lupta pentru independenta-ce si cum sa fac?

lupta pentru independenta-ce si cum sa fac? | Autor: crisseis

Link direct la acest mesaj

Sunt in plina criza de comunicare cu baiatul meu de 12 ani.
Nevoia lui de independenta si atitudinea uneori "razboinica" pentru a o dobandi angajeaza si din partea lui, dar mai ales din partea mea consum urias de energie. Rezultatul confruntarilor noastre arata uneori ca un "camp de batalie".
Nu pot ramane calma si nu stiu sa gestionez conflictele cu el. Ma simt neputincioasa (probabil ca multe mame singure)si am uneori senzatia ca pierd controlul.
Nu e tot timpul asa.Baiatul meu are rezultate bune la scoala.
Doar ca...pare ca intr-o vacanta prelungita. Ar dori sa se joace intruna...si e clasa a VI-a...

Ultimul motiv de razboi, care a pornit tot de la magnetul pe care-l exercita calculatorul si jocul preferat de pe acesta.
Vineri , dupa scoala si dupa ce-si face in graba lectiile (sau o parte din ele, ca vine wk si are timp-citat din spusele lui)- joaca pe calculator. Cand nu mai poate acasa (ca se incalzeste prea repede calculatorul)- pleaca la unul dintre prietenii lui, unde...face acelasi lucru.
Ce ora vi se pare potrivita sa se intoarca acasa de afara (sau de la un prieten) un copil de varsta lui? 22 e bine? ca doar e wk si sambata nu merge la scoala...- asta spune el.
Eu ce-ar trebui sa fac? doar sa ma conformez dorintei lui si atat?
Sambata , duminica la fel...foarte putin timp pentru lectii, de altceva in plus(suplimentar)- nimic, timp de joaca (cu aproximatie)9-10 ore pe zi(!!!)
Luni - zi de greva, nu s-a dus la scoala. De la 10, pana la 22, cu maxim 1 si jumatate pauza(sa vina acasa sa manance de pranz)- din nou joaca, acasa la 2 prieteni!! Ca doar azi, ca e greva- spune tot el.
Vi se pare normal ca un copil de 12 ani sa se joiace atat? Aseara mi-am pierdut controlul si cearta a denegerat urat.
Spre rusinea mea, s-a lasat cu baiate si confiscat laptopul pana la noi ordine.
Cum ati proceda in locul meu?
Imi spune asa niste vorbe grele in momentele de "razboi", ca sincer...ma simt desfiintata ca mama.
Acum scriu de la serviciu si nici nu-mi arde de lucru.Am senzatia imensa ca pierd cate putin dragostea copilului meu , ca fac ceva ireparabil de cate ori ne confruntam astfel si n-am liniste.
Va rog, spuneti-mi cum gestionati voi conflictele cu copiii aflati in plin proces de rebeliune?
Cum ati fi reactionat si ce i-ati fi spus in locul meu?
Vreau sa cred ca e doar o perioada furtunoasa care va trece.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns crisseis spune:

Lucrurile au reintrat pe fagas normal, adica fara furtuni, dar a ramas in continuare problema atitudinii.
Eram curioasa sa stiu daca si copiii de aceeasi varsta ai altor mamici de pe forum raspund obraznic,par sa nu le convina nimic, n-ar face niciun gest sa te ajute , de bunavoie si, in general, se poarta ca si cum parintii au devenit un accesoriu nefolositor...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bird70 spune:

In primul rand NU TE CERTA cu copilul. Ai o atitudine gresita. Il lasi sa creada ca poate sa te domine, si probabil o si face. Eu refuz sa ma cert cu copiii mei. Discut cu ei atat timp cat sunt politicosi, ascult argumentele lor si expun argumentele mele. In momentul in care copilul ridica vocea sau e nepoliticos, am incetat discutia. Discutia se poarta in termenii mei, eu sunt seful. Atat timp cat copilul isi expune argumentele politicos, raman la masa tratativelor, ascult toate argumentele si incerc sa gasesc un compromis care sa ne multumeasca pe toti (daca e posibil).

Cat despre jocul la calculator, intrebarea este ce altceva ai vrea sa faca? Exista alta optiune in afara de jocul la calculator? Spui ca in weekend s-a jucat 10 ore/zi. De ce nu l-ai scos undeva in weekend? Ai incercat sa faci ceva cu el in afara casei, chiar si in casa? E simplu sa spui ca nu face altceva nimic, dar ce alte variante are? Daca sta prea mult la prietenii lui (mie mi se pare exagerat ca un copil de 12 ani sa vina acasa la ora 10 seara) de ce nu suni parintii prietenilor si negociezi cu ei un program, sa zicem ca la ora 8 sa il trimita acasa?

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns crisseis spune:

Multumesc pentru raspuns,Bird70.
In wk, mai ales sambata lucrez, insa i-am propus sa mergem la plimbare, sa iesim din casa si nu vrea. Nu se intampla mereu asa, de regula programul zilnic la calculator nu trebuie sa depaseasca 1,30 h,in wk se joaca mai mult si reusim sa iesim si afara din casa.
Dar are un joc cu nu stiu cate nivele si parca-i obsedat, fac intrecere intre prieteni, gen- cine depaseste nu stiu care nivel.
Da, ideea de a vorbi cu parintii copiilor e buna, si eu m-am gandit dar nu stiam in ce mod sa fac asta.
E greu, pentru ca stam la parintii mei, spatiul e destul de mic, suntem, 3 generatii , fiecare cu ideile si atitudinea de rigoare, sunt divortata si am si un serviciu cu multa raspundere.Uneori ma lasa puterile de tot.
Si o astfel de varsta la un copil...necesita multa, multa rabdare, tact si nervi tari.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns eve44 spune:

Buna

Dar sport face ?
Al meu a inceput de vreo 3 ani baschetul si este tare incantat de ceea ce face ,nu are timp sa se plictiseasca,(in weekenduri de cele mai multe ori sunt competitiile ).
Eu consider ca este cea mai buna alegere sa faca sport de mici ,devin mult mai organizati ,mai ambitiosi si de ce nu mult mai ocupati.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns maru spune:

e un copil bun care intra in pubertate, si pubertatea loveste tare

la noi a lovit devreme si a venit pe fond de emigrare cu frustrari la toate capitolele de la mancare, la haine, la timp de joaca, la masini, orice, orice il nemultumea si il facea sa tipe...

noi am ajuns la psiholog, dar nu cred ca la tine e cazul. Psihologul ne-a spus dupa cateva sedinte ca de fapt are nevoie de incurajari, de aprecieri, re marci pozitive, pentru ca simte ca niciodata nu are dreptate, ca noi nu il apreciem nimic din ce face...

asa cum spune si bird, discutiile se poarta atat ca tonul e normal. Cand incepe sa tipe si sa aiba lucrurui nu tocmai bune de zis, in camera lui sa chill out
Vrea jocuri? fiecare nota e recompensata cu bani, si isi cumpara din banii lui, plus ca anumite chores in casa le rasplatim baneste, si facem asta pentru ca functioneaza f bine!
A vrut laptop, si-a luat un job de 2 ore pe saptamana, distribuie flyere in cartier, il ajutam si noi, si banii merg la rata laptopului, de care e foarte mandru si are f multa grija sa nu si-l strice, e atent la ce site-uri intra sa nu agate virusuri samd
Recompensele le negociem, bani sau extratime la tv, wii ori computer.
Cum la noi e voie doar o ora in fata ecranului pe zi, extratime-ul se castiga...
Ce facem cu timpul liber? Merge la inot, ajuta la bucatarie, ii place sa gateasca, mergem la biblioteca
Sambata programul e plin intotdeauna, merge la inot, la cumparaturi, lectii. |Duminica intotdeauna mergem undeva, la un muzeu, fort, cascada, parc, pescuit...

sper sa te ajute cu ceva cele scrise


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihaela_s spune:

Incurajeaza-l sa citeasca, cititi amandoi aceeasi carte, faceti un fel de concurs cine termina mai repede(lasa-l pe el, ca sa se simta important) si apoi discutati/dezbateti impreuna cartea.

Nu prea stiu cum e cu baieti e adevarat...poate nu merge atat de usor cu cititul ca si la fete...
Si da, sportul e un "must" la varsta lor. Indiferent ca sunt fete sau baieti. Poate si ceva cursuri de arta(muzica, desen, dans, fotografie) daca e pasionat.

Am o singura obiectie la sfaturile fetelor de mai sus. Plata pentru note bune. Asta e datoria lor, invata pentru ei, nu pentru bani.
Noi nu recompensam nici notele, nici munca in casa(e tot o datorie, nici pe mine nu ma plateste nimeni ca fac mancare, spal, etc.). Curatenia o facem impreuna, am impartit treaba si fiecare se tine de ce are de facut.

Succes!

fii alaturi de Mihaita


vorbe de copil...

Hobby

www.nazdravani.ro/" target="_blank">nazdravanii,Alina

calator de profesie

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns maru spune:

mihaela, ai dreptate, nici eu nu am fost de acord de la inceput, dar vezi tu, Andrei e un copil care invata, e constiincios, dar nu are nici un incentive sa fie primul, sa ia note f bune. Aici nu e prea incurajata competivitatea, ori cum sa faci copilul sa se autodepaseasca? Il laudam mereu, il incurajam, dar lipsea ceva. Asa ca am incercat recompensa cu bani si a mers si merge f bine.
Uite, de exemplu, ieri a curatat gradina din spate de frunze, de obicei ii dadeam 2 dolari, acum i-am zis ca are de ales intre ceva citit, ceva matematica, ori curatat gradina. A zis ca vrea bani, i-am zis ca piata e saturata de oferte acum, ca am cine face gratis, (tati sau eu). A ras si a luat grebla si a lucrat la frunze fara frustrare.

Am mai incercat asta si cand era in clasa a 6-a si nu a mers, nu era interesat. Am incercat din nou din clasa a 8-a si a avut rezultate. Asa ca daca merge, de ce nu?
Eu nu ofer solutii, eu doar scriu cum e experienta noastra...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihaela_s spune:

maru sa stii ca adaugasem inca o fraza la postarea mea pe care ulterior am sters-o dar o scriu acum iar, pentru ca se potriveste .

Dar daca in situatia ta se potriveste putina stimulare combinata cu plata(nu neaparat in bani, dar vad ca la tine maru e OK si asa) nu cred ca e ceva deplasat. (asta era fraza)

Mi-a placut faza cu "piata e saturata de oferte acum" .



fii alaturi de Mihaita


vorbe de copil...

Hobby

www.nazdravani.ro/" target="_blank">nazdravanii,Alina

calator de profesie

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Cricor spune:

Buna, baiatul meu e mai micut, asa ca nu scriu din exprienta proprie.

Am cunoscut o doamna, divortata si ea care avea un baiat de 16 ani. Ea imi povestea ca a vut mari probleme cu baiatul in jurul varstei de 12 ani (erau si singuri in alta tara, ea extrem de ocupata - era la doctorat). Probleme tot de atitudine si mai ales i se parea ca se indeparteaza de el...recomadarea unui psiholog a fost sa gaseasca ceva sa faca impreuna, la care nici unul dintre ei nu se pricepe prea bine. A ales badminton. La inceput a fost mai greu, baiatul foarte sceptic si aricios... dar a devenit cu timpul un liant al relatiei lor, s-au regasit cumva de pe alte pozitii (suna cam aiurea, dar intelegi tu care e ideea), folosit la lansarea de noutati (am o prietena), la fel si momentele de dupa cand beau un suc la o terasa. Ea era foarte fericita cu solutia asta. Cand imi povestea inca mai jucau, nu foarte des, dar era ceva ce le facea placere sa faca impreuna.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marimar spune:

Citeste Cum sa vorbim copiilor daca vrem sa ne asculte si cum sa-i ascultam pentru ca ei sa ne vorbeasca Adele Faber sau Tomas Gordon Manualul parintilor eficace
Sigur de vei inspira si iti vor da idei pt problemele cu care te confrunti.

Succes !

-------
mamica fericita de M(2000), M-R( 2004) si MV (2008)
si iremediabil indragostita de Noua Zeelanda

..........
Alaptati cit de mult, incepeti diversificarea de la 6 luni si mare atentie la ce alimente dati copilului!
Nu va jucati, repercursiunile in timp pot sa fie iremediabile !

Mergi la inceput