Credeti in farmece?

maru spune:

existai pentru ca zambetul face ziua cuiva mai frumoasa, a unui strain/a caruia ii zambesti politicos pe strada, glasul tau face ziua mai usor de indurat pentru o vanzatoare stresata caruia i-ai multumit politicos, pentru ca felul in care te imbraci, porti, plimbi este inspiratie penytru o adolescenta pe care tu nu o stii, nici ea nu stie...
ai auzit de riple efect?

Alizee spune:

Raspunsurile la toate intrebarile tale, nu le vei afla de pe forum, ci de la un psihiatru, psiholog.
Fa-ti curaj si mergi la psihiatru. Iti va fi cu mult mai bine.

Edit : ce planuri de viitor ai ? Pe termen scurt, adica. Vad ca nu spui nimic despre mersul la un specialist, ci cauti raspunsuri la noi, niste novice in ale bolilor psihice. Noi te putem ajuta cu cateva vorbe de incurajare, dar vindecarea ti-o vei afla cu ajutorul medicului.
Ce vrei sa faci pt tine, in primul rand ? Pt a te simti mai impacata cu tine insati, sa te accepti asa cum esti, chiar si sa te iubesti. Iubindu-te pe tine, vei fi in stare sa daruiesti si altcuiva iubire.
Iubindu-te pe tine insati si altcineva te va iubi.

allinta

http://www.petitieonline.ro/petitie-p61234041.html

nikole spune:

Dora, sincer iti spun, cuvintele, mesajele tale, fiecare rand scris de tine de la prima pana la a treia pagina, m-a intristat mai mult decat pot exprima in cuvinte.
Spui ca traiesti intr-un iad...oooo, sunt comvinsa, si trebuie sa doara rau...am fost acolo, e drept ca pe un alt nivel(zic eu ca iadul e pe nivele)si e cumplit, nici un om nu merita sa simta atata durere.

As vrea sa te intreb, tu spui ca suferi de tulburarea borderline, deci asta e un diagnostic pus de medic, nu?
Si???tu ce faci?urmezi un tratament ?deduc ca la psiholog nu mergi, deci nici vorba de terapie...de ce??
nu ai timp, bani, incredere, vointa??

E ca si cum eu mi-as descoperi un diabet, si stau in fata calculatorului mancand savarine...adica ma omor cu buna stiinta.Cat timp ai urmat tratament medicamentos, terapie?o luna, un an??

Unii oameni traiesc cu pastile ptr afectiuni cardiace o viata, asa si cei ce sufera de diverse tulburarui, poate au nevoie de tratament ...o viata, ei, si??

Acum un an, am ajuns la psihiatru, din proprie initiativa, dupa ce aveam in mana cateva foisoare cu acelasi nenorocit diagnostic...anxietate/atacuri de panica/ipohondrie...
bine atacurile de panica m-au trimis din disperare ca nu ma puteam ajuta, nu imi puteam reveni, si imi vedeam copilul la marginea patului tragand de mine sa ma joc cu el
nu-mi amintesc sa fi suferit vreodata mai mult decat atunci cand ii vedeam fatuca, si eu nu ma puteam nici tine pe picioare, ajunsesem de ma tineam de pereti cand mergeam la baie si statea sotul langa mine in dus sa nu lesin pe acolo.

medicul mi-a spus ca in fct de colaborarea mea, cu terapie si medicatie, dureaza intre 6 luni si 18 sa imi pot reveni, sa ma vindec complet.
Nu am continuat terapia, ptr ca mi-a displacut total terapeutul, el sarmanul ma gasea a naibii de atragatoare la alea 46, 6kg ale mele...

insa si maine as merge daca as gasi un psiholog bun/compatibil cu mine, care ma poate ajuta sa ...ma ajut.
De aceea intreb, tu...de ce te complaci in aceasta infernala situatie?





Nikole, mami lui Albastrel(4.08.2007) si fericita 18+cu...Albastrica
"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"
Allan Kardec

andata spune:

Dora, toate fetele de aici ti-au dat sfaturi bune. Ar fi bine sa consulti un specialist.
Ca sa te linistesc totusi, iti spun ca eu te cred. Mai corect, cred in farmece, am avut si eu o asemenea experienta la 21 de ani, in conditiile in care eram o atee convinsa. Am rezolvat problema la preoti, nicidecum la "cineva" care cere bani.
Din ce scrii, insa, nu cred ca e vorba in cazul vostru de farmece. Parerea mea e ca el doar profita de faptul ca ai incredere in el si ca poate face ce vrea cu tine.
Spui ca suferi de tulburari de personalitate de tip borderline. Cine ti-a spus lucrul acesta? Ai citit tu si ai dedus sau ai fost la un specialist? Daca ai fost, de cate ori ai fost? Adica daca ti s-a spus asta dupa doar o sedinta e posibil sa nu fie exact.
Eu nu-ti pot spune sa traiesti cu individul asta sau nu. Solutia trebuie sa vina de la tine. Trebuie sa constientizezi singura ce vrei de la viata si ce prioritati ai.
Pe cine iubesti mai mult : pe individul care sterge cu tine pe jos sau pe copilul tau?
In ce mediu vrei sa creasca micutul tau si cum vezi tu viitorul lui?
Ce esti dispusa sa faci sau sa sacrifici pentru a-i asigura un viitor bun si nu unul trait in teroare?
Aceste intrebari si altele pe care ti le vei pune tu stau la baza deciziei tale. Incearca sa privesti totul din afara, ca si cum altcineva ar fi in aceasta situatie si ti-ar cere sfatul.
Viitorul tau e in mainile tale. Nu poti repara nimic din trecut. Lasa-l in urma. Fa bilantul, stabileste-ti prioritatile si ia o decizie.
Si... mult succes... Noi suntem pe aproape sa iti sprijinim pasii...

http://ganduri-de-mama.blogspot.com/

popescudora spune:

Diagnosticul mi s-a dat de catre specialist, tipul borderline l-am identificat singura, incercand sa aflu mai multe.
Ieri l-am surprins cu biletul de externare in portofel, aveam amandoi citatie la DNA si s-a gandit sa le arate el procurorilor ca nu sunt in toate mintile si ca sesizarea mea nu poate fi luata in considerare. Nimic nu poate rani mai mult decat sa stiu ca am avut o perioada nefasta in viata, pe care incerc din rasputeri s-o corectez, iar el se foloseste de asta ca sa arate dovada ca am fost internata la avocat, judecator, comandant, colegi, psiholoaga lor etc.
Traim in Romania, aici nu toata lumea se duce la psihologi sau psihiatri, si daca se duce i se lipeste eticheta de nebun, e considerat ceva rusinos si trebuie tinut secret fata de ceilalti. Plus ca nu ma simt asa dusa cu capul, sunt chiar o fiinta blanda si normala, dar ce atitudine poate sa aiba o femeie daca mi se zice ca divortez ca sa fie el liber sa faca ce vrea, sa umble cu cate femei are ocazia, ca o sa ma insele toata viata, ca doar una are, si vrea ca eu sa nu pot sa am dreptul sa zic nimic si sa ii reprosez nimic. Imi spune ca de cand ma stie el am fost depresiva, plangacioasa, cu idei de suicid etc. Culmea, eu m-am considerat mereu o fire vesela, optimista si plina de viata. Pana sa-l cunosc pe el nu mai avusesem vreo tendinta de suicid de vreo 10 ani (si prostiile adolescentei nu se pun), plansesem de cateva ori in viata, nu de 5 ori pe zi, cum fac acum, eram amuzanta si placuta. Si eu ma mir unde a disparut fiinta aia.
In ce priveste plecatul, e vorba de motive pur materiale. Datorez vreo 50 mil la banci si trebuie sa ajung la zi, am un copil care daca sta aici, de bine de rau am ce sa-i pun pe masa, o garsoniera nu-mi permit sa inchiriez, in gazda cu copil mic nu ma ia nimeni, iar singura daca plec in gazda pierd copilul. Imi caut un job part time de cateva luni si n-am gasit nimic.
Plus ca, vorba unei prietene, in felul lui egoist, cred ca ma iubeste. Si ca n-am gasit inca modalitatea sa-l tin langa mine. A recunoscut ca ma inseala pentru ca e obsedat sexual la limita patologicului, ca niciuna din ele nu era mai frumoasa sau mai desteapta ca mine, se uita si mult la filme porno, eu la pat sunt invers, la limita frigiditatii, daca se poate n-as face sex niciodata, cand fac e dupa mutre din partea mea si vaicareli si insistente din partea lui, plus ca nu dau dovada de nici un fel de pasiune sau imaginatie, avem maxim 2-3 pozitii pe care le repetam la infinit. Cu reprosuri si lacrimi stiu ca nu obtin nimic de la el, dar nu ma pot abtine. Ma tot gandesc la nevasta lui Uncabotin care a luptat sa-si recastige sotul si a reusit. Si banii sunt o problema, e o frustrare sa iti storci tot timpul creierii de unde sa faci rost de bani de mancare, nu mai zic cum umblu imbracata, ca nu-mi raman niciodata aia 30 de lei sa-mi iau o bluza sau o pereche de pantofi, si stiu ca viata noastra ar fi mult mai roz daca am fi impliniti din punctul asta de vedere, sa putem iesi si noi macar o data pe saptamana la un restaurant, de cateva luni ne-am propus sa vedem un film 3D, ca suntem curiosi, si n-am reusit, nu mai zic de un gratar sau un weekend la munte. Stiu ca par fleacuri si ca altii o duc mai rau, dar chiar sunt lucruri marunte pe care ni le dorim si e frustrant sa nu le putem face.
Ce o sa fac? O sa lupt in continuare, pana nu o sa-mi mai ramana strop de energie, pentru ca asa simt ca trebuie, pentru ca e si vina lui dar in egala masura si a mea. Si eu am facut greseli pe care nici un barbat din lume nu mi le-ar fi acceptat sau iertat. Uriase.
Si cred si in farmece. Dar nu o sa dau aia 400 acum, ci cand o sa am bani de dat pentru asa ceva (poate la anul pe vremea asta). Si eu stiu de biserica, dar dat fiind ca sunt atee nu stiu daca merge in cazul meu. Poate cat sa-l protejeze pe el.

gaba-rema spune:

Nu poti sa crezi in farmece daca esti atee. Hotaraste-te odata !

Aici nu mai poti invoca tulburari psihiatrice, borderline sau orice altceva din domeniu. Pur si simplu te contrazici dpdv al logicii elementare. Daca esti atee, ar trebui sa-ti fie clar ca nu exista nici farmece, nici blesteme, nici alte nazdravanii din astea. Atee fiind, n-ai mai trai cu gandul sa aduni 400 ron ca sa-i slobozesti repede catre sarlatan, care traieste ca un parazit nenorocit, de pe urma credulitatii si superficialitatii in gandire a unora dintre semeni .

Eu zic s-o lasa balta cu farmecele alea, ca s-au fasait de tot. Eventual mai roaga o data sa fie mutat subiectul la "in unul sau in doi...".

ladyJ spune:

Gabi, persoanele cu tulburare borderline au o sensibilitate aparte si sunt destul de atrase de mistic(vraji, ghicitori, etc).

Se contrazic foarte des, isi schimba foarte foarte des starea, au episoade total ilogice.
Daca Dora a fost diagnosticata cu aceasta tulburare, este foarte clar de ce scrie ce scrie, inclusiv contradictia ´´atee-vraji´´

Deus spune:

s-a descarcat si a aflat opiniile noastre, nu ca ar tine cont de ele, s-a decis sa lupte pentru EL si asta o sa faca...peste o vreme o sa apara un alt subiect in care o sa fie trista si disperata, copilul si mai tare afectat, sotul la fel indiferent si ea nefericita. Din pacate nu o putem ajuta cu forta, daca ea nu vrea sa rupa acest lant al mizeriei si nefericirilor noi nu putem face nimic decat sa ne minunam cu se poate o mama sa nu puna pe primul loc interesele copilul care-i evident ca sufera. Daca ar pune pe primul loc interesele copilul s-ar duce la medic si s-ar trata, ar iesi din gluma asta sinistra de casnicie, si-ar face ordine in viata...Mi-e mila de acel copil nevinovat!
O sa ocolesc subiectele deschise de acest user fiindca efectiv ma termina sufleteste sa vad cum o femeie/mama se tavaleste pe jos pentru dragostea unui barbat si nu-si vede de copilul ei! Auzi vraji? Astea nu-s vraji ci prostie!

Devii ceea ce practici
www.de-azi.ro

putere...pentru cine crede ca nu mai poate!
www.youtube.com/watch?v=R9ya9BXClRw
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI


quod me nutrit me destruit
http://community.webshots.com/user/Deusphoto

ladyJ spune:

Deus draga mea, nu trebuie sa fii revoltata pentru ca ceea ce face Dora este atat de raspandit incat ar trebui sa ne revoltam de cateva ori pe zi daca am cunoste toate cazurile.

Vorbim totusi de o tulburare care ii face viata foarte grea.Sunt convinsa ca Dora isi iubeste mult copilul si e protectiva cu el. Problema ei este separata de acel copil, e in interiorul ei. Ea poate face crize acum si in secunda urmatoare se poate juca cu copilul cu zambetul pana la urechi, linistita si impacata.

II va fi foarte greu Dorei sa renunte la sotul ei.

Cunosc o femeie a carei poveste este identica cu a Dorei. Iubitul acelei femei, cu care a fost impreuna 8 ani, a parasit-o pentru alta. Ce crezi ca facea ea? Il urmarea pas cu pas, dormea in tufisuri in fata blocului unde locuia fostul, mergea la usa lui, mergea la vrajitoare, ii urmarea sotia la serviciu, dadea telefoane anonime.....apoi spunea ca vrea sa isi refaca viata, ca el e un porc...apoi iar o lua de la capat cu hartuirea.

Toata nebunia a durat 3 ani! 3 ani de stres necontenit. Permanent.
Si ea a fost diagnosticata cu borderline. Vroia sa se sinucida...
Acesta este si principalul motiv pentru care fostul a parasit-o. Nu se putea trai cu ea si refuza orice ajutor.

Acum e sub terapie si medicatie, din cate am inteles. Este realista, isi traieste viata normal, e totul ok. Din cauza refuzului tratamentului a pierdut cel putin 10 ani din viata!

Macar sper ca aceasta istorisire sa o trezeasca pe Dora.Si sper ca Dora sa aiba langa ea oameni inteligenti care sa o ajute sa se ajute.

gaba-rema spune:

in afara tulburarii de ordin psihiatric, popescudora are si o problema foarte concreta, financiara.
Nu poate pleca cu copilul de la barbat. Nu are unde. Inteleg ca maica-sa nu vrea sa auda de ea.
solutii concrete pt. ea are cineva?
eu una recunosc ca nu am. tot ce am incercat (ca si toti ceilalti intervenienti) a fost sa incerc sa-i scot din cap ideea sa arunce banii (pe care nici nu-i are) la dezlegatori de farmece.