibe palate si bani garla..nu conteaza diferentele financiare intre parinti.

buflea spune:

Aham ... inteleg. Oricum ei nefiind casatoriti legal, copiii sunt deja ai ei si deci este imposibil ca el sa ii poata lua vreodata.
Poate aberez si imi cer scuze, dar judecand dupa tot ceea ce am citit, cum o trateaza el, ce simte ea, singurul motiv pentru care Ilia mai sta in casa aia imi pare a fi cel financiar. Sau poate speranta in mai bine ...dar vorba cuiva, ca focul sa se aprinda, el trebuie sa o doreasca si ca el sa o doreasca cred ca trebuie mai intai sa o piarda.

khrisu spune:

de acord... eu zic ca tare bine ar fi sa afle dumnealui ca uite s-a gasit cineva s-o aprecieze.... sa vezi ce-i sar fluturii din cap... as povesti eu mai multe..din proprie experienta..da' ma tem de rosii in cap...

mihuta spune:

Financiar vorbind, una e sa te descurci si alta e sa traiesti bine . Nu e placut sa iti pierzi un anumit nivel financiar, oricum ai lua-o. Devine ok doar daca il pierzi la schimb cu ceva, cu linistea ta sau cu alta relatie, chestii de genul asta. Apoi un business chiar daca de succes nu e egal cu un venit personal pe care sa-l calculezi pentru pensie alimentara, ca in Romania conteaza salariul sau venitul declarat/demonstrat, nu cat face omul. Asa ca in realitate fiecare plateste cat vrea (cat il lasa constiinta). Sunt persoane care au gasit alte modalitati de retributie sau au cerut un salariu mai mic pe cartea de munca special pentru a plati pensie mai mica. Am si cazuri care au stabilit o pensie mica dar platesc in realitate de 3-4 ori mai mult.

Fireste ca in cazul de fata tatal isi va asuma responsabilitatea financiara pentru copii, daca se va ajunge la separare, mai ales daca separarea vine din initiativa lui.

Ilia, omul e un narcisist (crede-ma, cunosc tiparul), pur si simplu nu-l interseaza de ce iese din cercul lui de interes (proprietate) si se pare ca momentat tu ai ramas pe langa. Atata poate. Pe de alta parte asta il ajuta sa fie un om de afaceri de succes, ca nu trebuie sa-si bata capul cu ce simte x sau y sau z.
(nimeni nu se da in vant dupa compania celor pe care i-au nedreptatit,doar toti ne vrem buni si puternici)

Eu cred ca era mai bine daca nu se intorcea, in sensul ca atunci aveai un ascendent, el era vinovat, si ar fi gasit o solutie financiara care sa ii acopere aceasta vina (in plus erai si eliberata moral de decizia de a creste copiii fara tata). Acum ca s-a intors acasa (unde nu ar vrea sa fie, sau nu in aceeasi companie), considera ca si-a acoperit aceasta vina, ca doar a ales familia, nu ? Deci daca tu n-o sa mai vrei sa continui, nu va mai fi el responsabilul moral.

Scenariul asta l-am vazut in destule cazuri, dar de fiecare data a fost temporar, pana la urma plecatul a plecat definitiv intr-un fel sau altul.

Parerea mea, si sper sa nu te ofensez, este ca tie personal ti-ar face bine o alta preocupare masculina. Nu din cea cu sentimente si sperante si etc, nici din cele de razbunare, demonstrare(ca in cazul tau au efect contrar), poate o relatie simpla, discreta, in care sa doresti si sa fii dorita, apreciata si sa-ti mai castigi un pic de spatiu in creier departe de el. Ceva pentru tine, nu pentru el sau impotriva lui.

Putine drumuri sunt cu adevarat gresite. Doar diferite. Outcome-ul oricum nu e nicieri garantat. Poate o sa iesiti din criza, poate o sa va separati. Nu poti sa stii. Inca. Nu te grabi, asteapta momentul si decizia care ti-e tie cea mai favorabila. Intre timp incearca sa-ti petreci timpul cat mai placut.

ilia_99 spune:

financiar ma pot descurca. nu va imaginati ca o duc acum ca-n rai, ma plimb cu Porsche si-mi fac shoppinguri la Milano. Airea! Imi intra banii in cont, incep sa-i impart: atit la bona, atit mincare, produse de curatenie, motorina, etc. coafor rar, ma vopesesc acasa, cosmetica, manichiura, doar cind iesim undeva, deci.. cheltuielile mele sunt mult reduse fata de acum 2 ani, de ex. si o pot duce asa in continuare. n-am nicio pb sa impartim complet echitabil timpul copiilor, 2 sapt la mine, 2 la el, o luna la mine, 1 la el sau cum o fi. se poate descurca cu ei, deci nu-mi fac pb ca ramin nemincati sau neingrijiti. asa ca financiar as putea sa fac fata rezonabil.
mihuta, nu ma simt deloc vinovata moral pt despartire, fiindca el a facut tot ce era posibil ca eu sa ajung la aceasta concluzie, in timp ce eu lupt de 1 an de zile sa dreg lucrurile. dar, ca de obicei, trebuie doi ca sa mearga caruta.. de 1 an de zile imi spun si eu tot asa "nu te grabi", dar cit timp o mai tin asa? cum sa iesim din criza daca el nu intelege care ar trebui sa fie responsabilitatea lui in mersul acestei relatii?

cristina_miruna spune:

Pana acum nu am mai scris, dar sincer, stii ce cred? dupa pasti sotul tau isi va face iar valiza. Daca retin bine si craciunul l-ati facut impreuna si credeai ca totul se va aranja, deci nu vad de ce nu ar face asa si acum. Cred ca ii este mai comod sa faca asa. Eu in locul tau cred ca i-as fi facut eu valiza pe care ar fi gasit-o in fata usii. O ata rupta si inodata nu mai e ca una noua, deci...trage tu sungura concluziile

mihuta spune:

Draguta chestia cu valiza, dar ce te faci daca locuinta pe care o imparti cu el e a lui? Poti sa-l dai afara din propria lui casa care tie nu-ti apartine?

khrisu spune:

pai simplu..iti faci bagajele tie si copiilor si te muti in alta locuinta inchiriata, cumparata, in gazda..dupa posibilitati.