Un baietel rasfatat

szivarvany spune:

Deci reiau ce am mai scris de 1000 de ori pe DC.
Fie`mea, un copil absolut minunat, da ? Sa fie clar din start, a iubit olita ei rosie. Daca o lasam statea pe olita si rasfoia cartulia ei din material de plastic ... cateodata facea "ceva", alte dati nu. Era un fel de fotoliu, ca era comoda, d`aia, olita asta de marca.
Si a crescut fi`mea si si-a dat seama singura ca acolo poate face kk, dandu-si singura jos pampersul. Si asta i-a placut.
In perioada de la 1 an pana la 2 mama`sa i-a tot explicat cat de minunata e viata fara pampersi, si-a ales fi`mea seturi intregi de chiloti care mai de care, ne faceam planuri marete etc etc etc.
Aveam tabel cu abtibilduri si trambite la fiecare reusita.
Si asa am ajuns la 2 ani si 10 luni.
Cand fie`mea a anuntat ca ea nu mai vrea pampersii deloc. Si asa a ramas.
Trebuie sa descriu cata lume ne-a aratat cu degetul ca poarta pampersi ???
Ce reactii au avut socrii fata de noi amandoua ?! Apropo generatia veche ...
Sau cat m-am straduit sa conving copila sa faca odata la olita aia ?!
Si a facut exact cand s-a simtit ea in stare sa renunte la pampers si sa foloseasca olita cu incredere. Nici mai repede, nici mai tarziu. Si a avut 2 accidente in acea perioada. Atat.

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !

conchita spune:

mai bine citez, ca sa nu avem dupa aia vorbe.
1. copilul se "socializeaza" eficient de la 3 ani. pana la 3 ani, se socializeaza cu parintii si familia - cea mai importanta socializare, de neinlocuit. acum isi formeaza atasamentul securizant, care nu functioneaza cu vecina, educatoarea, copiii de la gradinita.

2. aprox. 50% din deprinderile care ii vor forma personalitatea de mai tarziu sunt cele insusite acum si vor ramane PERMANENT. nu se schimba, adica. e la noroc care din deprinderi raman, dar o caracteristica importanta este capacitatea de a reactiona cu parintii si mediul avandu-se pe sine in centru, cu o imagine de sine confidenta sau nu, in functie de comportamentul parintilor.

3. COMUNICAREA este chintesenta legaturii dintre mama si fat inca de la concepere, prin diferite limbaje. dupa nastere, comunicarea asta este neintrerupta, iar limbajul vorbit este esential pentru dezvoltare. copilul INTELEGE.

la varstele mentionate de tine, draga neincrezatoare accept (ca nu-mi permit sa insinuez ca nu esti informata cu privire la aspectul acesta), copilul ar trebui, in medie, sa lege deja propozitii, sa cunoasca cel putin 100 de cuvinte, sa inteleaga aproape tot ce-i spui, chiar daca nu poate reproduce tot, sa "execute comenzi" simple de genul "poti sa pui cubul in cutie, poti sa aduci galetusa, poti sa gasesti masinuta", etc. afirmatia ta ca explicatiile intre 1 an jumate si 2 ani jumate (asta a fost citat, nu parafrazare) nu au rostul este cel putin absurda, ca sa nu zic ca nu are nici o urma de fundament in realitate. io am vazut copii cu scutec care la nici 2 ani spun poezii.

parte din insusirea comunicarii e si comunicarea copilului cu sine, nu numai cu mediul. acum invata sa-si recunoasca emotiile, chiar daca nu le poate controla. stie sa-ti spuna cand ii e frig, cald, sete, foame, cand vrea baita, cand vrea la mama, de ce plange (nu mereu), asta pentru ca parintii sunt suficient de intelepti sa nu ia fraiele comunicarii cu sine a copilului, ci sa-l ajute de pe margine, cand si numai daca li se solicita ajutorul, cu exceptiile de rigoare (nu lasam copilul sa se dea cu capul de pereti ca e frustrat).

4. observatia este metoda principala de invatare si insusire de deprinderi. este urmata de experimentare, de interiorizarea concluziei sau a solutiei si, in caz de esec, de gasirea unei alternative. spre exemplu: un cub e mai mare decat o galetusa. copilul incearca sa puna cubul in galetusa, nu reuseste. se enerveaza (frustrarea e parte super importanta in proces si n-ar trebui oprita de parinti!!), da cu jucariile, revine la galetusa si cub. le analizeaza pe toate partile, mai incearca de enspe ori, pana descopera SINGUR, ca galetusa e prea mica. solutia e sa gaseasca o galetusa mai mare sau un cub mai mic. tot procesul asta, inlocuit deseori de parintii grabiti (aka aia care-si pun copiii pe olita de la 7 luni) care cred ca "ajuta" copilul executand miscarile in locul lui si oferindu-i solutii pe tava, este fundamental in achizitia "problem solving skills".

analog cu olita: copilul vede ca mami si tati folosesc toaleta. aude explicatiile, descopera singur ce si cum, se muta cu experimentarea la olita mai mica sau accepta reductorul pentru experimente. deci skillul in sine e insusit. copilul stie, prin observatie si explicatie si repetitie, la ce pisici e buna olita lu peste, ca m-am plictisit de ea ca de mere acre. ce mai ramane de facut? rezolvarea problemei, si anume ELIMINAREA. care nu are legatura cu olita, sa fim clari. nici cu explicatiile parintilor, nici cu experimentarea olitei. capitolul ala e incheiat, gata.

iar la capitolul urmator, singurul capabil sa stie cand e organismul pregatit pentru saltul evolutiv de la scutec la mama ei de olita e COPILUL. nu mama. nu educatoarea. nu pediatrul. nici macar Dumnezeu (iarta-ma, Doamne, ca te amestec printre olite). COPILUL. si parintii nu au nici un drept sa intervina in legatura asta de comunicare a puiului cu propriul corp, este dreptul sau sa isi ia timp pentru descoperire si control. copilul trebuie sa invete sa-si controleze corpul, nu mama trebuie sa invete sa controleze corpul copilului.

si ca sa fac o analogie si mai extrema, in caz ca nu s-a inteles pana acum, eliminarea lu caca e ca orgasmul. atata vreme cat mama nu-si asuma responsabilitatea "activa" de a pune adolescentul pe calea orgasmului la saispe-opshpe ani, asa nu e biznisul ei sa declanseze caca si pipi la comanda pentru copil. clar? yes, no, maybe?

anca74 spune:

Salutare!

Tot cautand sfaturi practice in legatura cu olita asta mirobolanta, am dat si eu (in sfarsit!) peste acest subiect deosebit de palpitant.

Pustoaica mea are 1 an si 10 luni maine-poimaine si inca nu face la olita. I-am cumparat una rosie cu fel de fel de briz-brizuri pe ea, de aduce mai degraba cu un tron, dar nimic... Acum cateva luni si-o tot punea pe cap, hlizindu-se cu gurita pana la urechi de asa nazdravanie , iar de vreo 2 saptamani o foloseste in loc de scaunel pe care se aseaza cand se joaca cu papusile.

Si pe mine ma streseaza ai mei ca Bubulina "e fata mare si trebuie sa terminati odata cu pampersii", asa ca o vreme am tot chinuit-o sa stea pe olita. Dar nimic. ... "Minunea" bine mirositoare apare la exact 5 minute dupa ce se plictiseste de stat cu poponeata pe tron si-i pun la loc pampersul.

Asa ca m-am plictisit sa insist si o sa astept sa-i vina si ei timpul sa stea pe olita. ... Oi fi poate lenesa, comoda, etc., dar am chestii mai presante de rezolvat cotidian decat sa o pazesc pe Bubulina sa faca toate cele la olita.

Ah, sa nu uit: ma simt subit mult mai bine sa aflu ca si la case mai mari se intampla acelasi carambol cu olita asta faimoasa.

Mamica de Zanuta mica, Anna Laura

Le meilleur moyen de réaliser ses rêves c'est de se réveiller.

denizel spune:

Nu, nu trebuie!! Stim!!






Protest
Recunosc ca ma jucam odata cu fetita la nisip si a venit o alta fetita sa se joace cu noi. Avea peste 3 ani, s-a asezat in fund in nisip, moment in care i-am vazut pampersul si toate cele (la copiii mai mari dispar colaceii de pe picioare, pamperul nu prea mai are pe ce sa stea), avea si nisip in pampers, recunosc ca am avut o reactie in stomac, fetita vorbea foarte bine, parea sanatoasa.

Cand de fapt categoria copiilor care mai folosesc pampersul la 3 ani este clar minoritara si pentru parintii lor imi pare rau daca au incercat si nu au reusit iar daca nu au facut nimic mi se pare condamnabil.

accept92 spune:

conchita apreciez efortul tau de a fi scris foarte mult dar nu prea iti inteleg motivatia. Am citit, sunt deacord cu multe dintre ideile pe care le-ai expus, tocmai de aceea nu inteleg ce urmaresti. Stiu foarte bine ca un copil intelege ce i se explica, personal detest aceasta metoda de a comunica, respectiv 'stai jos, acum vorbesc eu, stai sa-ti explic'. Vad ca tie place, o folosesti cu adultii si probabil si cu copilul. Eu nu. Expun puncte de vedere, daca contextul se iveste. Se numeste comunicare. Am spus 'comunic sincer cu copilul' si daca tot deschid gura sa vorbesc sunt sigura ca iese suficient continut pe ea astfel incat copilul sa invete ceva de la mine daca este interesat. Poate la fel de bine sa nu fie de acord cu mine, eu nu iau chestia asta asa de personal ca tine. Atitudinea superioara nu ma caracterizeaza nici macar fata de adulti iar copilului meu ii acord mai mult respect decat oricui.

Cunosc foarte bine acest stil pe care il aplici tu, repectiv faptul ca ma intrebi la sfarsit daca imi este clar. Stiu ca te crezi detinatoarea adevarului absolut si nu pot decat sa ma bucur pentru tine. Aici exprimam puncte de vedere, nu dam lectii.

Relaxeaza-te caci nu exista caca si pipi la comanda. Si nici alte metode de a le declansa. Si da, analogia ta este exagerata si demonstreaza ca te-ai aprins foarte tare. Chiar nu inteleg de ce. Gandim diferit. Tu gandesti ca o mama care isi invata copilul la olita este abuziva eu gandesc ca una care asteapta sa o ceara el este neglijenta. Pe mine nu ma deranjeaza parerea ta, nici vorba sa pretind scuze.

kay spune:

accept, tu ori te plictisesti rau de tot, ori esti bully, ori ti-ai atins limita si mai mult nu poti, ori chiar nu intelegi nimic... chiar m-a enervat ultima postare cu referire directa catre Conchita. chiar nu poti sa recunosti cand gresesti? chiar trebuie sa arunci cu ce-ai tu in olita pe-acasa???

cred ca strigarea lui denizel de acu tzaspe pagini de a nu mai scrie era fff indreptatita. da, nah, a aparut ionica si ne-a zapacit pe toate . chiar nu cred ca aceasta madame mai are ceva de inteles sau "prins" din zbor... oricum, daca a venit si anca_74 sa ne dea dreptate, accept draga, e ceva wrong de tot la gandirea ta.

mamabear spune:

Eu cred ca minunea de olita n-ar trebui sa fie un stres nici pentru copil, dar nici pentru mama. Copiii sunt asa de diferiti in "relatia" lor cu olita! (si vorbesc din experienta , ca am trecut de 3 ori prin aceasta aventura)
Cel mare, la 1an si 6luni a invatat sa foloseasc olita, in 3 zile se cerea singur, nu a mai avut accidente decat de vreo doua ori. Nu spun, ca indicatii "pretioase" am primit de cand avea puiul 7-8 luni, dar nu le-am bagat in seama.
Al doilea baiat, a cerut olita la 2ani si 2luni. Am avut o tentativa pe la 1an jumatate, dar s-a speriat pentru ca bunica i-a rasturnat "placintica" din chilotei in olita si l-a tinut cu forta, explicandu-i ca acolo face un baiat mare ca el. Cand am intrat in casa si am vazut-o imi venea s-o bat .Stiu ca era bine intentionata, ca asa se facea pe vremea ei, ca a vrut sa ne ajute (a fost de altfel singura data cand s-a bagat) , dar puiutul meu a avut cosmaruri cateva nopti, striga prin somn "nu oala, nu oala!", de a trebuit sa o ascund cateva luni.
Fetita a invatat sa foloseasca olita la 1an si 7luni. La ea a durat o saptamana pana s-a cerut si apoi nu a mai avut nici un accident, nici macar noaptea, ca nu mai vroia nici atunci pampers. Eu eram gata sa renunt dupa vreo 5 zile de stat cu mopul in urma ei, dar nu a vrut ea sa renunte la chiloteii cu printese.
Precizez ca pe nici unul nu l-am pus eu pe olita,am lasat copilul in chilotei, am explicat la ce foloseste "scaunelul" cel ciudat, l-am intrebat din cand in cand, daca nu simnte vreo nevoie, apoi am lasat ca lucrurile sa vina de la sine.
Asa am de gand sa procedez si cu cel mic, dac-o vrea sa faca la olita pe la un an jumate -bine, daca nu pe la 2, 3, tot va invata.

In privinta mancarii, eu nu m-am stersat prea mult. I-am pus la masa cu noi, le-am oferit mereu alte mancaruri, daca nu le-a placut ceva nici o suparare ( poate una mica pentru mine, tinuta ascunsa , ca am muncit atat degeaba). Cu al doilea baietel am avut chiar greva foamei dupa intarcat, la 1an si 3luni, cand timp de 8 zile n-a mancat nimic, a baut doar suc tedi de morcov. Va dati seama cum se uita lumea la noi cand ieseam in oras cu copilul potocaliu.

Pe parinti, noi "i-am pus la punct", le-am spus ca daca avem nevoie de vreun sfat il cerem noi, in rest copiii sunt responsabilitatea noastra si ne-o asuman in totalitate. E amuzant ca primesc si acum sfaturi de la diverse persoane, care ori nu au copii, ori au 1-2 crescuti de bunici, dar care vor sa-mi explice cum e mai bine sa-i educ pe cei mici. Recent, imi spunea cineva sa nu-l mai tin atata in brate pe cel mic (il plimb uneori ore intregi in brate, pentru ca ii place asa de mult!), sa nu-l mai adorm leganat, sa-l las in patut sa planga pana adoarme singur, ca altfel se invata rau si o sa ma chinuie. Lasa "sa ma chinuie", sa tot am asa chin, si daca nu adoarme leganat acum, atunci cand?

AnaMaria, ma bucur ca cel mic ti-a explicat de ce nu poate face la olita, si faptul ca nu l-ai presat apoi, il va incuraja sa vorbeasca deschis cu tine si pe viitor. Mult succes in continuare cu cei mici, ca stiu ca-i tare obositor uneori, dar si taare frumos!



Ana-Maria mami de 4 poznasi: Ioan(5.05.2000) ,Alexandru(8.04.2002), Maria(7.04.2005) si Stefan(25.06.2009)

Bebe Beca spune:

Eu inca astept ceva discutii si legate de mancare, dar nu am sanse, mama ei de olita. Haideti sa incerca sa depasim momentul.

Ioana, Rebeca (16.05.2004) si Sara (17.04.2009)
Creste fata mica... Creste si minunea Rebeca
http://community.webshots.com/user/Berecutza
http://community.webshots.com/user/bebeca2004
http://community.webshots.com/user/bebebeca

Olina87 spune:

pampersii au aparut la noi dupa '90; oare cum se descurcau copiii fara pampersi inainte de asta? oare nu invatau mai repede sa ceara olita din lipsa de pampersi?

care or fi fost teoriile despre invatatul la olita pe vremea aceea?

denizel spune:

Corect!!
Scutecul din panza ii dadea o senzatie neplacuta copilului si el, probabil, accepta mai rapid sa foloseasca olita.
Iar parintele era multumit .
La fel de multumit ca parintele (din zilele noastre) al carui copil cere olita la 3 ani jumate .



Protest
Recunosc ca ma jucam odata cu fetita la nisip si a venit o alta fetita sa se joace cu noi. Avea peste 3 ani, s-a asezat in fund in nisip, moment in care i-am vazut pampersul si toate cele (la copiii mai mari dispar colaceii de pe picioare, pamperul nu prea mai are pe ce sa stea), avea si nisip in pampers, recunosc ca am avut o reactie in stomac, fetita vorbea foarte bine, parea sanatoasa.

Cand de fapt categoria copiilor care mai folosesc pampersul la 3 ani este clar minoritara si pentru parintii lor imi pare rau daca au incercat si nu au reusit iar daca nu au facut nimic mi se pare condamnabil.