citim impreuna "Artificii" de Jorge Luis Borges
Raspunsuri - Pagina 2
Adela99 spune:
carmina esti asteptata cu impresiile
la fel si toate cititoarele 
Lorelai spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Adela99 acum stau si ma intreb, o fi greseala de tipar, asha o fi vrut Borges sa scrie (da’ atunci de ce zice ca astea au fost ultimele cuvinte in paragrafu’ ala?). si ma gandesc ca n-ar fi exclus sa fi inlocuit cuvantul nihil cu totus (desi acolo scrie tulul; daca exista cuvantu' asta, ce inseamna?) "obsedat" cum el e de maretie, eternitate, infinit |
pe scribd am gasit originalul in spaniola (Ficciones se numeste cartea, artificii e volumul doi.)
angelabv spune:
Lorelai, cum se numeste in engleza varianta care o ai tu ?
Adela99 spune:
acum are nouashpeani dupa calculele mele :)
aia cu zece ani m-a nedumerit si pe mine. se naste in 1868, se intalnesc prima data in 1884 si apoi in 1887. deci are nouashpe ani cand spune ca inainte de accident "era la fel cu toti oamenii: un orb, un surd, un zapacit, un uituc". la inceput cand am citit "zece ani a trait ca unul care viseaza" m-am gandit ca poate a avut accidentu' cand avea zece ani. da' nu! ca in optzecisipatru cand se intalnesc prima data era "la fel cu toti oamenii" :) sau aproape, iar peste trei ani spune "zece ani ..."
concluzia: nouasprezece ani a trait ca unul care viseaza
Lorelai spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui angelabv Lorelai, cum se numeste in engleza varianta care o ai tu ? |
am pus hold la library dar nu a venit inca. intre timp citesc pdf de pe scribd. da-mi PM cu emailul si ti-o trimit.
lilanda spune:
Io citesc (re)citesc Artificiile, pe sarite, din "Moartea si busola", primul volum al prozei complete de la Polirom. Citatul de care amintea Adeluctza e redat corect in carte (deci, greseala de pdf :)), in schimb aia cu "zece ani.." e clar greseala de traducere. Io una, nici macar nu remarcasem inadvertenta, da' am verificat www.literatura.us/borges/funes.html" target="_blank">originalul si, intr-adevar, e vorba de 19 ani.
In opinia mea, "Funes..." e o nuvela filosofica superba, fiindca reda pe scurt framintari epistemologice, dar pune, totodata, in lumina si tema limbajului/conceptului abordata de Nietzche in "Nasterea tragediei si alte scrieri".
De unde stie Funes ceea ce stie? Cum de stie ca stie? Ce stie Funes, pina la urma? El memorizeaza de-a valma imagini, atribute si procese, amanunte pe care insa nu e capabil sa le selecteze, sa le abstractizeze si sa le foloseasca in alte ocazii. Funes stie atit de multe, dar in acelasi timp e atit, atit de rupt de lume. Obsesiile lui sint aproape autistice. Aia cu inventarea limbajului numerelor, pe mine, m-a dat gata :)) Io am folosit nuvela intr-o prezentare despre qualitas oculta si incercarile de standardizare a limbajului.
Evident ca, dupa prologul lui Borges, io am inceput lectura direct cu "Sudul" :)) Descoperii doar un al doilea mod de lectura...Borges zice ca ar fi mai multe. Io-s curioasa sa vad ce ziceti voi! 
Adela99 spune:
'neatza!
observ ca cititoarele profesioniste, lilutz si Mihaelka, folositi (re)citit si nu recitit. care e diferentza? c-apoi vin si va spui cum citesc si recitesc io, si probabil (re)citesc - mai stii?
fug pana la subsol, la spalatorie, unde ma voi gandi la modul meu de lectura in timp ce intind rufe :) ce pot spune de pe acum e ca difera de la carte la carte ... si de autor. si bineinteles de experientza mea in ale cititului. si probabil si de alte criterii
beshter spune:
Io-s doar cititoare amatoare (nu mai spun cat de diletantista ma simt uneori:). Cand zic (re)citesc, e ca si cum as incerca sa-l citesc pe Borges, de pilda, de parc-ar fi prima oara. Numai ca nu-mi iese de-adevaratelea - sunt tot felul de reziduuri mentale din lecturile anterioare care-mi deformeaza perspectiva.
Nush dac-am explicat bine.
Trouve avant de chercher
lilanda spune:
Pentru mine, (re)citirea inseamna incercarea de a reveni asupra textului dintr-o alta perspectiva. E insa greu cu reziduurile alea, asa cum spunea Mihaelka :)) De aceea, prefer sa (re)citesc o carte sau un text dupa ceva vreme (citiva ani buni) de la citire. Cred ca cel mai concret exemplu pe care-l pot da e "Maestrul si Margareta", carte pe care acum multi, multi ani in urma am citit-o hulpav, urmarind doar firul faustian al naratiunii. Anul trecut, la (re)citire m-a izbit amanuntul cu cel de-al 7-lea argument, de unde si perspectiva unei demonstratii filosofico-eretice a existentei lui Dumnezeu
Acu' revenind la "Artifcii", io cred ca cea mai buna nuvela a seriei e "Moartea si busola": o poveste detectivistico-metafizica, in care relatiei cabalistice si tertagrammatonice dintre Dumnezeu si Univers, Borges propune, cu eleganta si precizia unui matematician, calea simpla ... a unei linii. A uneii linii cu progresii si regresii infinite, cu subdivizuni nesfirsite, in care eu-l se reflecta intre cei doi poli. Busola lui Borges are doar doua capete: un Nord si-un Sud, Lönnrot si Red Scharlach (misto jocul de rosu din nume), doua personaje care se reflecta unu-'ntr-altul.
beshter spune:
Adeluta, nu te-ai mai intors de la rufaraie?
Eu am (re)citit doar 'Funes cel ce nu uita'. Tre sa fie absolut ingrozitor sa nu poti uita nimic, sa-ti aduci aminte nu numai de toate nervurile unei frunze pe care le-ai privit candva ci si de toate momentele cand le-ai privit si astfel perspectivele sa se multiplice la infinit.
Aproposito de reziduurile alea, de fiecare data cand ma gadesc la Funes imi vine in cap si 'El Aleph', cu punctishorul ala care cuprinde tot universul in toate momentele lui, despre care Culianu zicea ca ar fi cea mai potrivita descriere a unei perspective cvadridimensionale (maiculita, ce tanara eram cand citeam Culianu! Noroc ca eu, nefiind Funes, am uitat mult din perioada aia).
Trouve avant de chercher