Suisuri, coborasuri, compromisuri ... ce sa fac?

Vin si eu aici cu povestea mea pt un sfat, o parere din afara

Sacul e plin, sa vad cate pagini umplu pana il desart si poate are cineva rabdare sa ma citeasca...

Problema mea nu e poate asa grava ca a altora (nu am copii, nu ma bate omu'), insa stiti cum se spune "cand un copil isi pierde jucaria e la fel ca atunci cand un rege isi pierde regatul" (sau ma rog, ceva de genul asta)

Is nefericita si nu stiu ce sa fac... deci sa incep povestea ...

Ne-am cunoscut in studentie, saraci si frumosi, ne-am iubit, ne-am mutat impreuna. Mancam amandoi din pachetul de acasa, viata era simpla si noi plini de vise... Ne-am luat servici si am dat cu capul de pragul de sus: banii de abia ajungeau de chirie si o haina, cu mancarea tot de la parinti, am sperat ca o sa facem vechime sa cautam alte job-uri.... insa in Moldova de unde suntem rare cazuri de salarii mari, nu reusesti sa-ti iei o casa absolut de la 0 (n-ai cum sa strangi avansul in timp ce platesti chirie, din salarii de 8-9 mil). Asa ca am decis sa plecam (temporar ne-am gandit).

Am venit in Anglia singuri de nebuni (fara sa avem rude aici sau contracte din tara) si ne-am izbit intai de problema cu actele. Cum aici romanii nu au drept de munca si nu se gaseste de munca la negru (ca in italia, Spania) singura portita care am gasit-o a fost sa ma inscriu eu la un curs fantoma si asa sa obtinem eu drept de munca part-time si el drept de munca full (dupa un an legal urmand sa obtinem amandoi full). Pt baieti cel mai usor se gaseste de munca in constructii in timp ce si eu am cautat orice insa fiind limitata la numarul de ore, din intamplare m-au chemat la un interviu si m-au angajat intr-un birou.
Si de aici a inceput sa se schimbe povestea noastra: eu "trebuie" sa fac toate activitatile casnice ca "am timp" (mancare: preferabil in fiecare zi altceva; curat; cumparaturi, spalat rufe, etc). daca intr-o zi nu fac ceva ca lumea, ard manacrea, uit sa cumpar ceva, sau sa spal ceva, comenteaza...
Intre timp au venit aici si un fost coleg de al lui si un var... si singura activitate a domnului in timpul liber e sa bea cu ei (nu se imbata tare ca tine la bautura ... dar bea toata sambata si duminaca ... asa de plictiseala) S-a terminat anul de lucrat jumate de norma al meu insa fiind criza nu reusesc sa imi gasesc de munca si continuu sa lucrez asa ... Si timp de 2 ani domnul meu nu ridica nici un pai ca "eu am timp" . Nici cand a stat vreo 3 saptamana acasa in concediu, nici in week-end nu face nici macar un ou prajit ca nu stie cica. De cate ori ne-am certat sau n-am facut din diverse motive iese si isi cumpara fastfood. Intradevar imi si place cat de cat sa fac mancare (nu imi place ca "trebuie"), insa as vrea macar o data pe saptamana , sau pe luna macar sa primesc si eu un
ou facut de altcineva, sau macar o data sa isi puna hainele in masina de spalat...
Ce a ajuns viata noastra: nici o zi fara un comentariu nepotrivit, week-endul baut cu prietenii, si tot felul de "am comis-o, iarta-ma" ... etc
Greseli mai mici sau mai mare care se tot aduna si tot rod din sufletelul meu ... nici nu mai stiu cateodata daca ne mai iubim ....
O poveste scurta: anul acesta am pierdut pe 2cel mai iubit dintre pamanteni", tatal meu, un om deosebit, durere cu atat mai mare cu cat nu i-am fost alaturi, si cand m-au chemat acasa am ajuns prea tarziu, el n-a mai venit ca ar fi ajuns cu cateva ore inainte de inmormantare, vorbeam la tel si i-am zis macar aprinde o lumanare pt el duminica, etc... cand am venit inapoi la Londra laptopul meu nu mai mergea... baietii au tras o bauta in week-end si au varsat bere in el, Cum pooate sa zica ca ma iubeste si cand eu m-as fi intins pe jos sa mor de durere el se distra cu baietii?
Si tot asa mai mici sau mai mari: uneori replici mici "ce n-am voie sa zic?" , alteori probleme mai mari: (a imprumutat bani lu frate-su in secret ... na el castiga banii si face ce vrea cu ei); mici accese de gelozie (eu nu pot sa inteleg gelozia, mai ales intre 2 oameni inteligenti care comunica intre ei, de aceea mi-au picat greu chestii cum ar fi de ce am mers la supermarket cu colegul lui, sau sa ma imbrac mai nu stiu cum cand vin prietenasii in vizita)... daca cumva ii fac vreo observatie se supara: ca ce eu is sefa, ce ii zic eu lui ce sa face, etc... si mai nou a inceput sa ma injure daca ma iau de el cu ceva, bineinteles eu fiind aia care e certareata cu chef de scandal care incepe cearta...

In discutii cand ii zic ca s-a schimbat imi zice ca nu, in legatura cu bautul in absolut fiecare zi libera: la fel cica nu s-a schimbat, eu vreau sa il schimb... intradevar bea cu baietii in facultate (si ieseam si eu cu el) , si poate are dreptate, dar am crezut ca aia e o perioada din viata, e normal sa stai pana dimineata, etc .... insa viata evolueaza devii mai familist, bei o data pe luna si spui "ehe cand eram tineri", nu ne comportam ca la 20 de ani toata viata ... sau nu?

Acuma am inceput sa lucrez full-time, chair daca ajunge cateodata seara inaintea mea cu o ora se pune la calc si ma asteapta sa-i fac mancare (oricum eu muncesc doar 8 ore el pleaca cu o ora mai devreme dimineata... sau replica mai tare "eu stau la birou", el munceste" --- desi am reusit performanta sa il pun sa spele vasele), in rest cateodata el munceste si sambata, eu numai luni-vineri, deci am week-end-ul la dispozitie pt casnice... el sambata dupaamiaza pt baut cu baietii

Dupa cum spuneam mai multe mai mici sau mai mari ... si am inceput sa ma gandesc ca asta a fost omul pe care l-am ales pt toata viata, am aproape 30 de ani si ceasul cam ticaie asa ca la un moment dat ar trebui sa avem un copil, insa atunci cum o sa fac: daca o sa stau cu copilul si nu o sa muncesc deloc, atunci chiar o sa trebuiasca sa stau drepti, ... Si apoi nu stiu daca vreodata o sa ajungem la o egalitate de nr de ore muncite, salar, etc...

Stiu ca viata nu poate sa fie perfecta, ca nu ne plimbam si nu mirosim floricele in fiecare zi... dar ... nici macar in vacanta ... niciodata?
Credeti ca se mai schimba el, desi nu da absolut nici un semn (cu toate ca i-am spus ca eu nu ne vad asa forever)?
Ce se intampla, chiar moare iubirea? Nu mai avem aproape nimic in comun: nu ne plac acelasi lucruri: el are doar 3 activitati: baut cu prietenii, jucat pe pc si uitat la filme (numai filme de actiune, violente, nu "prostii de dragoste, comedii"), singura data cand face cate o activitate cu mine: mers la cumparaturi sau plimbare e dupa o bauta crunta , dupa cearta de rigoare, asa ca sa ma impace...
Nu stiu ce sa fac cu viata mea, suntem impreuna de 7 ani (toata viata mea de adult)
Tot carpim, tot carpim... pana cand? moartea asa chinuita a iubirii doare tare, daca imi dadea o palma si era clar ca in secunda doi plecam, asa ii tot gasesc scuze, tot il cred cand zice ca se schimba...
Mie frica sa imi iau traista in bat la 30 de ani "doar pt atat" ... insa is nefericita cu doar "atat"...
Ce ma fac cu viata mea?

Anculina spune:

Spune-i.
Fara nervi, fara reprosuri, fara jigniri, fara exagerari, fara incarcatura negativa.
Kiar fa-ti o baie relaxanta, aranjeaza-te, pregateste o cina mai deosebita si anunta-l ca vrei sa ii spui ceva important.
Spune-i calm, dar ferm, ca esti nefericita si singura, ca simti ca iubirea voastra moare si ca nu il mai cunosti.
Spune-i calm dar ferm ca vrei o schimbare radicala a vietii voastre in 2 si da-i un termen limita in care kiar sa se intample schimbarea asta.
Si ca sa demonstrezi cat esti de hotarata, cel mai bine ar fi, ca proba, sa va separati o saptamana. Daca situatia nu va permite, incearca chiar si in aceeasi locuinta sa delimitezi putin spatiile si sa te distantezi putin, sa dai senzatia ca vei pleca daca nu se intampla o schimbare majora si constanta.
Cateodata e nevoie sa pierdem ceva ca sa il apreciem intr-adevar.
Trebuie sa inteleaga ca e foarte posibil sa te piarda si atunci vei vedea intr-adevar ce a mai ramas din iubirea voastra: se va schimba si va incerca sa te faca din nou fericita sau nu.

Speranta e un lucru bun. Iar lucrurile bune nu dispar niciodata!

mess0804 spune:

Spus, discutat , spus iar ... i-am spus si la nervi, i-am spus si calma...

La prima discutie cand am spus pt prima data ca daca noi nu ne "reparam" nu o sa fim forever impreuna ... aproape ca a plans ... si a promis , si nu s-a vazut ca baietii vreo 2 saptamani ...
Asta a fost acum un an... Acuma acuma daca ii spun ceva, promite ca o sa incerce ... si merge cu mine a doua zi la o plimbare sau la cumparaturi ... Si atat.

mess0804 spune:

Nu am avut unde sa plec si probabil pe asta s-a si bazat.
Nu am nici o prietena aici, nu avem decat o camera si un pat deci cam greu de delimitat spatiul.
Dupa cum am zis probabil daca mi-ar da o palma mi-as face boceluta si as pleca. De tot. Nu cred in despartiri temporare... La fel cum prima data cand i-am spus a f f cuminte pana a vazut ca "mi-a trecut" si plecatul temporar ar face tot asa: daca vin inapoi nu ma mai crede a doua oara... Deci la fel cum i-am spus si lui cand o sa se umple paharul de tot plec DE TOT.

popescudora spune:

Sincer nu cred ca aveti un viitor impreuna, fara suparare. Sunt atatia barbati care ar aprecia o femeie cu initiativa si harnica cum esti tu, fara sa o tina intre 4 pereti ca sa iasa la bere. Nu bauta in weekend e problema, cred, ci faptul ca nu te include si pe tine in activitatile lui de relaxare si te complexeaza cu timpul liber care inteleg ca e cu cateva ore in plus fata de el. Nu trebuie sa te bata ca sa fie mitocan si nesimtin (cred ca iar imi iau bulina). Detaseaza-te si cauta un barbat care sa te merite. El asa e crescut si astea sunt conceptiile lui. Poate tine la tine, dar n-o sa-l schimbi. Succes!

Deus spune:

daca tu crezi ca ai epuizat toate caile de comunicare si ca el nu doreste sa se schimbe...punct si de la capat inainte sa aveti copii!

Multa putere si intelepciune iti doresc! nu uita "Omul moare la 30 de ani si este ingropat la 70"! asta vrei pentru tine?

„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.”Gandhi
www.de-azi.ro

inspiratie, dragoste, putere ... pentru cine crede ca nu mai poate.
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI



quod me nutrit me destruit

http://community.webshots.com/user/Deusphoto

Eleni spune:

Eu sunt omul care incurajeaza incercarile... si nu renunta usor.
Si rar o sa ma vezi la sectiunea asta daca nu am ceva intemeiat de spus. In toate, absolut toate cazurile, exista celalalt (abuzatul) care nu are unde sa se duca. Avand in vedere ca esti inca necasatorita, fara multe bunuri comune si fara copil, iti voi spune adevarul frust, curat: nu se schimba. Niciodata. Solutia este una singura: pleci tu, iti cauti discret de locuit undeva, sau pleaca el, la prietenii lui. Te vei descurca cu cheltuielile doar din salariul tau? Daca nu cauta solutii de restrangere sa o faci. Nu vei avea o viata mai buna indiferent de cate discutii, bai relaxante si tinute provocatoare vei adopta.
Putem vorbi pe privat daca vrei, te ajut cu drag, ne sfatuim.
Nu-mi place deloc sa ma expun pe forum, pentru ca de obicei ma tarziu informatia se intoarce impotriva ta (din pacate, sunt oameni care in lipsa de ocupatie racaie in viata ta).
Minte limpede ii doresc.

alina023 spune:

Din experienta personala iti spun doar atat: oamenii nu se schimba cu adevarat niciodata! Pot cel mult sa-si autoimpuna, sa se abtina, sa-si puna masti, dar de schimbat niciodata!

Este alegerea ta ce vei face! Eu am aproape aceiasi varsta cu tine si iti spun ca daca as fi in locul tau....as inchide usa dupa mine...pe dinafara!

Alina, mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)

Ana, minunea mea iubita Luca, iubitul mamei drag!
Povestea nasterii Anei
**************************

Emma este iubire!

cl spune:

Exact ca si Eleni, nici eu nu sunt omul renuntarilor. Dar in cazul tau iti spun si eu, exact ca si ea: lasa-l! Daca acum te injura, mai incolo ce va fi? Individul nu o sa se schimbe. Daca veti avea copii, ce vei face, ca el sigur nu va misca un deget? Lasa-l si gaseste-ti unul care sa te merite!

Guestus spune:

Probabil ca merge la bere sa evite mersul la magazine dupa cirpite sau comentarii absurde.
Spune si tu ca ai luat bilete la meci de fotbal...la unul de rugby...cauta si tu ceva activitati mai palpitante. Yo cred ca el este tare plictisit...si asta nu din cauza mea

Ca de asta actual scapi usor...da si la urmatorul nu garanteaza nimeni ca nu o sa fie la fel.

andrusca13 spune:

mess0804, La fel ca si celelalte fete cred ca nu se va schimba niciodata. Spun asta din proprie experienta, noi avem si doi copii iar situatia este grava. Eu am epuizat toate variantele chiar si pe cea cu despartirea si tot degeaba. Gandeste-te ca atunci cand vei avea copii va fi mult mai greu. Bine ca stii ce fel de om este de pe acum si ca nu te-ai trezit dupa ce aveai copii cum am patit eu. Acesti oameni nu se vor schimba NICIODATA. Iti doresc sa-ti gasesti linistea si problemele sa se rezolve intr-un fel sau altul.

Andreea