Sfat va rog!

nu prea mai ma incadrez la aceasta sectiune dar sunteti mame de adolescente ( am 19 ani ) si vreau un sfat de la voi !
Daca fata voastra ar avea o relatie cu un baiat de 3 ani poate si mai mult de care dvs stiti si sa fiti de accord, iar ea ar veni insarcinata in cazul meu si v-ar spune ce ati face? cum ati reactiona?
Va intreb pentru ca eu sunt insarcinata in 4 sapt si parintii mei inca nu au aflat! Prietenul meu vrea sa ma mut cu el avem o relatie de 6 ani dar primii 3 ani au fost copilarosi ca sa zic asa :)) era doar o joaca de copii ne pupam pe obraz si rar ne sarutam .. viata sexuala mi-am inceput-o cu el de 3 ani de zile am ramas insarcinata de 2 ori doar anul acesta la care am suferit 2 avorturi spontane ! Eu imi doresc enorm acest copil la fel si prietenul meu , dar mie imi e frica de reactia parintiilor

Sanatate tuturor si -ilor !

Va pup ,Andra!

maru spune:

inainte de a raspunde ce as face eu in locul mamei tale as avea niste intrebari:
clar ca voi v-ati dorit copilul asta, dar parintii tai stiau de planurile voastre?
care e statutul tau? esti studenta? lucrezi? ce fel de impact o sa aiba sarcina asta asupra parintilor tai? Ei vor fi nevoiti sa te ajute ori o vor face cu bucuria unor bunici? Esti pe picioarele tale? Prietenul e pe picioarele sale?

AlinaBu spune:

Parintii nu stiu, dar mamei i-am pus o data problema si a zis asta e tot copilul meu ramai.. insa eu stau cu bunica mama s-a recasatorit e o poveste lunga.
Pe scurt cand aveam 2 ani s-a despartit de tatal meu biologic si cam peste 4-5 ani l-a cunoscut pe actualul tata care a fost de accord sa intemeieze o familie cu ea stiind de existenta mea. Dansul mai avea un copil din casniciea anterioara care este mai mare ca mine cu 2 ani, dar a fost incredintat fostei soti. Tatal actual niciodata nu i-a impus mamei mele sa stau cu ei ba din contra el vroia sa stau mai mult cu ei decat cu bunica. Eu fiind crescuta de bunica cu toate condiitile necesare am preferat sa raman la bloc decat sa ma mult la curte. Am tinut zilnic legatura cu mama telefonic, dar de vizitat pana nu am terminat liceul mai rar ( aniversari, craciun, revelion pasti si cate o data fara motiv mai venea pe la mine sau mai ma duceam eu )
Bunicii mele nu ii place ideea de a avea un copil cu toate ca la varsta mea mama deaja avea un copil de 6 luni... Imi este frica de reactia lor, nu stiu cum sa le zic ..



Sunt studenta anul 1 la universitatea bioterra si lucrez la o firma de sondaje de opinie.
Prietenul meu munceste de la o varsta frageda (16 ani ) el acum are 22 de ani si inca este salariat. Daca nu ne doream copil ne protejam in continuare ...

Ei vor fi nevoiti sa te ajute ori o vor face cu bucuria unor bunici?

Am nevoie si de ajutorul lor, daca nu material cel putin moral, dar cu bunica nu se poate discuta, iar cu mama imi este rusine



Sanatate tuturor si -ilor !

Va pup ,Andra!

maru spune:

Ok, de ce iti e rusine?
ti-ai asumat o responsabilitate majora, aceea de a avea un copil, in conditiile in care poti sa te descurci material, emotional. De ce nu s-ar bucura mama?
Da, va fi mai greu, facultate, copil, se pupa cam greu, dar pana la urma exista o vorba: e nevoie de o intreaga comunitate pentru a creste un copil, asa ca bunicii vor avea un rol important, dar nu vor deveni a doua pereche de parinti pentru nepoata/nepot.

Ce as face eu? eu am baiat, dar daca ar veni sa imi zica ca va fi tata, l-as ajuta cat as putea, fara sa ma substitui lui ca parinte

AlinaBu spune:

Cu facultatea nu este problema sunt la FR ( ma duc doar 10 zile pe semestru la cursuri si 1 sapt examene deci 3 sapt nu sunt foc )!
Problema e alta unde stam ?! Daca parintii mei nu sunt totusi de accord sa se mute el la mine? Eu la el nu am cum sunt deaja destui in casa si pentru inca 2 ( eu si bebi ) nu cred ca mai este loc in plus de asta eu nu ma inteleg cu familia lui deloc, adica ceva gen " sarumana, ce faceti ?" si imi aud un raspuns sec " Bine " cand intreb " va ajut cu ceva ?" sau vrea sa pun mana sa fac curat , mancare ceva imi zice " veziti de ale tale si lasa-ma ca ma descurc " deci cu ai lui nu se poate conversa omeneste! Am incercat de multe ori sa port o discutie cu ei si mereu au tipat la mine spunandu-mi " lasa-l sa se duca la munca sa aduca bani " de parca eu ii ziceam "stai acasa si nu le da bani" sau "dute la munca si cheltuie banii cu mine" ! Eu am o situatie materiala destul de buna : bunica mea este patroana la o policlinica din bucuresti, mama asisten tot acolo si tata lucreaza la bogart ca sofer, deci lipsa banilor nu sunt, nu vad de ce se opune familia lui atat de mult! El mereu se cearta cu ei pentru mine, dar eu zic sa inceteze ca or sa faca si mai rau !
Daca ai mei nu ne accepta asa cum suntem o sa trebuiasca sa ne mutam cu chirie garantat ceea ce nu cred ca ma voi descurca ! Asta este singura teama a mea !

NICI NU VREAU SA MA GANDESC LA UN EVENTUAL AVORT !

dar totusi cum ma sfatuiesti sa le zic parintilor ?

Andra 4+

marius spune:

Andra, du-te inainte cu incredere va fi bine. Mult mai bine decat crezi tu. Bunica ... e normal sa gandeasca asa, in fond apartine altei societati are alta mentalitate (nu ca ar fi incorecta) dar societatea se schimba noi ramanem in urma fata de ea. Nu te complexa. Nu e cazul. Insa am sa punctez anumite aspecte.
1. Ai incredere in mama ta 100%. Nu are de ce sa-ti fie rusine esti femeie in toata plenitudinea.
2. Ai sa vezi ca vei avea nevoie de sprijin chiar si mai mult decat moral. Insa ai sa fi sprijinita. Ai sa vezi.
3. Ai grija si la aspectul legal al nasterii si recunoasterii copilului. Este mai "sanatos" ca acest copil sa aiba mama si tata din toate punctele de vedere.
4. Nu ai de unde sa stii ca va fi greu sau usor ci pur si simplu va fi viata voastra tu el si bb.
5. Te asigur ca acest copil va va aduce numai si numai bucurii imense si impliniri la care acum cel putin doar iti inchipui cum sunt. Este ceva ce merita infinit sa traiesti. Un copil este si va fi un noroc, poate cel mai mare noroc al unui om pe pamant.
6. Nu refuza niciodata ajutorul celor de langa tine - conteaza

Am sa mai revin.

In final as dori sa-ti spun ca aici unde esti vei gasi enorm de multe fete sau mamici deosebit de inimoase asa incat nu te sfii sa vi pe aici sa intrebi orice - sigur vei avea cel putin un raspuns (eu zic cel putin 7-8 raspunsuri sincere si devotate).

Aveti grija de voi!

Eu pur si simplu / Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa

maru spune:

cum sa le zici? ei, ai nevoie de un pic de pregatire.
de prietenul tau cu un buchet mare de flori, eventual 2, si pentru bunica, si pentru tatal tau ceva, o stica de sampanie.
Ii invitati la restaurant, daca vreti sa fiti pe teren neutru. Ori o seara in familie la tine. cu curaj si calm, le ziceti: dragii mei, vom avea un copi, ori veti deveni bunici, ori gasesti tu ceva frumos si cald, iti stii mai bine parintii.
si pregatiti-va sufleteste sa auziti...de toate: ca nu sunteti pregatiti, ca e prea devreme, ca r fi trebuit sa mai asteptati...nu ripostati, ci purtati-va matur, dati dovada de maturitate, si cu calm aprobati ce zic ei, cu un dar de fiecare data: ai dreptate mama, tata, dar...noi ne-am gandit asa!

ma mai gandesc

AlinaBu spune:

@Marius normal ca este mai "sanatos" sa aiba si mama si tata din toate punctele de vedere dar atata timp cat eu m-am sfatuit cu el si am ajuns la concluzia ca ne dorim copilul asta, decizia asta implica si mama si tata nu ?!
Stiu ca sunt fete inimoase aici si urmaresc forumul inainte de a ramane insarcinata mai ales secriunea " nasterea unei stele" acolo am simtit poate emotiile care mamica respectiva le-a simtit in momentul acela m-am pus in locul lor si plangeam, uneori din plans dadeam in ras si tot asa !
Multumesc pentru sfaturi Marius sunt de mare ajutor, dar unele greu de aplicat

@maru la asta ma gandeam si eu adica nu chiar reuniune de familie ma gandeam sa ma duc la mama si sa ii zic " sti mama, am stat mult sa ma gandesc pana cand sa iau aceasta decizie. Eu si prietenul meu ne iubim mult si am decis sa avem un copil, care deaja e conceput si are 4 sapt " mi se pare prea secccc nu stiu mie frica ca ma pun sa fac avort sau sa imi zica ceva genu : "ori faci avort, ori pleci de la mine din casa"
Ma gandeam sa ascund sarcina pana la 3-4 luni ca sa fiu sigura ca nu ma pune sa fac avort, am inteles ca deaja la 3 luni nu prea se mai baga doctorii sa faca avort!

Andra 4+

Deus spune:

ai 19 ani cum sa te oblige cineva sa faci avort?

sarcina si nasterea, un copil sau doi:-) sunt ceva foarte frumos!
Dar tu ti-ai trait viata? Tu ai aflat ce esti? Cine esti? si ce-i poti oferi acestui copil?
Cred ca ai sa-i oferi multa dragoste insa ai grija sa nu-i oferi si multe lacrimi!
Ce citesti tu aici pe forum sunt doar franturi din realitate, ai grija ca realitatea este de cele mai multe ori dura.

Nu stiu de ce, dar am impresia ca din cauza viitorilor tai socrii o sa te gasim peste cativa ani, nu multi, pe aici trista si suparata ca sotul nu se rupe de mama, ca tu ai facultate si un job mai bun ca el si el este invidios, ca ai tai te ajuta mai mult, ca te ocupi singura de copil si ca sotul nu te ajuta...
Ai grija!
Iti doresc multa sanatate si noroc

„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.”Gandhi
www.de-azi.ro

inspiratie, dragoste, putere ... pentru cine crede ca nu mai poate.
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI



quod me nutrit me destruit

http://community.webshots.com/user/Deusphoto

AlinaBu spune:

poate ca ai drepate cine stie ce v-a fi in viitor! El nu are mama a fost adoptat de bunica lui care are 75 de ani in rest nu mai cam pe nimeni ( un unchi un nepot si o matusa care locuieste cu ei ) de aceea spun ca nu cred ca mai au loc 2 suflete in casa aceea de 3 camatrute!
Momentan el munceste mai mult ca mine eu am un program foarte lejer la munca in schimb el munceste 24/48H deci chestia ca el o sa fie invidios nu isi are rostul !
Da viata nu e roz ai dreptate!Fiecare pe parcurs invata din greseli si cu ocazia asta invata ca viata nu e roz!
Acum eu ce sa fac ? sa omor un suflet nevinovat ? NU AM ACEST DREPT! Poate in ochii medicilor pana la 3 luni nu se considera FAT ci o "aglomerare de celule " cum am mai citit pe undeva! IN OCHII MEI ACEASTA "AGLOMERARE DE CELULE" ( cum ii spun altii ) ESTE COPILUL MEU SI NUMAI DUMNEZEU MI-L POATE LUA ASA CUM MI L-A DAT !
Eu cred mult in D-zeu si consider ca daca acest copil a aparut acum a aparut cu un scop, nu ca sa ma chinuie ci ca sa imi umple inima de bucurie pe fiecare zi crescand, cu fiecare prostie pe care o v-a face, cu fiecare zambet nevinovat si cu fiecare lacrima de bucurie varsata! Copilul e RODUL IUBIRII, e un dar de la Dumnezeu ce trebuie PRETUIT nu omorat !

Andra 4+

Deus spune:

de acord cu ce spui tu, nu te-a sfatuit nimeni sa faci avort! tu ai spus ca poate mama ta te obliga sa faci avort!

Asculta sfaturile lui Marius:-)

„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.”Gandhi
www.de-azi.ro

inspiratie, dragoste, putere ... pentru cine crede ca nu mai poate.
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI



quod me nutrit me destruit

http://community.webshots.com/user/Deusphoto