Tutuiala - unde e limita?
Raspunsuri - Pagina 4
mihaela_s spune:
In Suedia tutuiala e peste tot...elevii le spun pe numele mic profesorilor, subalternii pe numele mic sefilor, la magazine ti se adreseaza toata lumea cu tu...Uneori daca vorbesti(dar mai ales in scris e asa) cu cineva pe care nu il cunosti, te adesezi cu "voi". In suedeza nu exista apelativul "dumneavoastra". Singurul regele e numit "majestatea VOASTRA" 
.
Insa nu a fost dintotdeauna asa...batranii(am povestit cu o batranica de 83 de ani) isi amintesc cu nostalgie de vremea cand lumea li se adresa cu "voi", prin anii 40-50, cand profesorilor li se acorda respect si ei isi permiteau sa ii traga pe elevi de urechi . Acum e invers...elevii isi permit mult mai multe cu profesorii, dar nu cred ca din "cauza" tutuielii ci a vremurilor in care traim.
Eu ce sa spun? Ca nu mi-a mai zis nimeni "d-na inginer"? Nu am simtit lipsa, pentru ca apelativul "tu" aici nu inseamna absolut deloc lipsa de respect. Poate si in Ro peste 50-60 de ani va fi la fel...
.
Si eu in Ro folosesc apelativele dumneavoastra pentru ca asa am fost crescuta si stiu ca asa e in Ro.
fii alaturi de Mihaita
vorbe de copil...
Hobby
calator de profesie
Victoria_mami spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui dodo
Uite d-aia imi place mie sa traiesc in tara anglofona, (1)"you" inseamna ce vrei tu, politete sau tutuiala. Eu m-am dezobisnuit si mi-e tare bine de "matale", "dumneavoastra", (2)am chiar senzatia ca exprima raceala, in loc de respect  |
Exact! La amandoua punctele!
_
Mami de Printesa Victoria Isabella
Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!
gecko spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Mihaelka
Evident ca nu ne invatam copiii chestia asta. Pen'ca, tot evident, nu exista in romaneste. Poate daca te gandesti la altceva in afara de o traducere mot-a-mot pentru 'Can I have some chocolate?', iti va suna 'firesc' ideea ca si copiii romani stiu sa 'ceara' ciocolata. Trouve avant de chercher |
cred ca se refera la traducerea mot-a-mot pentr "May I have some chocolate?"
Mik spune:
Cite bordeie, atitea ... !
In Romania nu mi-am tutuit mama si nici matusi, unchi, prieteni ai parintilor. Toti erau "mata".
Tu erau colegii si prietenii, verisorii.
Profesorilor ma adresam cu d-voastra si-mi raspundeu cu tu sau cu d-voastra.
In Franta mi-a intrat repede in cap ca poti vorbi cu cineva si-i spune pe numele mic folosind in acelasi timp pe d-voustra. Soacra e "Vous, Annie.". Si nu mi se pare raceala, doar o adaptare si traducere a lui "Mata, mamica."
In Mexic orice necunoscut de "usted", cunoscutii nu se tutuiesc decit daca e un accord explicit si la job ma adresez secretarei cu "Sra Maria", "Licenciada Mireya" si ele imi raspund cu "profesora Mihaela". Ma tin bine sa nu fac confuzii ca am de tinut minte nivelul de diploma la fiecare nu e usor. 
Bonei in casa ii vorbesc cu "usted" si reciproc.
Copiii au inteles ca nu se spune "tu" la toata lumea si ca sunt nuante.
Eliza5 spune:
Este desigur vorba despre cultura locala.
Treaba asta nu ar avea absolut nicio importanta daca nu am sti cu totii ca de multe ori tutuiala chiar este folosita pentru a-l devaloriza pe cel de langa tine, pentru a-i arata cumva ca ii esti fie egal fie (in cele mai multe cazuri) superior. Este vorba despre cultura - si tocmai de aceea in Suedia dar si in Danemarca, probabil ca in multe alte tari foarte civilizate, acest lucru nu mai este relevant pentru ca respectul intre oameni este oricum dincolo de orice dubiu sau indoiala.
Eu recunosc, ma irit teribil atunci cand co-meseni, la un restaurant, se adreseaza chelnerului (care poate de multe ori este chiar mult mai in varsta, sau poate este vorba despre o doamna) "adu-mi o limonada. dar mai repede, da? ca ma grabesc".
Eu am tendinta exact inversa: sa vorbesc cu "dumneavoastra" tocmai cu acei oameni care din cauza unor conveniente sociale s-ar putea interpreta ca imi sunt cumva "inferiori", cel putin pe scari ierarhice: femeia de serviciu, chelnerii, gunoierii - chiar si cu cersetorii tot cu dumneavoastra vorbesc. Asta pentru a le arata ca ii valorizez, ii respect, chiar daca viata i-a dus pe o cale lipsita de glorie.
Eliza5 spune:
Am mai vazut mai devreme o opinie care spunea ceva de genul "dar ce conteaza cum iti spune, important este sa iti arate respect, in felul in care se poarta cu tine, nu in felul in care ti se adreseaza.
Eu sunt de o alta parere.
Eu cred ca puterea cuvintelor este absolut senzationala. Spune-i unei femei "cat de bine arati astazi!" si ea, toata ziua, va radia si chiar va fi frumoasa. Spune-i insa ceva de genul "mai, dar nu ai dormit bine azi noapte? ca pari cam buhaita" si poti sa te asiguri ca femeia chiar va fi abatuta si probabil uratita toata ziua. Cred ca putini sunt cei care pot sa treaca peste astfel de cuvinte fara sa fie afectati.
La fel si cu tu sau dumneavoastra. La fel si cu alte multe cuvinte pe care le folosim in relationarea cu ceilalti si carora nu le dam atentie dar care ne asigura fie o cale catre inima celuilalt - fie o comunicare pur conventionala sau rece.
makydenis spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Eliza5 Am mai vazut mai devreme o opinie care spunea ceva de genul "dar ce conteaza cum iti spune, important este sa iti arate respect, in felul in care se poarta cu tine, nu in felul in care ti se adreseaza. Eu sunt de o alta parere. Eu cred ca puterea cuvintelor este absolut senzationala. Spune-i unei femei "cat de bine arati astazi!" si ea, toata ziua, va radia si chiar va fi frumoasa. Spune-i insa ceva de genul "mai, dar nu ai dormit bine azi noapte? ca pari cam buhaita" si poti sa te asiguri ca femeia chiar va fi abatuta si probabil uratita toata ziua. Cred ca putini sunt cei care pot sa treaca peste astfel de cuvinte fara sa fie afectati. La fel si cu tu sau dumneavoastra. La fel si cu alte multe cuvinte pe care le folosim in relationarea cu ceilalti si carora nu le dam atentie dar care ne asigura fie o cale catre inima celuilalt - fie o comunicare pur conventionala sau rece. Eliza si Alex (15 nov. 2004) |
Da, cuvintele au o putere senzationala, atat in sens pozitiv cum au descris tu, dar din pacate si in sens negativ.
Natasa spune:
Spunea cineva mai sus ca pronumele de politete ii inspira raceala si distanta. SI ce e grav in asta? Se cheama pronume personal de politete, nu de respect. Poate unui profesor ii spun dumneavoastra pentru ca-l respect, dar celorlalti ma adresez asa tocmai pentru a pastra o distanta politicoasa. Multi au impresia ca "tu" este mai occidental, mai prietenesc, mai direct. Pasul doi dupa tutuiala neconsimtita de ambele parti e sa treaca la remarci, intrebari personale/intime, dat comenzi, facut glume deplasate (de la caz la caz si depinzind in general si de nivelul de inteligenta). Unii te tutuiesc pentru isi imagineaza ca postura in care sint este una superioara (am intilnit doctori care o tutuiesc si pe bunica-mea, de mine nici nu mai vorbesc :)), altii pentru ca sint smecherasi/needucati/prepotenti (baietii de la benzinarie, vinzatoarele, secretarele din universitate, functionari publici care te trateaza ca pe un gindac). Ne comportam in societate dupa niste reguli scrise sau nescrise care ne ajuta sa nu ne luam de par si sa pastram o pojghita de civilizatie. Daca in limba romana exista inca pronumele de politete, ne facem un titlu de glorie ca-l eliminam? Evident nu cred ca asta imi schimba viata major, numai ca observ cu tristete cum mitocania se intinde vazind cu ochii si asta porneste de la lucruri mici. Nu se mai spune sarutmina femeilor pentru ca e invechit si desuet, nu mai exista reguli de genul cine saluta/intra primul (viata curge prea repede, nu avem timp de prostii), nu mai e timp de gesturi elegante sau de rabdare (vedeti ce se intimpla in trafic, in mijloacele de transport in comun, in aglomeratii in general). Renuntarea la "dumneavoastra" e doar inca o picatura pe lista de "sa aruncam la gunoi toate convenientele sociale". Tinind cont ca IQ-ul populatiei si educatia de acasa nu cresc o data cu renuntarea la uzante considerate depasite, asta nu face decit sa ne inrautateasca viata in societate si atita tot. Parerea mea, evident.
http://www.sictir.org/node/371
beshter spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui gecko
cred ca se refera la traducerea mot-a-mot pentr "May I have some chocolate?" |
'Can' si 'may' au amandoua sens de 'asking for permission' in contextul asta; singura diferenta e ca 'may' e formal.
Sau o fi ceva ce nu inteleg io. Ca mai ie si de-astea.
Eliza, ai perfecta dreptate. 'Tu' si 'dumneavoastra' sunt 'pronouns of power and solidarity' iar cel care initiaza reciprocitatea e cel care se afla in pozitie superioara. Adica seful care roaga subalternul sa-l tutuiasca initiaza reciprocitatea si vrea sa-si arate 'solidaritatea'. Subalternul care-l tutuieste pe sef si, eventual, ii spune 'Gica, poti sa-mi spui Costel' interpreteaza gresit 'solidaritatea'.
Cat despre relatiile ierarhice mai putin institutionalizate, si mie mi se pare aiurea rau sa tutuiesti chelnerii, coafezele, menajerele, ma rog, categoriile considerate 'inferioare'. Mi se pare ca cine face asta vrea cu tot dinadinsul sa arate ca se afla in pozitia de putere. Or, teoretic cel putin, daca te afli intr-o astfel de pozitie cu adevarat, nu mai e nevoie sa insisti sa afle celalalt.
Trouve avant de chercher
anda141 spune:
Eu chiar vroiam sa intreb la un moment dat cum ii invatati pe copii sa se adreseze? Eu pe copil nu l-am invatat sa se adreseze la pers. a doua ci vorbeste cu toata lumea cu "tu". Mie , una mi se pare ca facem prea mult caz de formula asta de adresare , tu sau dvs. Eu nu cred ca respectul consta in asta , cateodata ne incurcam in prea multe cuvinte, reguli si sabloane si uitam ensentialul. E parerea mea,oricum cred ca generatia copiilor nostri nu or sa mai deschida subiecte de genul asta.
Eu ma adresez cu dvs.ptr. ca asa am fost educata si obisnuita si pentru ca , unii chiar tin la formula asta, insa m-as lipsi bucuroasa.