"Nu vreau sa merg la gradiiiiii!!!!!"

Asta e placa ce o pune in fiecare dimineata, de 2 saptamani, nepotica mea. Are 4 ani jumate si anul acesta a inceput gradinita in grupa mijlocie.

Inainte de a incepe era foarte entuziasmata si curioasa cum va fi. Este o fire foarte sociabila, are o multime de prieteni in parculetul unde merge in fiecare zi dar la gradi pur si simplu nu vrea ea sa mearga si pace!

In fiecare dimineata de 2 saptamani plange ca nu vrea la gradi. Plange de cand se scoala si un pic dupa ce pleaca mama ei de la gradi(pacalind-o ca altfel nu ar lasa-o sa plece). Cand o luam de acolo, dupa 4-5 ore, nu pare ca i-ar fi displacut ziua respectiva, invata poezii, cantecele, ii cam place....dar! dimineata e jale.

M-am gandit ca poate s-a intamplat ceva acolo...educatoarele confirma ca nu. Totul e nou, frumos amenajat, mancarea buna, jucarii si jocuri educative...nu vad ce nu i-ar place. Sa fie obisnuinta de a sta acasa si a face ce vrea ea, cand vrea ea? Obosita nu e, ca doarme vreo 3 ore dupa-amiaza si 8-9 noaptea.. asa ca nu stiu

Voi v-ati confruntat cu asa ceva? E ceva normal? Ce ati facut sa remediati problema?
Sper ca e ceva trecator totusi...
Multumesc anticipat

Tisina spune:

Da, eu m-am confruntat. Fata mea e la grupa mica, si la fel, dupa entuziasmul de asta vara ca va merge la gradinita, brusc a inceput sa nu mai vrea.
Eu nu am intrebat-o pe doamna educatoare ce se intampla, ci pe fetita. Si am aflat (dupa milioane de intrebari) ca o sacaia un baietel (foarte nazdravan, cu care mai avusesem probleme si pe la locul de joaca asta vara). Am vorbit cu doamna si mi-a promis ca se va ocupa indeaproape de ea, in sensul de a nu o mai lasa la aceeasi masuta cu baietelul, de a-i tine cat de cat la distanta. Asta se intampla la o saptamana de la inceperea gradinitei. Acum, desi au trecut doar cateva zile, mi se pare ca s-a remediat problema, ca dimineata nu mai plange si nu a mai zis deloc ca nu ar mai vrea. Dimpotriva, cica vrea la gradi ca sa se pregateasca de venirea lui Mos Craciun (cred ca e ceva cu care ii mai duce de nas educatoarea ca sa ii atraga pe cei mai putin dornici sa vina).
La rezolvarea problemei am participat din greu si eu, cu discutii si explicatii indelungate, cu exemplificari despre cat de bine, amuzant si distractiv este la gradinita.... plus promisiuni ca baietelul cu pricina nu va primi de la Mos Niculae (ca el vine primul) decat o nuielusa, ca sa fie pedepsit (a trebuit sa explic si ce e aia nuielusa ca nu intelegea). Ea mi-a spus ca ar trebui sa primeasca doua nuieluse, asa ca i-am dat dreptate, iar ea s-a linistit.
A, si inca o chestie amuzanta. Cand ma supara, o amenint ca daca nu e cuminte NU o mai duc la gradinita.
Eu zic sa stati de vorba cu fata si sa vedeti ce are ea de zis, de ce nu vrea sa mai mearga. Nu ii mai place de doamna, a zis cineva ceva care a suparat-o, o supara vre-un copil, sau cine stie ce alt motiv ar putea avea. Mult succes!

usorlili spune:

Buna Elena.

Baietelul meu de 3 ani a inceput si el gradi. In primele doua zile era entuziasmat (ca si nepotica ta). Apoi a inceput nebunia. Maraia de cand plecam de acasa pana ajungeam la gradi si culmina cu urlete si lacrimi de crocodil la plecarea mea. Dupa ce-l lasam in clasa ma ducem la geam (clasa fiind la parter) si ma uitam ce face. Era tot numai un "cantec, joc si voie-buna" cum ii place lui sa spuna.

Este adevarat ca nu am suspecata deloc comportamentul domnisoarelor educatoare si nici al ingrijitorei care s-au indragostit instant de el, el fiind cel mai mic si destul de intelegator.

Nu plangea in timpul zilei de loc (il luam pe la 4). Erau copii care se cunostea ca erau plansi. Tudor nu a fost niciodata cu urme ca ar fi plans. Era vesel si fericit.


Eram atat de suparata pentru ca-l lasam plangand la gradi si inevitabil imi strica toata ziua. Era clar ca ma pedepseste. Il intrebam ce a facut la gradi si-mi spunea, invariabil, "am plans dupa tine". Am trimis-o pe mama la ore diferite si de cateva ori pe zi sa vada daca intr-adevar copilul plange. Il gasea fericit.

Nu-mi povestea nimic-nimic de la gradi. Nici ce a mancat, nici ce prieteni are nici cum il striga domnisoara educatoare. Nimic, nimic. Doar "am plans dupa tine.

Au trecut deja 3 saptamani si deja acum doua zile nu i-a mai iesit faza cu plansul. Se "scremea" sa planga si nu-i iesea. Intr-un final s-a uitat la mine zambind si mi-a zis "pa-pa" si a intrat in clasa senin. Ieri nici macar nu a mai incercat sa vada daca-i iese plansul.

Nu stiu cum o fi de luni, dupa ce sta zilele astea acasa cu noi. Dar deja mi-am dat seama ca el incerca sa ma pedepseasca plangand dimineata si nepovestindu-mi nimic de la gradi dupa-amiaza.

Acum imi povesteste, i mi canta, imi spune poezii.

Eu i-am spus "micul meu santajist". Desi cred ca sufletelul lui a fost destul de rascolit saptaminile astea.

Asta-i povestea noastra.

Cu drag,
O mamica de pui mic.




Si totusi exista iubire!

mayaione spune:

Fetita mea nu a plans deloc, ii place la gradinita, dar are zile in care dimineata imi zice ca ar fi mai bine sa mai stea si acasa, s-o duc "maine" etc. Am observat ca reactioneaza asa in zilele cand e pedepsita, cand e pusa la colt. Cand nu o cearta nimeni se trezeste cu noaptea in cap sa plece mai repede. Sunt copilasi sensibili care pot plange si din cauza faptului ca acolo nu mai sunt in centrul atentiei ca acasa, iar altii pt ca sunt ori certati de educatori ori sacaiti de alt copil.

anca-cosmi spune:

sunt mamica unui baietel de 3 ani si 9 luni.avem si noi cam aceeasi problema insa el a spus ca i cearta doamna sa stea cuminti.in schimb a invatat in 2 saptamani 3 poezii si 2 cantecele,ceea ce ma face sa cred ca de fapt doamna doar incerca sa stabileasca niste reguli.dar unii copii sunt mai sensibili si se sperie de tonul ridicat si atunci refuza sa mai mearga la gradi.eu mai am si alta problema: de cand merge la gradi se trezeste (dupa somnul de dupa amiaza)plangand si nu ma vrea langa el, ba chiar este violent. ce as putea face?

mayaione spune:

Anca asa imi face si mie, dar noaptea, eu nu ma gandeam ca are leg cu gradinita, dar incep sa ma intreb. Se trezeste plangand si-mi zice sa plec, apoi iar ma cheama, iar sa plec etc. E posibil si in mintea lor sa se dezvolte un sentiment al abandonului, faptul ca ii ducem acolo si ii lasam singuri si sa devina furiosi pe noi. Dar sper sa fie o etapa trecatoare fara consecinte in timp.

natalia_nica spune:

E trecatoare, am patit si eu asa cu Denis (3 ani si 4 luni). Eu ma ingrijorasem, mi se parea tare ciudat... Dar a trecut... Aa, si nu avea legatura cu gradinita, se intampla asta-vara, cand era vacanta...

Iar cu "nu vreau sa merg la gradi", noi o mai patim cand e prea obosit dimineata si nu ar vrea sa se trezeasca, iar atunci miorlaie pana il las la gradi, iar dupa ce plec ii trece repede...

Voiosie!

martha78 spune:

Si noi am inceput gradinita de 2 zile si e jale...
M-a intebat: da de ce ma duci acolo asa mult? si nu sta decat de la 8:30 la 13. Cand il trezesc dimineta e tare greu, ar mai dormi, ar mai lenevi putin..cand ajungem si vede despre ce e vorba incepe sa planga f rau, plange non stop, cel mai rau dintre toti copii off..nici nu stiu cum sa fac sa fie mai bine

Elena_R spune:

Multumesc mult fetelor pt raspunsuri!
Usorlili, exact asa face si nepotica mea, nu povesteste nimic acasa despre ce s-a intamplat la gradinita, cand e intrebata. Ii mai scapa ei cate o poveste cand are chef.. In schimb, cum zice si Anca, a invatat deja cateva poezii si cantecele, ceea ce se pare ca ii place ca ni le spune si noua acasa...tot asa cand are chef de povestit nu cand e intrebata..
Se pare ca s-a mai obisnuit cat de cat in ultimele zile..nu a mai plans 2 zile la rand! Dar dupa weekend si azi cand e greva la gradinita s-ar putea sa se fi obisnuit iar acasa si maine sigut va fi iar un chin sa o lasam la gradi..uff
Succes tuturor mamicilor

alexandra71 spune:

Al meu baietel (4,4 luni) in primele 2 sapatamni a fost foarte incantat de gradinita pana intr-o zi cand mi-a zis "sa nu ma mai duci niciodata la gradinita". Dupa multe insistari de a-mi spune de ce nu mai vrea, mi-a zis ca, un baietel din grupa le-a spus la ceilalti baieti sa nu se mai joace cu el ca este ca o fetita. Si ca nu s-a jucat nimeni cu el.Va puteti imagina cat de tare m-a durut.
Mi-am adus aminte ca in fiecare dimineata una din educatoare il alinta "esti frumos si cuminte ca o fetita" de-aici si remarca baietelului din grupa. A doua zi tipete si urlete sa nu-l las acolo.I-am explicat d-nei educatoare ce si cum dar raspunsul pe care l-am primit a fost ca,"unii copii sunt foarte rautaciosi". Cealalta educatoare mi-a promis ca-l va supraveghea indeaproape. Nu stiu ce sa fac daca situatia nu se va schimba. Sa-l mut la alta gradinita? Voi ce ati face?

adialex spune:

acum o patim si noi; dupa ce a fost atat de incantata de gradi, inclusiv cu somnul de pranz acolo, ieri mi-a zis ca nu mai vrea sa doarma la gradi; si a inceput sa plangaaaa...; de cand am dus-o, nu a plans niciun pic, dar cred ca atat a adunat in ea, ca nu mai puteam s-o calmam; clar, ceva s-a intamplat acolo, doar ca ea nu prea zice, doar mi-a zis in treacat de o fetita ca nu vrea sa-i dea jucarii, iar la pranz nu poate sa doarma, ca e galagie;
asa ca m-a pus sa-i promit ca nu o mai las sa doarma acolo;
sunt chiar curioasa ce s-a intamplat, educatoarea zice ca e sensibila, dar eu imi cunosc copilul;
alexandra71, imi pare rau de ce s-a intamplat cu baietelul tau;
raspunsul educatoarei este mai mult decat superficial; eu as ruga educatoarea sa incerce sa-l integreze, doar e datoria ei, nu?!
o zi buna!