Credeti in farmece?

ladyJ spune:

Ce solutii concrete, Gabi? Nu vezi, fetele scriu, si nu e singular subiectul Dorei. Toate dau sfaturi, dezinteresate. Dar Dora nu este in situatia de a accepta sfaturile scrise pe un forum. Cu Dora, nu poti vorbi asa cum as face-o cu tine de exemplu daca ai fi intr-o situatie asemanatoare dar fara alte probleme de ordinul tulburarilor.

Mai intai de toate ; Dora trebuie sa urmeze tratament. Asta e principala chestiune.Problemele financiare si administrative se rezolva cu capul limpede. Altfel, ne tot invatim in cerc, solutie concreta nu exista la probleme care nu tin de niciun concret.

gaba-rema spune:

Dora, ne auzi?
Ne-ai cerut ajutorul. Noi credem ca trebuie sa te tratezi la psihiatru si psiholog. Ai mijloacele financiare sa incepi un astfel de tratament?
Daca da, nu mai sta pe ganduri! Trebuie sa fii intreaga si stapana pe tine, psihic vorbind, pentru a ramane cu copilul tau. Cred ca ti-e clar ca asta e prioritatea indiscutabila pt. tine, sa ramai alaturi de copilul tau.

popescudora spune:

Nu am mijloacele financiare pentru asa ceva. Cat timp stau cu sotul si socrul, avem impreuna un venit rezonabil cat sa traim, mai putin decat decent. Si asta pentru ca avem datorii mari, nu pentru ca avem venituri extrem de mici. Am venitul mai mic decat chiria pentru o garsoniera.
Problemele mele psihice nu sunt grave si nici constante. Sunt provocate de context mai degraba. Ma simt sfasiata, as vrea ceva ce nu pot sa am, nu stiu de ce nu pot sa am acel ceva, nu stiu cum sa fac ca sa fie bine, nu stiu nimic. Sotul meu a fost mereu de parere ca daca sunt tinuta in nesiguranta si cu sabia lui Damocles asupra capului o sa ma port bine. Dar pe mine asta ma ucide. As vrea sa nu divorteze, as vrea sa nu ma mai insele, as vrea sa stiu sigur ca ma iubeste, ca nu imi spune asta doar asa, ca asta vreau eu sa aud, as vrea sa lupte si el sa fim bine, sa faca si el compromisuri...
Pitic e ok, nu sufera. Nu avem o atmosfera de certuri, tati nu prea e parte din viata lui, cand are nevoie merge cu el la dr, face rost de mancare sau cele necesare, pur si simplu nu stie sa comunice cu un copil asa mic. Nici eu nu stiu, poate nu eram pregatita, totusi pe mine ma cunoaste si mai ales, are incredere in mine. E un copil vesel si sociabil. Toti il iubim. Se poate si mai bine. Stiu asta. Nu stiu ce sa mai cred. Nu ma poate ierta pt reclamatia la DNA. I-am pus libertatea in joc. Dar cand a venit si mi-a luat copilul cu PC si politia dupa el, i-am cazut in genunchi urland sa mi-l lase, am sarit cu un cutit la el (sper sa nu mai ajung vreodata in halul ala). Am zacut vreo 2 saptamani fara sa mananc aproape nimic, intr-o stare de drogata aproape. Apoi am aflat ca am trait un soc traumatic. Macar acum sunt cu ei. Divortez, dar am sansa sa traiesc viata alaturi de persoanele iubite. Poate pot sa repar ceva.
Daca stiti o gazda dispusa sa ma primeasca cu un copil de 1 an si 2 luni, care e cuminte si nu plange, macar as mai avea o optiune. Si va rog sa imi spuneti, in general se cauta studente, fete, fara copii.

Alizee spune:

Dora, incertitudinea pe care o simti, nu este doar o faza trecatoare. Intelege, ca doar un psihiatru te poate ajuta. Pt a putea face fata greutatilor inerente ale vietii, ai nevoie de integritate psihica. O poti avea cu ajutor specializat. Nu-ti mai fie teama; mai rau decat sa traiesti intr-o negura fara sfarsit, nu stiu ce poate fi. Nimeni nu-ti poate lua copilul decat daca dovedeste ca ii pui viata in pericol, nu ca ai o tulburare psihica. Si, chiar daca i s-ar da lui copilul, nu ar fi pt totdeauna.
Consultul psihiatric este gratuit daca ceri trimitere de la medicul defamilie. Este a treia oara cand iti dau informatia asta si o ignori cu obstinatie.
Lasa-te ajutata de medici si viata nu ti se va mai parea atat de complicata.
Mergi la medicul de familie si cere-i trimitere catre psihiatrie. Este foarte important pt viata ta si a copilului tau sa ai creierul sanatos.
Sanatate iti doresc si toate cele bune.


allinta

http://www.petitieonline.ro/petitie-p61234041.html

gaba-rema spune:

Poate ca 90% din timp pb. tale psihice nu sunt grave. Dar daca te conduc la ce-ai scris tu mai sus, atunci ele devin foarte, foarte grave. Din pacate, si eu intelesesem ca n-ai bani de tratamente psihi :(



Care "ei"? Cine sunt "persoanele iubite"?



Sa inteleg ca barbatul tau te va lasa sa pleci de acasa cu copilul? Sigur? Ca ziceai ca a venit la un moment dat cu PC peste tine.

Si inca ceva: poate (am zis "poate"! nu sigur!...) se vor ivi momente cand tu vei lua in calcul si optiunea sa pleci singura... dar cred ca stii si tu, ca dupa aia te vei da peste cap cu mult mai rau... si in loc sa-ti usurezi situatia si cugetul, va fi exact pe dos.
Daca n-ai incotro, singura treaba posibila e sa ramai acasa cu cel mic...

popescudora spune:

Pai, persoanele iubite sunt sotul si copilul.
A venit cu PC peste mine, dar pentru ca s-a sesizat PC, nu pentru ca a reclamat el (cel putin asa sustine). PC fusese si mai devreme in acea zi si am avut ghinionul sa dea peste pitic smiorcait, ca ii ieseau dinti, murdar pe bluza, ca are mania sa isi puna mancarea pe el, tocmai ii schimbam scutecul, faza la care el se intoarce pe burta si o ia din loc, nu stiu cum de la ele a stat, si au dedus ca aberez eu ca zic ca asa face de obicei (mie si la baita mi se fataie prin toata cada, nu mai zic ca si la cresa mi-au zis ca pana il schimba pe el schimba 10 copii).
Doamne, ce perioada a fost! M-am trezit ca mi se cere custodia si pensie alimentara, mi-am angajat avocat, am luat copilul, nu eram in cea mai benefica perioada sa am grija de el, am inghitit un tub de diazepam, m-am trezit la urgenta, a 2-a zi a venit tatal si l-a luat si l-a dus la o prietena in Ilfov, l-am sunat sa imi dea tel ei si nu a vrut, l-am reclamat la DNA, speriat a venit iar cu pitic si mi l-a adus, eu ascunsa prin vecini sa nu ma omoare, pe urma a venit PC, a plecat, plangeri la politie ca ma ameninta ca ma pandeste si imi rupe gatul, a venit iar cu PC si mi l-a luat, pe urma iar am luat copilul inapoi ca s-a gandit sa mi-l lase ca de fapt lui nu-i trebuie si ca sa-mi retrag plangerea la DNA, intre timp pitic tot era racit si sub tratament, pana la urma m-a dat mama afara din casa, a avut proasta inspiratie sa ma loveasca si sa ma injure si eram cu nervii la maxim, asa ca am lovit-o si eu (nu cine stie cat, ca sa imi potolesc nervii am spart un geam dublu cu piciorul, ca sa ma calmez, si m-am ales cu pielea sfasiata pana la os), mama mi-a facut rost de pastile si bani de vodca ca sa plec si sa le iau (a nu se intelege de aici ca obisnuiesc sa consum asa ceva), n-am luat nimic,pitic era la cresa in ziua aia, abia ma sunasera ca era iar bolnav, asa ca dupa o noapte in strada am venit cu coada intre picioare la barbatu-meu ca nu mai aveam unde sa ma duc si la cine sa apelez. Nu ma mai suporta nimeni, nici soacra, nici prietenii lui, pentru ca ii pun cariera si libertatea in pericol cu plangerea aia, si nici el nu poate sa ma ierte asa usor. M-a dus la dr, mi-am pus copci la picior, sunt acasa, pentru ca aici chiar ma simt acasa, sunt cu el si pitic (care e bine ca n-a realizat mare lucru din fataiala la care era supus, ba chiar se simtea bine si in centrul atentiei, toata lumea se juca cu el), si vreau sa nu mai trec niciodata prin ce am trecut. Oricum tin minte totul ca prin vis, foarte vag, ceea ce e ciudat, dat fiind ca au fost cele mai urate momente din viata mea.
Pe mama o urasc. Stiu ca nu e bine, dar asta simt. Mi-a distrus copilaria si adolescenta, iar cand am avut nevoie de o vorba buna, n-a facut decat sa imi scoata ochii, sa imi faca morala, sa imi spuna ca ea nu ma mai iubeste, dar ca face astea pentru mine din datorie, ca daca ma impac vreodata cu sotul sunt moarta pentru ea, ca nu imi trebuia copil si ca e un copil anormal, tot timpul statea cu dopuri in urechi si imi facea gura ca daca se bazaie ii scoala chiriasul. De asta aveam eu nevoie in perioada respectiva!
Sotul e indecis, tine la mine, dar tine si la familia si prietenii care sunt impotriva mea, regreta pe undeva ca s-a legat la cap cu una ca mine fara sa il doara, nici sa ma abandoneze nu poate, dar parca l-as lasa si pe el liber sa-si refaca viata fara sa il chinui.
Asa ca eu va intreb pe voi, INCOTRO? O sa ma duc si la psiholog, daca e gratis, dar concret, ce sa fac? Am sunat azi la munca, se fac restructurari, nu e deloc propice sa ma intorc, part time n-am gasit, si chiar daca as gasi, nu are cine sa stea cu copilul, m-as duce sa ingrijesc o batrana sau sa fac menaj contra masa si cazare, dar tot copilul e problema, pot doar sa plec singura si asa iau copilul cand ma mai stabilizez putin.
Si el a gresit mult, m-a provocat, m-a ignorat, m-a adus in pragul nebuniei, si pe masura ce eu reactionam mai absurd si ilogic, se indeparta si mai mult de mine. Dar nici nu pot sa-i cer sa fie psiholog si sa aiba o casnicie in care sa ma consilieze pe mine, uneori are si el probleme si e obosit si nu are rabdare sa auda vaicareli de genul ca de ce s-a zburlit la tel si nu mi-a zis ceva dragut sau ca de ce iese la o bere cu baietii pt a 3-a oara intr-o sapt.
Banuiesc ca nu a inteles nimeni nimic, nu cred ca am fost prea coerenta

Alizee spune:

Dora stai linistita acolo unde esti si mergi la psiholog. De acolo, el te va indruma unde considera ca ai nevoie. Consultatiile sunt gratuite daca ai trimitere de la medicul de familie, iar tratamentul, cred ca este compensat.
Nu mai pierde vremea, asteptand sa ti se rezolve problemele, ca nu se va intampla asta, dimpotriva ele se vor adanci, fiindca tu, deocamdata, nu poti sa le faci fata.



allinta

http://www.petitieonline.ro/petitie-p61234041.html

catrinik spune:

Concret: sa te duci mai intii la pshilog.
Iar abia apoi vei putea gasi o solutie.

gaba-rema spune:

dora, sfaturile le vei primi in functie de cum prezinti tu problemele, intotdeauna. . de ex., in ultima postare pare sa fi disparut complet nasparlia batrana si urata. Si cred ca nu intamplator: poate ti s-a limpezit si tie ca nu ea e problema.

si eu as inclina sa cred ca sotul tine la tine si la copil, asa ca cel mai bun loc ar fi tot unde stai acum, adica acasa. si-ar fi bine sa ramana asa, iar tu sa iei trimitere de la med.fam. sa mergi la consult psihiatric (cum bine te-a sfatuit cineva mai sus, si inteleg ca nu pt.prima oara). Asta ca sa eviti episoade dramatice pe viitor.

numai bine.

Andreea23 spune:

trebuie sa te mobilizezi si sa mergi la un specialist.pana nu faci pasul asta ai sa vezi totul din ce ce mai rau si n-ai sa mai reusesti sa-i oferi copilului siguranta de care el are atata nevoie la o varsta asa mica!