Scolar suspectat de ADHD

babyangel spune:

Kariguld, stiu si eu ca nici aici teoretic nu ar trebui sa se puna un diagnostic mai epede de 6 luni de observatie...

Sincer, cred ca ai dreptate cu acordarea atentiei atunci cand face "show" acsa
Dar spune ce ar trebui sa fac in urmatoarea situatie:
-stam la masa si incepe si vorbeste si canta; ii spun ca nu vorbim in tmpul mesei si ii urez pofta buna...El continua sa ma intrebe lucruri , doar ca sa vorbesc si sa nu fie cum am zis eu...eu nu i-am raspuns
A batait din picior si a cantat , pana l-am amenintat ca plec de la masa.
Oare ce ar fi trebuit sa fac?


Sau ce sa fac cand eu vincep sa vorbesc despre lucruri serioase, ce e bine , ce e rau, si ma intrerupe ca si cum nici nu a auzit nimik si nici nu-l intereseaza..
Daca ripostez si ma supar, imi spune ca a auzit si ca stie ce i-am zis(chiar stie) dar sa nu mai repet..
Dar mereu ma intrerupe...mereu!

Anca
20+ cuTereza sau Codrin
si mami de Lucas

denizel spune:

Babyangel, in doua vorbe: baietelul tau are o minte care-i merge iute si o fire iute.

Probabil ca tu esti genul mai molcom, genul care poti vorbi mult despre ceva ce te intereseaza si, dupa cum spui, baietelului nu-i plac cuvantarile lungi.
Intelege de prima data ce i-ai spus si nu suporta sa i se tina predici lungi.
De aceea te intrerupe.


Daca nu face ceea ce ii impui, NU inseamna ca are probleme!!!!
Inseamna ca are alte prioritati in acel moment si e prea micut ca sa dea de o parte ceea ce il intereseaza de fapt (vezi situatiile in care nu-si aranjeaza hainele dupa scoala si se duce repede la joaca).




Faptul ca incearca sa vorbeasca la masa NU inseamna ca are probleme!!
Eu nu stiu de unde e regula asta cu "la masa nu vorbim".
Ba tocmai la masa trebuie sa vorbim.
Si asa stam putin impreuna, iar cand ne intalnim la masa, putem sa povestim ce am mai facut, ce credem despre ceva sau altceva, putem sa ne cunoastem mai bine (la masa se cam dezleaga limbile :).

Eu nu pot sa-mi imaginez un pranz la care e tacere si se aude doar tzacanitul tacamurilor in farfurie, eventual inghititurile.
Daca mi-ar impune cineva sa pastrez tacere atunci cand mananc, as prefera sa mananc covrigi pe strada decat sa mai iau masa cu acea persoana :).



In legatura cu nevoia de atentie.
Sunt copii (si adulti) care au nevoie de atentia celor din jur.
Tine de personalitatea lor, asa sunt ei construiti.
Baietelul tau este o fire energica, vesela, extrovertita, nu suporta rigiditatea.
Imi face impresia unui copil luminos .
NU are probleme! Asa e el, are nevoie de atentie multa, asa se poate dezvolta armonios.
Probabil ca tu ar trebui sa te adaptezi nevoilor lui si sa fii mai maleabila .




Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

Alizee spune:

Eu cred ca problemele de comunicare s-au acutizat odata cu venirea pe lume a bebelusului.
Cere sfatul unui alt psiholog.
Tratamentul pt ADHD este de lunga durata, nu vindeca, ci estompeaza simptomele si afecteaza starea de sanatate a copilului, uneori ireversibil.
Copiii din ziua de azi sunt mai agitati decat am fost noi pt ca au acces la prea multa informatie; chiar daca acea informatie consta in desene animate.
Ocupa-i timpul liber cu mai multe activitati pt a-si consuma energia.
Te cred ca e tare greu cu doi copii, din care unul este bebe, dar nu te grabi sa il intoxici cu niste medicamente care nu vindeca "boala".
Mai degraba intreaba medicul daca ii poti da calmante naturiste sau, si mai bine, daca tu poti lua calmante naturiste.




allinta

http://www.petitieonline.ro/petitie-p61234041.html

denizel spune:

Aoleu, copilul ia deja medicamente pt. ADHD???? :(((


Babyangel, copilul tau nu are nevoie de psiholog!!! Sunt sigura suta la suta!!!

Tu ai nevoie de psiholog, ca sa poti sti cum sa te descurci cu o fire puternica si deschisa, ca a lui.
Nu-i taia aripile si nu-l incorseta intre jdemii de reguli si mers la psiholog, te rog eu frumos!!





Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

Alizee spune:

Denizel a gasit raspunsuri multe si la obiect.
Babyangel ai nevoie doar de rabdare pt a le intelege pe deplin si a le pune in aplicare.



allinta

http://www.petitieonline.ro/petitie-p61234041.html

carmen1967 spune:

Buna,
Baby Angel a scris :
Astazi am bocit o ora la gandul ca copilu meu ar fi ADHD-ist, pentru ca nu ma simt acum in stare sa ma comport asa cum s-ar cere cu un copil ADHDist..
Asa cum am scris in mesajul anterior, ADHD nu apare peste noapte si nici nu dispare la fel!
Deci...ori au fost "semne" pe care le-ati ignorat ori ti-l autodiagnostichezi si de aici "diperarea"...
Cel mai simplu: persoane avizate in domeniu (medic,neurolog, psiholog) iti pot spulbera temerile tale..
Acum, in alta ordine de idei, eu una ce ar trebui sa fac ??? daca acum cativa ani copilul meu a fost diagnosticat asa, e adevarat ca diagnostic a fost pus cam "pe banda" si in care nu cred 100%!? Sau am invatat sa nu cred in el...Caci si la noi semnalmentele, in mare asa, se cam potrivesc..
Ce am facut ....am incercat sa ma instruiesc in lucru cu un copil "dificil", printre altele am deschis subiecte de discutii, pe diferite forumuri, schimb impresii cu mame in situatii similare (care nu sunt deloc putin, chiar daca prefera varianta privat !
Ma bucur ca sunt progrese, poate nu in ritmul copilului "normal " dar vreau sa cred ca asa cum alti au reusit, o sa rusim si noi!
Trebuie ceva mai multa RABDARE, bunavointa si intelegderea celor din jur si nu in ultimul rand, multa DRAGOSTE! Sunt ai nostrii si ii iubim asa cum sunt...
Deci, CURAJ ! chiar daca ar fi sa fie un "pui" ...(aici nu e alegerea noastra, poate a destinului,inutil sa spun de cate ori m-am intrebat: de ce copilul meu??? sarcina, nasterea, evolutia ulterioara normale, eu - no problem - nu imi ramane decat sa imi banuiesc sotul !!!)

carolinah spune:

Da, esti perfectionista si ceri sa fie perfect si el pe anumite arii... chestia cu ridicatul capacului etc este un automatism, care se creeaza de-a lungul anilor, el e inca mic (totusi isi aduce aminte in 70% din cazuri!!!!). Restul ce scrii acolo deenota graba copilului de a se duce la joaca, perfect normala si justificata! Si degeaba repeti ca o moara stricata, ca daca asta il streseaza, va activa mecanisme de a nu te mai auzi!

Si eu cred ca ajuta mai mult sa-i subliniezi partile bune, lauda-l cand strange masa si sa vezi ca o va strange mai cu drag. Stiu ca e greu, ca si eu ma trezesc ca le cicalesc pe fetele mele cateodata, insa e chestie de auto control pana la urma. Si daca noi nu-l avem, cum sa le pretindem copiilor sa aiba?

babyangel spune:

Denizel, Nu i-am dat nici o medicatie, doar am intrebat terapeuta daca e cazul...si mi-a zis-nu foarte convingatoare- ca nu crede ca e cazul...
In ce priveste regulile, recunosc ca pana nu am apelat la psihoterapeut, datorita plangerilor invatatoarei, nu am avut reguli stricte , afisate in camera lui, de la care sa nu ma abat niciodata...incapeau negogieri destul de des..

Ei de cand cu terapeuta(ca si eu merg ca sa ma consilieze ce sa fac , cum sa ma comport ca sa scap de problemute), nu m-am mai abatut de la reguli si nu am mai cedat..
Dar uite ca au trecut 4 luni si el nu s-a adaptat la noul meu stil, nici la scoala nu s-au rezolvat problemutele dar nici nu s-au inrautatit..

Si vazand ca nu doreste sa se conformeze unor reguli care atrag consecinte negative,plus comportamentul de bufonel- vine si varianta ar avrea un pic de hiperactivitate si deficit de atentie

Deci si eu merg de 4 luni la psiho, ca sa invat cum sa-mi faccopilu sa fie mai responsabil si mai matur . Mi-a zis ca e cam imatur pentru varsta lui, tinand cont de abaterile comportamentale

Anca
20+ cuTereza sau Codrin
si mami de Lucas

babyangel spune:

Carolinah, Carmen si toate celelalte, cate o si .

am banuit ca eu as putea fi cauza majora cu schimbarile mele de atitudine, dar acu ca incepeti si voi sa imi confirmati asta...incep sa ma simt mai usurata

carmen, de acord cu tine: cu adhd sau fara e al meu si il iubesc la fel de mult...prtoblema mea era ca stiu cum trebuie sa iti schimbi atituinea vis-a-vis de un copil cu ADHD, si in momentul de fata (insarcinata in 5 luni) nu ma pot controla prea bine si nu l-as putea ajuta acuma! asta imi era marea disperare ...de ce acuma??


Plus ca imi doream sa aud de la alte mamici cu copii de varste apropiate , cum sunt copiii lor...adica :LA FEL DE UITUCI, LA FEL DE "IMPRASTIATI" LA FEL DE ENERGICI?

Chiar i-am spus terapeutei ca ma simt ca si cum fac armata cu el: reguli stricte , program pe ore(ca sa nu piarda timpul), etc. Si nu stiu daca alti copii sunt atat de constiinciosi si responsabili cum imi spune terapeuta ca ar trebui sa fie...

Ma simt destul de nasol cand imi spune ca al ei copil facea de pe vremea gradinitei lucruri pe care al meu nu le face in clasa a -a

Anca
20+ cuTereza sau Codrin
si mami de Lucas

denizel spune:

Babyangel, cum sa ceri maturitate unui copil de 9 ani???? Unui baietel de 9 ani???

Schimb-o!!!!!!!
Nu e buna de nimic:

1. trage de timp, ca sa va ia cat mai multi bani
2. nu stie nimic despre copii si psihologia copiilor .

Crede-ma, tipa e f.f.f.f.slaba din punct de vedere profesional!!!






Babyangel, ai foarte multe reguli. Mari, mici, importante, mai putin importante, de-a valma.
Aici e problema!!! Prea multe reguli!!
Capacul la veceu, comportamentul in timpul mesei, numai 10 puncte la teste, venit de scoala, pus hainele pe umeras apoi joaca, nu ma intrerupe cand te cicalesc, nu dori sa iesi in evidenta, stai smirna in banca etc.


Cum crezi tu ca un baietel sanatos si energic de 9 ani se poate descurca intre atatea reguli?

Sunt 2 reguli batute in cuie, restul sunt nimicuri.
La varsta de 9 ani, un copil TREBUIE sa stie 2 reguli: nu ai voie sa faci rau altora si nu ai voie sa-ti faci rau tie insuti!!! Atata ii va fi suficient ca reguli principale si pentru o buna dezvoltare.


A, iar sistemul de recompense pe care l=ai invatat de la psihoterapeuta tine de dresaj, nu de relatie iubitoare mama-fiu.

Tu trebuie sa fii cel mai bun prieten al copilului tau, nu cel care ii contorizeaza datile cand nu a ridicat colacul la veceu si cel care nu il lasa sa scoata o vorba in timpul mesei.

Responsabilitatea si maturitatea pe care le astepti din partea fiului tau nu depind de aceste aspecte.
















Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.