Nu vreau sa mai aud de copiii din prima casatorie!
Raspunsuri - Pagina 12
maru spune:
Mediajust, juste explicatiile tale, dar nu ai fost atenta ca tatal a fost izgonit din familia nr 1, ca sa se faca loc tatalui nr 2.
Deci adolecenta ar trebui sa fie frustrata pe mama, si nu pe tata, ar trebui sa "isi recastige" tatal, si nu sa se razbune pe el, sa il indeparteze f mult.
Mediajust spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui balanta cred ca este un subiect la care fiecare din cei care au postat au dreptate prin prisma argumentelor...adevarat un subiect bun de mediere in coditiile in care rata divorturilor a crescut atat de mult Incerc sa ma pun in pielea fetei lui Petrica(parca 14 ani) ...la 14 ani eram in clasa a 8 a si ma pupam cu baietii ...la 14 ani faceam curat, mancare si aveam grija de sora mea care avea 8 ani cat mama a stat un an operata de hernie de disc la pat ...la 14 ani am plecat in tabere in strainatate ...la 14 ani sunt fete care fac "copii fete" ...la 14 ani unii fug de acasa ...la 14 ani poti deveni un bun pianist, un poet sau cine stie ce elev premiat pe la concursuri ...nu stiu...seamana a iresponsabilitate si o varsta la care nu poti actiona conform unei gandiri rationale chiar daca e a unui adolescent? ...totusi sunt 14 ani...unele se marita la 16 ani...unele devin manechiune la 14 ani si stiu sa se poarte in lume...altii dau interviuri...iar altii arunca copii pe jos sincer, nu sunt genul topita dupa copii, chiar daca am unul, dar in secunda doi, asa cum spunea cineva aici, daca eram mama acelui bebelus , adolescenta frustata de primul ciclu menstrual primea mai intai un sut in posterior si abia apoi poate ma mai gandeam daca merita recuperata ...la 14 ani mergeam la sedintele cu parintii ale surorei mele...si pe baiatul meu l-am crescut numai eu...si 23 de ani nu s-a interesat biologicul de el...dar NICIODATA nu am vorbit negativ la adresa lui...nici macar nu stie de ce am divortat...si a crescut bine si sanatos zic eu...ba chiar pragmatic asa cum probabil trebuie in ACTUALA societate. |
In afara de pupat, concursuri si tabere - nimic din cele insirate nu este in firea lucrurilor. Nici sa fugi de acasa, nici sa faci, nici sa cresti copii.
Ca ai avut grija de casa si de familie - admirabil, dar a fost o situatie care te-a obligat sa faci asta. Altfel, a nu face acest lucru nu inseamna iresponsabilitate. Din contra, este peste responsabilitatea fireasca a unui copil s-o faca. Si nu cred in teoria aia cu "sa inveti de mic ce-i greul, ca sa fii om intreg", ba chiar sunt convinsa ca esti om intreg nu doar cand devii fortat pragmatic, ci doar atunci cand parcurgi natural etapele. La 1 an incepi sa mergi, la 7 ani mergi la scoala si inveti, la 14 ani te pupi, inveti si mergi in excursii si tot asa.
Cat priveste afirmatia cu sutul in dos, inainte de a te gandi daca trebuie sau nu sa fie recuperata...trist. Oricine merita sansa de a fi recuperat, dar mai ales copilul tau. Dar inteleg ca dupa parerea ta acesta ar trebui sa fie punctul de vedere corect al mamei copilului mic, nu al tatalui.
Mediajust spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui maru Mediajust, juste explicatiile tale, dar nu ai fost atenta ca tatal a fost izgonit din familia nr 1, ca sa se faca loc tatalui nr 2. Deci adolecenta ar trebui sa fie frustrata pe mama, si nu pe tata, ar trebui sa "isi recastige" tatal, si nu sa se razbune pe el, sa il indeparteze f mult. Emma Aida e inger  Doamne'ajuta! http://maru-incotro.blogspot.com/ |
Nu prea conteaza, este frustrata si suparata pe lumea asta, nu pe tatal sau pe mama sa. De altfel, copiii rar isi invinovatesc parintii in astfel de situatii - ori se culpabilizeaza, ori gasesc alt vinovat (in cazul de fata - bebelusul si mama lui).
balanta spune:
Mediajust,sunt multe lucruri care se intampla impotriva firii si asemenea comportamente ale adolescentilor le putem regasi chiar si in familiile care isi cresc responsabil copii si se straduiesc sa le dea o educatie aleasa.
14 ani sunt totusi 14 ani si sunt copii la tara care cred ca parcurg etape normale, merg la scoala in satul vecin km intregi pe jos, ca ploua, ca ninge, merg la camp...pai sincer la 14 ani Nadia Comaneci nu cred ca trecuse peste niste etape normale.
Nu stiu de ce imi vine sa-mi imaginez mama fetei cu un suras in coltul gurii in cazul in care a aflat povestea.
Sigur ca un copil merita sa fie recuperat,dar tot atat de sigur e ca mama fetei nu e o mama ca AdinaIulia ca daca era probail nu se ajungea aici.Si sa nu uitam ca exista si un tata care tine locul lui Petrica care si el e la fel de responsabil de recuperarea fetei o data ce si-a asumat acest rol.
Nu stiu daca Petrica are vreo sansa in intalnirile frugale sa repare ce a sadit mama fetei in fiecare zi.
Pragmatismul nu cred ca e vreun defect si ceea ce am facut eu am facut ca asa am vrut si ca nu m-a fortat situatia.
Am avut un caracter puternic si am facut ce am vrut eu de mica si am facut si pozne dar crede-ma ca la 14 ani cand purtam cizme cu toc si dresuri de matase nu ma simteam atat de atrasa de gesturi de razbunare indiferent de situatia din familie. Si sincer, nu a fost tocmai una normala.
Nu stiu exact ce as simti daca as fi mama copilului mic, mi-am inchipuit doar, dar cu siguranta ca nu as crede daca cineva ar veni si mi-ar spune ca daca i s-ar intampla asa ceva ar zice : lasa draga nu-i nimic,il scuturam de praf si el uita pana creste mare, mai bine hai sa vedem ce face fata de 14 ani ca uite saraca, din cauza sindromului premenstrual are ceva tulburari in comportament.
Stii, vin si eu in contact destul de des cu mediul scolar si citesc pe destule forumuri, si apar atatea cazuri de fete-femei care raman insarcinate prin clasa a opta, a noua sau posteaza ca ea la 12 ani a inceput viata sexuala si cere sfaturi.
Asa ca e discutabil acum, in timpurile astea ce e normal si ce nu.
Imi repugna sa fac ceea ce fac multe persoane in varsta, adica sa folosec expresia : pe timpul meu maica, dar de data asta parca imi vine sa o folosesc...pe timpul meu nimeni nu ne dadea atat importanta ca adolescenti si chiar si adulti dpdv psihoanalitic, psihomental, toate care incep cu psiho...e atat de la moda sa fii frustat,sa fii neinteles, sa fii stresat...de la 2 ani la 60 de ani...ma intreb chiar cand mai suntem normali?
Mediajust spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui balanta Mediajust,sunt multe lucruri care se intampla impotriva firii si asemenea comportamente ale adolescentilor le putem regasi chiar si in familiile care isi cresc responsabil copii si se straduiesc sa le dea o educatie aleasa. 14 ani sunt totusi 14 ani si sunt copii la tara care cred ca parcurg etape normale, merg la scoala in satul vecin km intregi pe jos, ca ploua, ca ninge, merg la camp...pai sincer la 14 ani Nadia Comaneci nu cred ca trecuse peste niste etape normale. Nu stiu de ce imi vine sa-mi imaginez mama fetei cu un suras in coltul gurii in cazul in care a aflat povestea. Sigur ca un copil merita sa fie recuperat,dar tot atat de sigur e ca mama fetei nu e o mama ca AdinaIulia ca daca era probail nu se ajungea aici.Si sa nu uitam ca exista si un tata care tine locul lui Petrica care si el e la fel de responsabil de recuperarea fetei o data ce si-a asumat acest rol. Nu stiu daca Petrica are vreo sansa in intalnirile frugale sa repare ce a sadit mama fetei in fiecare zi. Pragmatismul nu cred ca e vreun defect si ceea ce am facut eu am facut ca asa am vrut si ca nu m-a fortat situatia. Am avut un caracter puternic si am facut ce am vrut eu de mica si am facut si pozne dar crede-ma ca la 14 ani cand purtam cizme cu toc si dresuri de matase nu ma simteam atat de atrasa de gesturi de razbunare indiferent de situatia din familie. Si sincer, nu a fost tocmai una normala. Nu stiu exact ce as simti daca as fi mama copilului mic, mi-am inchipuit doar, dar cu siguranta ca nu as crede daca cineva ar veni si mi-ar spune ca daca i s-ar intampla asa ceva ar zice : lasa draga nu-i nimic,il scuturam de praf si el uita pana creste mare, mai bine hai sa vedem ce face fata de 14 ani ca uite saraca, din cauza sindromului premenstrual are ceva tulburari in comportament. Stii, vin si eu in contact destul de des cu mediul scolar si citesc pe destule forumuri, si apar atatea cazuri de fete-femei care raman insarcinate prin clasa a opta, a noua sau posteaza ca ea la 12 ani a inceput viata sexuala si cere sfaturi. Asa ca e discutabil acum, in timpurile astea ce e normal si ce nu. Imi repugna sa fac ceea ce fac multe persoane in varsta, adica sa folosec expresia : pe timpul meu maica, dar de data asta parca imi vine sa o folosesc...pe timpul meu nimeni nu ne dadea atat importanta ca adolescenti si chiar si adulti dpdv psihoanalitic, psihomental, toate care incep cu psiho...e atat de la moda sa fii frustat,sa fii neinteles, sa fii stresat...de la 2 ani la 60 de ani...ma intreb chiar cand mai suntem normali? |
Iti respect punctul de vedere. Probabil suntem de aceeasi varsta, dar copilul meu este mai mic (13 ani). Olimpic, concursuri internationale. Parcurs perfect normal - munceste mult, mai mult decat mi-as dori, dar nu spala, nu gateste, nu se insoara, nu merge la sedinta in locul nimanui. Uneori nici lucrurile lui nu sunt tocmai in ordine, carti si tricouri peste tot - dar atata vreme cat munceste 10 ore pe zi, chiar nu vad o problema s-o fac eu.
Istoria cu "pe vremuri" - aici da-mi voie sa te contrazic, si pe vremea "noastra" comuna (eu am 43) foarte multi parinti dadeau la fel de multa atentie si importanta adolescentei si problemelor ei. Poate doar tehnicile si subiectele erau altele, informatia circula mai greu - dar altfel, frustrarile erau si atunci, la fel de puternice. Si atunci, ca si acum, erau familii fara timp/disponibilitate/instinct, ai caror copii isi pierdeau drumul drept. Altii - cei mai multi - vegheau "psiho", stateau de vorba, intelegeau, ajutau. Si atunci faceau fetele copii la 14 ani (ba chiar aveau voie sa se marite la 16, de cativa ani nu mai pot decat in situatii exceptionale). Asta nu inseamna ca era normal - dar se descurcau cu ei si renuntau la scoala luand viata in piept ori ii abandonau in spital, ca si astazi.
Inteleg perfect ca orice ar fi acceptabil sub genericul "frustrare", dar nu agresiunea. Corect. Dar repet, vinovati sunt adultii - si tatii amandoi, si mama, si mama bebelusului. Cand vezi cata tensiune si furie are un copil, vorbesti, analizezi si gasesti o solutie pana la dezamorsare. Pana atunci, nu lasi copilul expus, chiar daca trebuie sa mergi sa gatesti pentru toata familia.
balanta spune:
Perfect in acord cu tine aici, da, eu am 48 de ani, da, stiu ca si atunci erau astfel de situatii dar mult mai rare,in clasa mea la liceu din 38 de copii eu eram singura problema...si sincer chiar nu eram o problema in adevaratul sens al cuvantului...numa ca nu vroiam sa port panglica,imi modoficam uniformele...dar deja era alta varsta, ne intoarcem la 14 ani clasa a opta probabil.
De fapt aici cred ca e problema. Tot ce s-a discutat pro sau contra e acceptabil pana la o varsta...nu stiu exact, poate 10,12 ani...dar zau mediajust chiar crezi ca gestul e scuzabil pt o fata de 14 ani care vorba aia, are si mama, si un frate , si un tata de al doilea dar un tata...si mai ales ca stim ca fetele se maturizeaza mai repede decat baietii.
Eu cred mai degraba ca mai mult zgarie la ureche felul cum si-a dat numele la subiect Petrica...poate aici a gresit dar eu cred ca nici aici pt ca au fost numeroase situatii cand si al meu m-a scos din sarite si i-am spus ca abia astept sa plece de acasa sa scap de el si sa nu il mai vad...si zau ca peste doua ore radeam amandoi.
Mediajust spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui balanta Perfect in acord cu tine aici, da, eu am 48 de ani, da, stiu ca si atunci erau astfel de situatii dar mult mai rare,in clasa mea la liceu din 38 de copii eu eram singura problema...si sincer chiar nu eram o problema in adevaratul sens al cuvantului...numa ca nu vroiam sa port panglica,imi modoficam uniformele...dar deja era alta varsta, ne intoarcem la 14 ani clasa a opta probabil. De fapt aici cred ca e problema. Tot ce s-a discutat pro sau contra e acceptabil pana la o varsta...nu stiu exact, poate 10,12 ani...dar zau mediajust chiar crezi ca gestul e scuzabil pt o fata de 14 ani care vorba aia, are si mama, si un frate , si un tata de al doilea dar un tata...si mai ales ca stim ca fetele se maturizeaza mai repede decat baietii. Eu cred mai degraba ca mai mult zgarie la ureche felul cum si-a dat numele la subiect Petrica...poate aici a gresit dar eu cred ca nici aici pt ca au fost numeroase situatii cand si al meu m-a scos din sarite si i-am spus ca abia astept sa plece de acasa sa scap de el si sa nu il mai vad...si zau ca peste doua ore radeam amandoi. |
(N-as vrea sa monopolizam subiectul...)
Sigur ca nu este nici acceptabil, nici scuzabil, dar era previzibil - deci se putea evita, daca cineva se uita mai atent la ea.
Stii, pana la urma si modificatul sarafanului, si pletele fara panglica erau tot o forma de fronda, de razvratire, de nonconformism - deci tot o expresie a frustrarii ca TREBUIE purtata uniforma, ca TREBUIE sa aratam toate la fel. Sigur, incomparabila ca efect cu agresiunea, dar cu acelasi mecanism al declansarii.
Despre responsabilitate la 14 ani - greu de masurat, fiecare are propriile lui ritmuri de dezvoltare, fiul meu (de exemplu) pierde tot ce se poate pierde (de la stilou la sapca) - tot o forma de iresponsabilitate. Un coleg al lui de clasa isi duce/aduce sora la gradinita - pai asta al meu cred ca o uita pe strada
.Hormonii lucreaza ciudat si inegal, in fond - noi de ce noi, femeile, avem voie sa fim tafnoase la sindrom premenstrual (care uneori este urat tare), iar ei trebuie sa inteleaga "din prima" ce se intampla pe lumea asta, cu mintea si cu sufletul lor?
Greu, zau asa...dar daca mai sunt si situatii din astea tensionate, cu doua familii! Confuzia este gata: cine e autoritatea? cine are dreptate? cine trebuie ascultat, cine este vinovat? si, mai ales, cine sunt eu???
Elle_seb spune:
Oricate scuze psiho ai gasi, este totusi o adolescenta de 14 ani cu suficiente cunostinte, experienta si responsabilitate care a trantit un bebelus INTENTIONAT. O dai inainte cu analiza psiho iar in tot timpul asta nu te-a preocupat catusi de putin perspectiva bebelusului.
Trist.
In alta ordine de idei, un tanar de 14 ani raspunde PENAL pentru faptele comise.
In acest raport http://www.livenews.ro/actualitatea/raport-peste-1600-de-minori-sub-14-ani-au-comis-infractiuni-in-prima-jumatate-a-anului.html se precizeaza printre altele: "Neluarea unor masuri creste riscul pentru acesti copii de a dezvolta comportamente infractionale si de a deveni infractori la varsta cand pot raspunde penal." Eu nu propun acum ca Petrica sa-si duca fata la politie, insa ce vreau sa subliniez (si ma voi repeta, dar asta e) este ca, oricum ai da-o si oricum ai cosmetiza-o si oricate scuze psiho i-ai gasi, atentarea la viata unui bebelus se poate considera tentativa de omor. Bine ca bebelusul este bine, el chiar nu are nici o vina ca sora-sa mai mare e la menstruatie.
Adica altii (psihologi, sociologi si ce-or mai fi), mai specialisti decat noi, considera ca un adolescent de 14 ani este suficient de matur incat sa raspunda penal. Deci ESTE RESPONSABIL SI SUFICIENT DE MATUR pentru a judeca mai departe de instinctul, indreptatit poate de altfel, de a-si tranti "concurenta". Cam asta am avut de spus.
Elle
http://www.immunocalromania.blogspot.com/
http://www.immunocal.md
Elle_seb spune:
Petrica, ce ai mai facut intre timp? Ai stat de vorba cu fosta sotie? Ce parere are ea de toata treaba asta? Ai stat de vorba cu fata?
Elle
http://www.immunocalromania.blogspot.com/
http://www.immunocal.md
Ramona J spune:
Mediajust 