Obiect de atasament

Dragi mamici sau tatici,
Am o problema cu copilul meu de 2 ani si 3 luni pe care nu stiu cum as putea-o rezolva. P e la varsta de 7 luni s-a atasat de o bluza de saten de la camasa mea de noapte. I-am lasat-o pt ca se linistea si dormea extrem de bine cu ea. Acum nu se mai desparte de ea. Problema mea este ca in momentul in care o ia in manuta, incepe sa suga degetul la cealalta mana. Este un mod de linistire, de relaxare...; iar gestul este reflex. Fara aceasta bluza, nu suge degetul absolut deloc.
In momentul in care ia o pauza la joaca, cand se plictiseste sau cand este obosita o cere insistent pe "nani" (asa a denumit-o). Pe mine ma deranjeaza mai mult suptul degetului decat faptul ca tine aceasta carpa in preajma ei. Am incercat sa nu i-o mai dau dar plange ore in sir dupa ea si nu am rezistat.
Ce ma sfatuiti sa fac? Cum sa scap de acest obicei?
Multumesc mult!

ruxandraru spune:

Draga mea, eu una te sfatuiesc sa nu faci nimic, lasa copilul in pace cu "obiectul pasiunii" cu tot. Ii va prinde foarte bine si pe viitor, cind va avea, in situatii stresante, un aliat secret, numai al lui. "Nani" poate deveni si prietena ta, la nevoie. "Uite, si Nani papa spanac, si Nani vrea sa isi spele miinile" etc. Noi o avem pe Lula, o jerpelitura de ursulet din plus, care acum merge cu Tudor la cresa... (al meu are 3 ani si o luna). Si exact aceeasi faza cu suptul degetului. Le face simultan pentru ca ambele ii dau confort: si gestul si obiectul. Cu degetul, am incercat si noi in fel si chip si nu s a rezolvat. O imbunatatire semnificativa a aparut cind nu l am mai bagat in seama (aparent), apoi povesteam cu sotul meu de fata cu copilul ce rau vafi cind o sa i cada degetul de la atita supt si uite ca a inceput deja (avea o ditamai batatura). Dar nu i reprosam nimic direct. Apoi, inainte de culcare, ii spuneam ca poate sa si suga un pic degetul, ca stiu ca i face placere si ca daca o sa l suga doar un pic, la culcare, nici n o s i cada. Si a FUNCTIONAT! Asa ca acum il suge citeva minute, apoi i l scot eu din gura, cind e adormit. Sigur o sa le treaca de la sine, mai ales daca nu o face nici al tau tot timpul. Dar pe Nani nu i o lua, te roooog... Se ataseaza atit de tare... Si nu cred ca disparitia ei misterioasa ar rezolva problema degetului in gura. Succes si nervi de otel!

abramburika spune:

Sa inteleg ca l-ai lasat sa planga ore in sir ... sau e doar un mod de exprimare asa??? Ca mie asta mi s-ar parea mai grav, decat obiectul de care s-a atasat.

Nu e nimic grav ca s-a atasat de bluza asta, unii o fac de o paturica, de un plusat etc. O sa ii treaca cu siguranta.



Inteleptul nu spune tot ce stie, iar prostul nu stie ce spune.

Sasandbm spune:

Multumesc mult pt raspunsuri si pt incurajari!!!

Chiar ore in sir nu am lasat-o sa planga, dar jumatate de ora tot mi-a plans, ii mai distrag atentia, mai uita pe moment, dupa care isi aduce aminte si tot asa....

Incerc sa nu ma mai concentrez nici eu atat de mult pe acest obiect. ma deranjeaza si pt ca pe partea unde isi suge degetul dintii i-au iesit mai greu si mi-e teama sa nu-si deformeze dantura. Om vedea ce mai facem...

eimotto spune:

Hopa, gata ... ai facut copilul sa planga....

Citi inainte de a sari la gatul omului. Fata a spus ca ea insasi i-a dat bluza cand era mic pt ca se linistea...de unde trag eu concluzia ca nu e "rea" ... tu crezi cumva ca i-a dat-o cu perfidul plan de a i-o lua si a-l face sa planga ore in sir la 2 ani?

Normal ca este o exprimare pt ca nu cred ca ai vazut vreodata un copil care sa planga ore in sir daca nu il doare ceva.

Nu se poate neam sa ii raspundeti la ce intreaba... trebuie sa gasiti samanta de scandal in orice.




Mamica de Iulia Eleni(06.02.2004) si Yannis Victor (09.04.2007)

---

---

www.helpsonia.com/" target="_blank">Ajutati-o pe Sonia - De la inima ta pentru inima ei

anca_a spune:

Draga mamica,

tu nu trebuie sa faci nimic, in niciun caz nu trebuie "sa scapi" de el. E relatia lui, obiectul lui, atasamentul lui. Asadar, copilul este singurul in masura sa renunte la el, atunci cand va fi pregatit.

Copiii nu sunt niste piese de mobilier de care sa dispunem dupa bunul nostru plac. Iar cand o sa invatam sa nu-i mai conditionam in functie de preferintele noastre si cand o sa stim sa-i respectam si sa-i acceptam ca si individualitati separate, cu nevoi, dorinte, idealuri proprii si distincte, lumea asta va fi un loc ceva mai bun...







Valabil si pentru tine.


2: "cei care nu respecta legile merita orice li se intampla."
3: "legile ne sunt date de sus dintr-un motiv pe care poate nu il intelegem, dar avem datoria de a le respecta."

adra_bell spune:

Te sfatuiesc sa nu faci nimic. Copilul va renunta singur la obiect. Fina mea avea tot o camasa de noapte de-a maica-si, a renuntat la ea la aproape 4 ani

adra_bell si Eva-Elena (14 nov 2007)
about Eva

secolul XX la subiectiv


Inseamna si asta ceva dar nimeni nu intelege ce

cristoiu spune:

Mai pina la urma nu cred ca a inteles nimeni adevarata problema. Nu are problema cu obiectu' respectiv ci cu suptul degetului. Si in mod justificat dupa parerea mea, fiindca isi poate strica ireparabil dantura.

Ai incercat sa ii dai suzeta? Sau de-abia ai reusit sa scapi de ea? Inca n-am experienta necesara sa iti dau sfaturi, dar iti inteleg ingrijorarea.

abramburika spune:

Presupun ca imi este adresat mesajul. Si atunci raspund: unde ai vazut samanta de scandal in raspunsul meu? Sau ca i-am sarit la gat?

Am spus ceea ce gandesc, ca, da, sa lasi copilul sa planga ore in sir (bine, era o expresie, dar s-a dovedit ca sunt 30 min. si tot e mult pt. mine), stiind cauza, mi se pare grav. Una e ca plange de durere sau nu stii motivul, alta ca stii si nu incerci sa-l linistesti. Nu am zis ca e rea, astea sunt afirmatii de-ale tale.
Ba, am fost si on-topic, cu ceea ce am scris in a doua parte a raspunsului.

Poate ar fi trebuit sa se simta lezata si sa-mi "ceara socoteala" autoarea, nu crezi???



Inteleptul nu spune tot ce stie, iar prostul nu stie ce spune.

xxxwoman spune:

Tuturor....

Si Andrei al meu are un Dodo de pe la 6 luni, iar acum 2,3 ani, si inca-l mai plimba la cresa... Zilnic! Baiul mare e ca dupa 2 ani saracul catel din plus arata ca dupa razboi si, desi in timp am achizitionat si alte plusuri din aceeasi firma/gama (doar ca alte animale, ca un dodo similar n-am gasit neam) niciunul nu prezinta interes in fata catelului lui... Unde mai pui ca atunci cand e la spalat plange in fata masinii de ti se rupe sufletul... si numai noi stim de cate ori l-am scos semiuscat si a trecut direct in mainile lui, la alintat dupa baita...

Mi-am dat seama ca solutii nu exista momentan, desi mamicile deja ne cunosc, vai, n-ati scapat de Dodo? Nu! N=am scapat si nici nu ne dorim atata timp cat pe el il linisteste si-l face sa se simta in siguranta oriunde. Sper eu ca nu va ajunge pe la liceu sau facultate cu dodo in traista... asa ca inca mai am rabdare (sper ca si catelul "sange" sa mai reziste...).
In ceea ce priveste suptul degentului noi n-am trecut niciodata prin faza asta, de la suzeta la care am renuntat brusc pe la 1 an si 7 luni (si aici durere pentru altii care ne vedeau ca inca mai avem suzeta) am ajuns la "nu-i Bubu!" si cu asta basta. Inca mai avem de lucrat la scapatul de pampersi, probabil asa suntem noi, mai inceti, niciodata nu l-am fortat sa renunte la ceva....Presupun ca poate deveni o chestie urata daca se ajunge intr-adevar la bataturi sau rani la deget cum spunea o mamica mai sus... Daca e doar de alint, pentru o perioada scurta, nu vad marea problema... O sa treaca si asta ca si celelalte... sunt doar etape...

Desi cunosc situatii de adulti care in momente de stres is rod unghiile din carne?!.
Incredere, rabdare si nu forta pitica.... cu siguranta veti scapa si de acest obicei!

OanaRusu spune:

Mie mi s-a spus ca suptul degetului nu deformeaza dantura - dantura de lapte nu e dantura definitiva, stiu pe cineva care si-a supt degetul pana la 5 ani si are o dantura (natural ) superba.
Ar fi pb dc ar suge degetul la 8-9 ani, dar atunci pb ar i cu adevarat serioasa, pe alt plan insa.

Eu tare mi-as dori sa aiba copii mei ceva de atasament, ne au doar pe noi, pe tata si pe mama, cand sunt suparati sau necajiti numai tata sau mama ii poate impaca - zi sau noapte - asa ca dormim de multe ori cu ei in brate pt ca le iese dinte sau ca-i doare una-alta.

Paul si-a aruncat singur suzeta pe la 2.5 ani, toti se legau de el ca-i prea mare pt suzeta - eu l-am aparat intotdeauna pe fatza, spunand ca e jucaria lui si numai pe el il priveste.
Insa au fost prea multi care l-au batut la cap ca-i mare si a aruncat-o din impuls, am avut dupa aceea multe situatii care au cerut efort cel putin inzecit de linistire - pt ca a renuntat brusc, inainte sa-si stie controla emotiile.

Lasati copii sa fie copii cand cresc mari, e bine sa le ramana farama de copil in suflet..

Oana, mami de Ana Maria (intr-o zi de 13... 13 iunie 2008) si Paul-Victor (ziua cea mai lunga: 21 iunie 2006)
Priveste partea buna a lucrurilor