cinematografia romaneasca - Noul Val
Raspunsuri - Pagina 7
qsar spune:
Aleleeeei! Da' ce va mai place complicati treburileeee... Iar ajunge discutia in zona in care cineva (persoana importanta, nu spui cine!) lasa a se intelege ca arta (scuzatz!) ARTA e atunci cand e greeeu, si complicaaat si "nu-mai-stiu-cum" de ramai nauc de cap. Daca folosim si cuvinte lungi si complicate, e mai arta (scuzatz!) ARTA decat arta (sic).
Iaca, nu-s de acord, si pace! Na, ca daca tot s-a deviat subectu' de la filme la poze (Tzzzz!): mie Matisse cu porumbei im place de-o mie de ori mai mult decat Dali cu pisici zburatoare. Prima este o scena, ce-a de-a doua o mizanscena. Prima imi spune o poveste, cealata imi spune sa iau un Distonocalm, ceva, ca sa-mi revin.
PS. Si eu va iubesc.
Sabina spune:
nu stiu cine ce zice 
, da arta nu e cand e complicat.
arta e cand te izbeste in inima cu sentimente complexe, exprimate prin elemente simple luate unu cate unu.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
lilanda spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina Lilanda, e corect ce spui tu, dar la halsman merg toate elementele pe aceeasi linie de idei. Nu sunt fenomene opozante in imagine. Este o imagine pe care o citesti in primul si in primul rand logic, datorita neobisnuitului suprins in ea. Asta o face monosemantica. Excesul de spectaculos!! |
Ba da, cum nu sint fenomene opozante? Materie vs antimaterie, stabilitate vs suspensie, moment vs eternitate. Mie poza asta imi aminteste de nuvela lui Borges cu glontul inghetat
Si, da, o consider arta si o prefer pentru spectaculozitate, pentru indrazneala, pentru non-conformism :)) Filmele lui von Trier sint ARTA ( - vezi Europa, de exemplu), insa mai intii socheaza...te lovesc in moalele capului cu picamarul, de-ti trebe' mai apoi o cutie de distonocalm. Acu' revenind si la subiectul nostru, io-s de parere ca orice produs artistic (unul care sa gidile doar simturile sau unu', mai de mina a doua, care sa fie si functional :)) trebuie sa aiba acolo-sa, la baza, un concept; un concept pe seama caruia sa dezvolti unitar ideea (ceea ce spunea si Oana MC). Alminteri risti sa improvizezi incoerent pe seama ei, s-o rispesti si aici cred ca pacatuiesc filmele romanesti. Revin la exemplul cu Politist, adjectiv si ma aventurez sa spun ca, in opinia mea, filmul asta ar fi fost un excelent scurt-metraj daca ar fi inceput de la scena sedintei cu sefu'
PS.Mihaelka, zi doar un cuvint si splituiesc topicul
lilanda spune:
Tot io, ca mi-am amintit un alt film al lui Porumboiu: "A fost sau n-a fost?". Cred ca, s-ar putea sa gresesc, insa punctul forte al filmelor lui il reprezinta dialogurile. Restul e un fel de teasing :)
Sabina spune:
LIl, teze opozante.
nu sentimente opozante.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
lilanda spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina LIl, teze opozante. nu sentimente opozante. |
Mie misticismul nuclear mi se pare teza si antiteza la un loc
Si nu, nu vorbeam neaparat de sentimente, ci de idei..Insa nu inteleg ceva, din ceea ce vrei tu sa spui. Pe de o parte, sustii ca arta nu trebuie sa demonstreze o teza, insa pe de alta, ceri ca opera de arta sa contina teza si antiteza la un loc?? Asta ca-ntr-o lucrare academica? Adica fara sa sentimente?? Facem apel (si) la ratiune?? :))
Sabina spune:
nu, pretind ca opera de arta sa contina stari, sentimente opozante, sa fie polisemantica,adica sa fie in acelasi timp si vesela si trsita, si energica si melancolica, si duioasa si hotarata...
Nu sa ma inscriu intr-un singur registru sentimental.
Aceste stari pot fi analizate rational prin prisma mijloacelor de compozitie a lucrarii respective, dar asta doar in scopul intelegii acestor procedee de catre artisti in formare.
Omului de pe strada nu ii foloseste la nimic analiza.
El trebuie sa simta o plenitudine a trairilor, o gama extrem de variata de sentimente in fata operei de arta, nu sa desluseasca niste idei (chiar daca exprimante f interesant si inovator) si gata.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
lilanda spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina nu, pretind ca opera de arta sa contina stari, sentimente opozante, sa fie polisemantica,adica sa fie in acelasi timp si vesela si trsita, si energica si melancolica, si duioasa si hotarata... Nu sa ma inscriu intr-un singur registru sentimental. |
Ok...asta intelesesem dinainte, insa m-ai confuzat cu postul ala despre teze opozante, nu sentimente :)
Pentru mine, recunosc, ideea din spatele obiectului/produsului artistic e, uneori, mai importanta decit emotia generata. Si asta pentru ca, de cele mai multe ori, ideea imi genereaza acele stari, trairi si sentimentele de care vorbesti tu (si de care vrei sa fii coplesita de la primul impact). E probabil o alta forma de a percepe arta . Dar cu asta, ajungem iar la ce zicea Q mai sus; redefinirea artei si cum se scrie ea: cu majuscule sau nu?!
Ahh, idealul meu artistic e idee, emotie si originalitate; 3 in 1
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina nu, pretind ca opera de arta sa contina stari, sentimente opozante, sa fie polisemantica,adica sa fie in acelasi timp si vesela si trsita, si energica si melancolica, si duioasa si hotarata... Nu sa ma inscriu intr-un singur registru sentimental. Aceste stari pot fi analizate rational prin prisma mijloacelor de compozitie a lucrarii respective, dar asta doar in scopul intelegii acestor procedee de catre artisti in formare. Omului de pe strada nu ii foloseste la nimic analiza. El trebuie sa simta o plenitudine a trairilor, o gama extrem de variata de sentimente in fata operei de arta, nu sa desluseasca niste idei (chiar daca exprimante f interesant si inovator) si gata. |
Stii cum se simte de la mine (un om de pe strada) ? Tu definesti ARTA prin prisma trairilor si simtirilor tale personale, pe care le iei ca sistem de referinta. Ori nu toata lumea traieste si "simtzeste" la fel ... unii "simtzesc" spre logic si analiza, altzii "simtzesc" spre planuri semnatice si alegorii ametzitoare. E bine ca "simtzim" diferit dar e nedrept sa respingem orice lucrare si orice privitor care nu rezoneaza cu noi ...
Sincer, judecand doar "disputa" voastra, mie explicatiile Lilandei mi s-au parut mai argumentate - tu folosesti cuvinte si constructii literare mari si nu prea spui nimic cu ele. In definitiv subiectul asta a pornit de la afirmatia ta ca filmele romanesti sunt "monosemantice" - dupa care, impinsa putin in corzi de Mihaelka, ai sarit "artistic" la fotografie si de aici la tot felul de definitii ametitoare despre arta, sentimente opozante, fara a face insa nici un fel de legatura cu cinematografia romaneasca. Este si asta o ARTA ... no offece
P.S. Cred ca ar fi bine sa curete cineva subiectul asta - sa separe fotografia (universala) de cinematografia romaneasca
Oana MC spune:
teorii din astea prescriptiviste ca arta TREBE sa....sau asta e arta si aia nu sint passee. de la Aristotel (ca tot veni vorba de valoarea emotiilor inaintea ideilor) incoace teoriile despre arta incearca sa se adapteze, sa inteleaga metamorfozele diverselor arte (si ar fi mai de folos pt discutie sa nu amestecam muzica cu fotografia si filmul).
cind prescriptivismele se combina cu ideologii totalitare (comunismul), atunci ai aberatii de genul realism social si filme cu inginerul si profa... si ai si tavalug de emotii la vederea lor...de frustrare, te simti jignit, mintit, incarcerat. si apoi, dupa ce mai scapam de prescriptivismele ideologice, e timpul de gasit vocea, culoarea, feelingul, ideea, conventia, etc. si asa ajungem (sper)la fimul romanesc din noul val.