Acum 10 luni...

In urma cu aproape un an incepeam o noua viata, viata in 3 alaturi de iubirea noastra Thomas. Aproape un an? nu pot sa cred ca a trecut asa de repede..
Aventura a inceput in 2008 in martie , cand am aflat ca eram gravi. sarcina a venit foarte usor, cum ne-am propus asa s-a si intamplat..am avut o sarcina fara complicatii mari, o luna de greturi teribile la inceput si hipertensiune arteriala in trimestrul 3 care ne-a tinut ca pe ace, monitorizare , dieta , si stres.. aa sa nu uitam ca eram umflata ca un balon, purtam incaltaminte marimea 40 . La 17 saptamani am aflat ca vom avea un baietel, dupa putin timp i-am si ales numele,Thomas, ne-a placut amandurora asa ca am decis! la inceput parea ciudat sa-i spunem pe nume pentru ca dupa fiecare eco, in functie de marimea in centimetri ii gaseam cate un nickname: orezu', fasolica, crenguta samd..
Saptamanile de sarcina , mai ales cele de la sfarsit au trecut greeeeu, aveam 7 luni de sarcina cand la odiseea nov-dec 2008 incepeau sa apara cozonaceii mult-doriti, la fiecare nastere aveam emotii, citeam cu lacrimi in ochi ca s-a mai nascut inca un omulet, incercam sa-mi imaginez senzatia dar e imposibil, pana nu o traiesti ,nu ai cum sa stii care e..
La 35 de saptamani mi-am facut bagajul de spital, sa fie acolo in caz de nevoie.. fiind monitorizata cu tensiunea mi-era frica sa nu fie nevoie de internare de urgenta si eu sa nu fiu pregatita..
La 8 luni , de ziua mea, eram la spital cu sotul, ascultand inimioara piticului nostru, la un test antistress, de ziua sotului eram din nou acolo, la monitorizare, bebele nedorind sa mai apara, mergeam din doua in doua zile la monitorizare. Am trecut de 40 de saptamani, si nimic... cum ziceam, mergeam la monitorizari, cu mapa in mana , aproape rostogolindu-ma cu un mers de rata ametita. Bebele era bine-mersi,la caldurica, nu prea se grabea, dar stresul nostru crestea pe zi ce trecea de frica nasterii induse .. si uite asa, sambata, de Mos Nicolaie , dupa ce-mi facusera monitorizarea(la 41 de saptamani) ginecologul mi-a spus ca luni ne vom intalni din nou si e la alegerea mea daca semnez sau nu internarea pentru o eventuala inducere...
Auzind astea, Thomas a luat decizia ca mai bine o face benevol decat fortat si in noaptea ce-a urmat ultimei monitorizari, la ora 2 m-am trezit simtind ceva ciudat... o fi contractie? who knows? mai astept sa vedem ... dupa 20 de minute alta. Doamne dumnezeule!!!! nasc! !!!!l-am trezit pe sot, am mai stat putin acasa, mi-am notat orele la care am avut contractii, cand le aveam deja la mai putin de 10 minute , am plecat inspre spital. M-au internat la ora 4 dimineata dupa un control se parea ca am dilatare 3, contractiile erau suportabile dar din ce in ce mai puternice.. n-a mai fost nevoie sa-mi sun ginecologul pentru ca la 5 dimineata a intrat chiar el pe tura, asa ca din punctul asta de vedere eram linistita.
Ma cam chinuiau contractiile dar rezistam eroic, fiind nerabdatoare sa-mi vad comoara. la ora 9 dimineata am fost poftita in sala de travaliu, unde sotul si 2 moase ma incurajau si eu ma tot intrebam unde-i doctoru', de ce nu vine sa nasc o data? deja aveam dilatatie 10 cand ne-am mutat in sala de nasteri, pe sot l-au imbracat in cosmonaut ... contractii peste contractii, Thomas nu mai venea... intr-un final la ora 12:50 a decis ca e cazul sa terminam cu nascarea asta si i-am auzit vocea"oeeeeeeeeeeeeee"...nu imi venea sa cred, sotul care m-a asistat in tot acest timp, fara el mi-ar fi fost cu mult mai greu, se uita extaziat, nu stia ce sa faca, sa rada sa planga, mi l-au pus in brate, omuletul care m-a inghiontit de atatea ori prin burta, cu care povesteam zilnic, e acum in bratele mele.. A fost o senzatie atat de frumoasa,ciudata, incat durerile prin care am trecut, erau deja uitate.. ma uitam la el, un pitic roz cu 3 fire de par in varful capului, ghemuit pe pieptul meu, era el, Thomas , in piele si oase, copilul nostru ! dupa cateva minute l-au dus la nido(cuib), neonatologie, iar dupa eliminarea placentei a inceput ginecologul cu copcile. m-a anesteziat local de cateva ori, nu va zic cate copci am avut(!!!), in orice caz a tot cusut mult si bine mai bine de jumatate de ora. Internati am stat 5 zile din cauza unui suflu la inimioara pe care i-l auzisera atat ginecul cat si neonatologul, dupa 5 zile luuungi in spital am ajuns si acasa. Iar de aici am inceput o noua viata in 3.
Acum avem 10 luni, mergem singuri, facem tai tai, aplaudam, inca o iubim pe tzitzi si facem multe multe nazdravanii!

E iubirea noastra si pentru el am fi in stare sa mutam si muntii din loc!!!!

si daca tot am scris povestea nasterii ,am uitat sa multumesc celor care au facut parte din viata mea atat pe perioada sarcinii cat si dupa aceea: mamicilor de cozonacei le multumesc ca exista, alaturi de ele gravidenia mi-a fost mai usoara , la fel si dupa nastere , un sfat, o vorba buna din partea lor m-a ajutat sa trec peste momentele mai putin usoare!

mami de Thomas

Olivia26 spune:

Foarte emotionant, sa va traiasca Thomas the menace si sa fie mereu la fel de nazdravan si precoce. Pupam ochisorii albastri

Neaparat tb vina si Crenguta care sa semene cu mami...mai ales ca eram gata gata sa ne incuscrim pana sa-si arate Th bijuteria

---

de David, barbatelul mamei - 5 nov. 2008

Made in the Holy Land www.flickr.com/photos/24386067@N08/sets/72157610614218627/detail/" target="_blank">
Sunt mare! www.totsites.com/tot/davido" target="_blank">My website
Yesterday is history, tomorrow is mystery but today is a gift, that's why we call it present!

oceanborn spune:

Olivia o draguta ca de obicei. multumim de cuvintele frumoase.. n-am eu prea mult talent oratoricesc dar se apropie sarbatorirea primului anisor si era cazul sa povestesc si nasterea.
Pupam pe David frumosul mamei!

mami de Thomas

criss703 spune:

Mi-au dat lacrimile ...daaa ce vremuri cu un an in urma !
Mi-a placut cum ai povestit venirea pe lume a lui Thomas , eu tot trag nadejde ca ajungem sa ne si intalnim intr-o zi cu piticii fie in Romania fie in Italia .Multi pt. energicul Thomas si ai lui parinti frumosi si fericiti !

Criss de Paula Sofia DN 18.11.2008
PozePaulaSofia
Botez si nu numai
PovesteaNasterii

bertha spune:

Oceanborn, cat de frumos iti amintesti tu acea zi minunata! E atata liniste si impacare in povestea ta...povestea unui baietel frumos, a unei mamici iubitoare si a unui tatic f curajos.

Sa fiti sanatosi cu totii!

Bertha, mami de frumuseti rare - Darius-Andrei (DN 08.06.2004) si Ioana-Ruxandra (DN 12.11.2008)


poze
Cum s-a nascut Ioana

anes spune:

Ce emotionant! Chiar si dupa 10 luni, parca totul este inca viu! Thomas cel nazdravan s-a lasat astepta dar a meritat asteptarea, nu?

http://community.webshots.com/user/annes06

Mami de Remus , o minune!(10.10.2008)

Amalia spune:

Foarte frumos povestit! M-am regasit in emotiile tale de atunci... Micutul Thomas este un fericit, un copilas asteptat cu drag, care a avut norocul sa se nasca intr-o familie frumoasa, echilibrata si iubitoare.
Sa fi fericit si sanatos, minune mica!


poze

"Oamenii s-ar putea sa nu-si aminteasca exact ceea ce ai facut sau ceea ce ai spus, dar intotdeauna isi vor aminti cum i-ai facut sa se simta."

AlinaBu spune:

Emotionanta poveste ! Sa iti traiasca sau mai bine spus sa va traiasca si sa va bucurati de el !

Sanatate tuturor si -ilor !

Va pup ,Andra!

mamiseli_11 spune:

Pt ca Mirunel a venit mai devreme decat Thomas, nu mai reuseam sa fac mare lucru prin casa. Dar nu am scapat nici un mesaj ca a mai venit pe lume inca un cozonacel. Mi-am adus aminte de emotia cu care urmaream fiecare pagina pe forum si bucuria la fiecare veste ca a mai intrat in camara noastra inca un cozonac micut . Frumoasa poveste mami, am simtit iar fiorii de acum un an. Iar Thomas...

Mihaela de Miruna Cosmina (13.11.2008)

Pozele mele

Mirunica

oceanborn spune:

Multumesc pentru frumoasele ganduri! ma bucur ca v-a placut povestea noastra si ca v-am facut sa retraiti momentele unice de pe vremea odiseei
Criss cu siguranta o sa ne intalnim..cand om avea mai mult timp sa stam pe acasa
Bertha, Anes,Amalia, Mamiseli pup si cozonaceii frumosi si dragi!
AlinaBu multumec pt gandurile frumoase!

acum fug ca imi miroase a ceva...pare a fi un pampers plin

mami de Thomas

aleinad.g spune:

Frumoasa si emotionanta poveste!
Sa va traiasca puiul, sa fie sanatos, vesel si norocos si sa va bucure mereu asa cum a facut-o in primele luni!


Mami de Teodora (1.12.2008) si Bogdan (24.05.1995)