Nu vreau sa mai aud de copiii din prima casatorie!

corinadana spune:

Dorsilia dar tie ti ar place sa fii numita ia o pauzare??? e tot un sinonim... ce le stii tu cum a plecat omul de acasa, hm.

Don't throw with stones if you live in a glass house.

corina mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

ruxij spune:

Copiii cei mari se simt abandonati si inlocuiti cu o "varianta imbunatatita" si de aceea reactioneaza asa. Este super cunoscut ca fratii mai mari ii pocnesc pe cei mai mici din gelozie, chiar cand acestia sunt frati buni. In legatura cu siguranta copiilor mici, solutia este intr-adevar sa fie supravegheati si sa nu fie lasati singuri cu cei mici, iar asta este datoria adultilor (de ce a fost lasat copilul de 5 luni nesupravegheat cu copilul cel mare, care nu se poate sa nu se fi stiut ca are probleme de gelozie si abandon) in nici un caz abandonati definitiv. Solutia la nivel fundamental ar fi sa fie facuti sa simta ca tatal nu face diferente majore intre copiii cei mici si cei mari, ceea ce, avand in vedere ce a scris autorul atat la acest subiect, cat si la alte subiecte deschise in trecut, se pare ca nu este realist, mi-a dat mereu impresia ca acesti copii il deranjeaza si ar cam vrea sa scape de ei. O alta solutie buna ar fi sa nu mai tii deloc legatura cu ei, intr-adevar, pentru ca eu cred ca mai rau le face dc. mediul in care sunt primiti este ostil. Mai bine doar cu mama probabil decat sa ii vada tot timpul pe copiii "inlocuitori" tratati cu mai multa dragoste, in vreme cei ei sunt tratati ca si copii de categoria a 2a.

Luna, in legatura cu intrebarea ta despre identificatul cu prima sotie, nu esti tu aceea care e a doua sotie si acum ceva timp isi exprima opinia ca sotul nu ar tb sa isi vada prea mult copiii din prima casatorie deoarece tu ai nevoie sa te ajute la treaba in weekend si familia si copiii actuali sunt mai importanti decat copiii "fosti"--parere a ta care mi-a ramas in minte pt ca am gasit-o atunci ca fiind oribila? Nu ti se pare ca te identifici chiar tu cu partea cealalta?

ellej spune:

Off topic: nu, nu e vorba de ea. Intamplator si mie mi-a ramas in minte fraza respectiva, de un egoism teribil si am retinut si numele "user-itei" :)

Mare e gradina lui Dumnezeu si multe animale sunt in ea :)

anamaria spune:

sa zicem ca ai o familie cu un copil de cativa ani, poate de varsta alor lui petrica. si ca ramai insarcinata si faci un al 2-lea (al 3-lea, etc) copil.

explici situatia cat poti de calm si clar copilului mai mare, si o vreme pare ca a inteles totul, pare ca nu are nici o problema emotionala.
dupa care, brusc, la un moment dat, gasesti ca acest copil 'mare' il bruscheaza pe cel mic, il bate sau mai rau chiar.
(se intampla, crede-ma! cunosc cazuri, unele au fost povestite chiar si aici...)

ce faci, ca parinte?
ca toti suntem parinti aici, sau macar vorbim despre asta...

presupunem ca nimic EXTREM de grav nu s-a intamplat. adica nu mai grav decat gestul, incidentul respectiv. bebelusul este inca sanatos, singura problema este pe plan moral, sufletesc.
asa cum e si cazul lui petrica, in fond.

ce faci, deci? chem politia si trimiti copilul asta mare la scoala de corectie, pt ca este un criminal?!?!
NU PREA CRED...
sunt tot copiii tai, si unul si altul!
si nu ai alte solutii DECAT sa incerci sa vorbesti CLAR si CALM cu acel copil, in speranta ca vei reusi, cumva, sa il faci sa inteleaga.
si ca viata voastra ca familie va putea sa continue in mod normal, depasind mai usor sau mai greu acest obstacol.

ASTA am vrut sa spun in prima mea postare.
imi pare rau ca nu am reusit sa ma fac inteleasa.

e clar ca petrica isi doreste (sau si-a dorit pana de curand, pana in momentul in care s-a intamplat acest incident nefericit intre fata sa cea mare si bebelusul sau) sa isi poate vedea copiii toti odata, sa poata petrece timp impreuna cu toti, nu pe rand. ceea ce e foarte bine.

si eu una nu consider ca solutia este numai si numai RENUNTAREA lui, ca TATA, la a petrece timpul sau cu toti cei 4 copii ai lui. asta e sigur o solutie, si e cea mai usoara.
o rezolvare mai grea si mai de durata este sa incerce si sa reuseasca sa gaseasca o cale catre sufletele copiilor mai mari, catre ratiunea lor si responsabilitatea lor.

pentru ca refuz sa cred ca niste copii de peste 10 ani, care au trecut totusi si prin scoala, deci nu e vorba numai de ce aud acasa, nu pot sa distinga intre BINE si RAU...

Luna1 spune:

Nope nu sunt eu. Eu sunt prima sotie a sotului meu, el al doilea sot al meu.

Mi se pare deranjanta identificarea pentru ca pe forumul asta barbatii sau chiar si femeile divortate nu par a mai avea dreptul la fericire, iar prezumtiile merg atat de departe incat clar, fara a intreba autorul subiectului despre motivul despartirii (care poate nici nu e treaba noastra), de cate ori apare un barbat la a doua casnicie e clar ca nenorocitul si-a inselat prima nevasta si s-a casatorit cu jigodia de amanta. Doar o constatare, nimic mai mult.

Edit: iar in situatia de fata ma pot identifica mai repede cu prima sotie in special pentru ca pe fiul meu nu l-a vizitat si nu il viziteaza tatal natural, mai mult, cat timp am fost in tara am insistat eu sa vina sa-l vada, nu i-a platit un sfant vreodata pentru ca nu am solicitat pensie, deci mi-ar fi simplu sa ma identific cu prima sotie si sa-i zic vreo doua "nenorocitului". Insa am privit putin si din alta perspectiva si eu cred ca cu greu poti schimba atitudinea adolescentilor. Cred ca trebuie sa-i asigure ca oricand au nevoie de el ca tata sau prieten stiu unde sa-l gaseasca, apoi sa-i lase in pace sa se linisteasca.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

ruxij spune:

Atunci imi cer scuze pentru confuzie.

Luna, eu cred ca n-are nici o legatura aici cine a fost de vina in divort, ci atitudinea unui parinte fata de copiii lui "nu din prima casatorie", copiii lui si punct. Petrica s-a mai plans aici in trecut despre cat de multe inconveniente ii aduc acesti copii, a parut mereu ca il incurca teribil. Avand in vedere ce am mai citit de la el, nu ma mira deloc ca acesti copii sunt "messed up". Nu exclud ca mama lor buna ar avea o parte de vina, dar ma bazez pe ce a scris tatal aici pe forum si avand in vedere ce a scris, nu suna deloc bine pt copiii aia. Nu stiu a cui e vina pentru cum reactioneaza copiii, dar sigur a copiilor nu, iar raspunsul "nu mai vreau sa stiu de ei" nu este deloc plin de dragoste parinteasca.:( Pacat ca ne gandim cel mai adesea la noi si distrugem vietile unor copii neviovati, dupa care tot noi ii acuzam ca sunt asa sau pe dincolo, in loc sa ne uitam in oglinda. Cum am spus si eu mai sus si apoi si anamaria, reactiile de gelozie a fratilor mai mari fata de cei mai mici sunt la ordinea zilei intre frati buni si totusi nu am auzit mama sau tata sa spuna "nu mai vreau sa AUD de copilul mai mare". Pentru mine, comportamentul copiilor mari este doar un PRETEXT pt. Petrica de a scapa de inconvenientele pe care existenta si prezenta acestora i le aduc LUI, inclusiv conflicte in casnicie (vezi --nu mai vreau sa pierd inca o familie-acesti leitmotiv a aparut si in trecut in postarile lui referitor la vizitele prea grele/complicate/dese cu primii copii). In sinea lui, stie ca nu e prea OK si stie ca isi cauta motive si iesiri ca sa ii fie LUI bine si cauta validare pe forum. In problema asta nu are aboslut nici o relevanta a cui a fost vina in destramarea primei casnicii si nici vina copiilor nu are cum sa fie pt ca petrica nu mai vrea sa auda (!!!!) de ei!

Luna1 spune:

Ruxij nici mie nu mi-a placut exprimarea insa m-am gandit ca daca chiar nu-l mai interesa nu mai posta aici, pentru ca banuiesc ca nu a cautat aprobarea noastra a sutelor de mamici exprimandu-se astfel. Nu cunosc toata povestea lui. Insa mi s-a parut un om disperat, un om care chiar daca s-a exprimat gresit totusi nu-si doreste sa piarda tot, un om care se simte invins.

Eu nu zic ca el n-are nicio vina, normal ca in orice casnicie vina e de ambele parti cand aceasta se destrama, insa nu pot sa cred ca doi copii de 12 si respectiv 14 ani pot avea o astfel de atitudine fara a fi influentati catusi de putin.

Spun astfel pentru ca nepotica mea de numai 11 ani a auzit atatea magarii in ultimii 2 ani de cand a divortat tatal ei de mama ei incat m-am speriat cata rautate fata de propriul copil pot avea unele mame. Nepoata mea a fost inclusiv pusa in fata unui "consiliu" de familie al mamei si s-a tipat la ea ca si-a permis sa vrea sa-si petreaca vacanta cu tatal ei si noua lui partenera. Au tipat mama, matusa si bunicii spunandu-i copilei ce neneorocit e tatal ei, ce jigodie trebuie sa fie noua partenera, si cum isi permite ea (copila) sa vrea sa-l vada pe cel care le-a parasit (neintelegand ca un barbat indiferent de motive isi paraseste sotia nu copilul). Toate astea mi le-a zis copila fara sa o trag eu de limba, ci a inceput sa planga si ne-a zis ca nu stim noi (eu si mama) prin ce trece ea. Acum fratele meu a reusit sa o opreasca la el (dupa ce cea mica a zis ca ea nu mai pleaca nicaieri si ca nu vrea sa isi mai vada mama)ajungand la o intelegere cu mama si copilul e fericit si lipsita de griji pentru ca nimeni nu-i vorbeste de rau mama.

Insa nu pot sa nu-mi pun problema ce s-ar fi intamplat daca nepoata mea ar fi continuat sa locuiasca laturi de mama ei inca 2-3 ani, daca ar fi reusit sa o invrajbeasca impotriva tatalui ei...

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

Yasmine spune:

Dorsilia, imi cer iertare, dar cred ca aici cam sari calul.

>>Daruieste lumii un zambet shi toata lumea iti va zambi!<< Charlie Chaplin

Corinna, Andreas Noël, Yasmin Serena si samburica mititica 20+

ruxij spune:

Luna, nu zic ca scenariul povestit de tine nu se intampla f. des, se intampla si poate se intampla ceva de genul denigrat fostul si in acest caz. Totusi eu nu vad elemente care sa permita o identificare a povestii tale cu aceasta poveste, din informatiile pe care le am. Si indiferent ce s-ar intampla, vad ca ignori problemele psihologice inerente pe care niste copii practic parasiti de catre tata-nu conteaza din a cui vina-, care si-a format o familie noua si imbunatatita le pot avea cu sau fara influenta cuiva, probleme similare cu gelozia fratelui mai mare fata de cel mai mic si intr-o familie nedestramata, cu atat mai mult intr-una destramata. De ce este ignorata aceasta problema reala? Copiii mici trebuie supravegheati atent de adulti si cu asta basta. Mama ce facea cand a lasat copil de 5 luni singur cu ala de 12 ani, cu probleme, ca doar nu cred ca nu se stia de probleme? Mi se pare total gresit sa acuzi niste copii care dc se poarta intr-un fel se poarta din motive intemeiate si nu din vina lor si sa spui ca nu mai vrei sa AUZI(!!) de ei, in loc sa te organizezi mai bine. Sunt absolut convinsa ca exista presiune din partea actualei sotii , pt ca prea o tine petrica cu "nu vreau sa mai pierd inca o familie" si pentru ca aici pe forum cel putin, si in viata reala eu una n-am auzit in viata mea o mama de a doua sa ii vorbeasca de bine VREODATA pe copiii din prima casatorie. Acestia sunt INTOTDEAUNA niste nenorociti, niste prost crescuti, de care ar fi minunat sa scapam cat mai repede. Asta e realitatea si toate partile au o vina, mai putin copiii. Eu cred ca e disperat, disperat pentru propriul lui bine si pus la mijloc. Asa ca cea mai usoara cale e sa nu mai AUZI de copiii din prima casatorie. Cred ca ar fi chiar f. bine dealtfel sa ii lase in pace de tot, chiar dc mama lor o fi cum o fi, mai rau ii zapaceste cu aceste vizite de colo colo, facute din obligatie si cu ostilitate.

Luna1 spune:

Ruxij nu stiu discutiile anterioare despre copiii din prima casnicie, si la fel cum eu asociez povestea asta cu nepoata mea (povestea ei) la fel tu esti pornita impotriva lui Petrica datorita celor afirmate de terte prsoane pe forum referitor la copiii din prima casnicie.

Eu nu ignor povestile acostor doi copii, eu doar admit niste realitati, copiii s-au mutat departe de tata (nu voit binenteles) tatal nu s-a implicat ci s-a multumit sa ii vada lunar sau poate chiar mai rar, mama probabil a profitat de ocazie si in loc sa-i asigure pe copii ca tatal ii iubeste desi ii vede rar, probabil a afirmat diverse altele, astfel doi copii au cazut victimile adultilor fara voia lor.

Despre lasatul celor de 12 si 14 ani singur cu cel mic exagerezi putin. Pai daca bebelusul era in pat de exemplu si cel de 12 ani langa el si tu erai pe un fotoliu sau la capatul celalalt al camerei aveai timp de reactie? Scuza-ma dar eu il las pe cel mare al meu de 8 ani cu sora-sa de 2 (si il lasam si cand era mai mic) cat sa pot merge la toaleta si nu mi-a trecut prin cap ca o poate arunca de pe canapea pe parchet. Deci de la copii de 12 si 14 ani te astepti chiar la mai mult. Asta nu inseamna ca-i condam pe copii, clar ca nu e vina lor ca s-a ajuns aici, inseamna insa ca inteleg cum noua sotie nu-i poate mangaia cu iubire pe crestet cu iubire.

Si asa cum spuneam Petrica tot ce mai poate face in situatia in care s-a ajuns este ori sa-si viziteze copiii total separat (asta daca este dispus insa nu pare a fi) sa-i asigure ca va fi mereu acolo pentru ei in orice conditii sau cel mai drastic pentru a nu ii mai face sa se simta dintr-o familie destramata sa vorbeasca cu ei si sa vada daca nu cumva doresc sa locuiasca impreuna cu el, sa faca parte din aceasta noua familie si sa se simta iubiti.



Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)