colicii, plansul si dezvoltarea copilului

marianebuna spune:

multumesc frumos, esti tare draguta!Dar mi-a pus deja la posta prietena mea din Anglia doua flacoane, il astept zilele astea. Sper sa ajute...

rrox3 spune:

Maria bravo, ma bucur pentru voi
Eu tot sunt de parere ca e o reactie la stimuli sau/si la anxietatea parintelui obosit. Daca ar avea legatura cu ceea ce mananca sau cum mananca ar plange toata ziua, nu cu program fix de seara.
Ce povestesti despre plans cand e dezbracat si linistire cand e infasat imi sustine teoria.
Ai un copil sensibil, care se sperie usor de schimbarile din mediu. Foarte posibil sa ai un copil foarte inteligent, pentru ca acesti copii sunt si foarte sensibili si anxiosi (observa mai mult, au imaginatie mai bogata si o minte mai creativa). Vezi si relatarea Ancai_Pur si experienta mea personala (fetita mea este si acum foarte sensibila, foarte imaginativa, usor anxioasa si foarte inteligenta).
Deci fiti calmi, relaxati, pastrati mediul cat mai constant si linistit si o sa fie bine. Se va acomoda incet, incet si va inceta cu plansul.
Numai bine!

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

marianebuna spune:

Dragul de el... e posibil sa fie cum zici, si eu ma gandesc ca nu are legatura in mod direct cu alimentatia pentru ca el mananca acelasi lucru si dimineata si la pranz cand nu plange... probabil ca e un fel de manifestare psihosomatica durerea de burtica.
Eu sunt sigura de pe acum ca e un copil foarte afectuos si cu mare nevoie de iubire... fata de alti bebelusi de varsta lui, ne cauta cu privirea prin camera daca il punem jos, chuie, "striga", apoi cand il luam in brate se insenineaza imediat. Sau il asez pe pat lipit de mine si imediat il vad cum se relaxeaza si adoarme, nu ii mai trebuie nimic. copiii prietenelor mele erau mai independenti parca, stateau si se uitau cu mai mare placere la carusel sau la alte juarii... lui Vladut ii place caruselul numai daca i-l tinem noi in mana, and e fixat pe pat il ignora sau se enerveaza...
Eu l-as creste ca la Animal Planet, vorba nasei mele, atarnat de mine pana se face mare, dar nu stiu cat de mult e prea mult si incepe sa-i dauneze...

rrox3 spune:

Maria la varsta lui sigur nu e prea mult, indiferent cat il tii tu atarnat de tine Ai grija doar sa stea comod



Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

mihaelagrosan spune:

Maria cand vad ce scri imi aduc aminte de noi acum 3 ani. A fost groaznic, fara sa exagerez deloc, doar cine a trecut prin asta poate sa inteleaga. Vorbesc serios.
Si la Elena au inceput colicii inca din maternitate, am incercat toate siropurile posibile, pana la urma am observat ca mai mult o streseaza si am renuntat. Mai mergea putin cu scutecele calde pe burtica. Facut cu ea avioane, plimbare cu caruciorul pe suprafete denivelate. Noroc de noi ca aveam niste trotuare si tinut in brate mult de tot. SI sa stii ca nu s-a invatat asa. Oricum nimic nu a mers prea bine, ea a avut mult timp in care plangea mereu la 1 ora, 1 ora jumate dupa masa. A fost alaptata, deci nu de la laptele praf. Am incercat sa nu mananc nimic ce ar putea sa-i dauneze + o tona de ceai anticolici. Am fost de 2 ori internate pt investigatii. Era sanatoasa, doar colici.
Eram distrusa, am facut depresie, nu ma mai puteam controla. Muream cand o vedeam cat de trista era, nu zambea, avea o fatuca care-ti inspira mila. Chiar nu mai vazusem asa trist copil. Si a si ramas putin in urma cu dezvoltarea, in sensul ca nu a gangurit, nu zambea, nu se juca cu jucariile.
DAR toate au trecut. De la 3 luni jumate s-au rarit crizele si pe la 4 luni GATAA. SI atunci sa vezi VESELIE. Nu am mai vazut copil asa vesel. Radea mereu, toata lumea se mira de ea, cat de vesela poate fii. A recuperat tot, fara nici o problema, nu e mai plangacioasa, chiar foarte rar plangea dupa aceea. Chiar ziceam ca a noastra dupa atata suferinta nu se mai smiorcaie pt. nimicuri.
Doamne ajuta sa fie bine. Traiti cu speranta ca o sa treaca si perioada asta va fii doar un vis urat. Incearca sa te odihnesti, cheama ceva ajutoare (dar sa nu fie stresante), nu mai fa treburi casnice.
Va pup

Mihaela12+ si Elena Maria (9 aug 2006)

marianebuna spune:

Mihaela, si lui V. ii plac suprafetele denivelate la nebunie. Si viteza. Ca sa il potolesc cateodata trebuie sa ies cu el la "offroad" si sa alerg pana transpir leoarca numai asa e multumit... Am zis ca e cel mai bun antrenor de fitness Imi doresc tare mult sa fie si el un copil vesel dupa ce trec crizele, sper sa am si eu noroc sa fie ca fetita ta...

Azi a venit tatal meu si a fost baby sitter intre 6 si 8 pm am plecat cu sotul la ikea si la o cafea la starbucks. I-am spus lui tata cum sa-i puna Margineanu si l-am gasit dormind. E taaare bine sa mai am si cate o zi de-asta cateodata.

Am schimbat apa cu Humana pentru sugari. AM luat 4 cutii, sa ii dau o saptamana si sa vedem daca se schimba ceva

Claudi@ spune:

Nu am apucat sa citesc tot.
Zic si eu sa incerci, poate nu neaparat cu feonul (mi-e groaza de arsuri) dar cu aspiratorul, bebei adorm foarte repede la zgomotul aspiratorului. Cica asta ar fi zgomotul produs de sange in venele noastre iar bebei il cunosc din viata intrauterina. Il mai poti inveli intr-o paturica, ca si cum l-ai infasa si bagi "CD" -ul cu aspiratorul si te plimbi cu el sau daca ai o mingie mare, te legeni pe mingie.

marianebuna spune:

N-am mai intrat de foarte mult timp, dar am revenit acum pentru ca m-am gandit ca merita sa stiti deznodamantul povestii noastre...

... nu m-am resemnat si undeva in mintea mea de "mama nebuna" nu am acceptat ca piciul meu trebuie sa sufere in halul ala din cauza unei probleme care nu are nici explicatie medicala nici rezolvare. Asa ca mi-am batut capul si am luptat sa aflu daca problema nu e totusi alta, am cautat carti, medici, solutii... pana in ziua in care am aflat ca existau niste explicatii simple si pentru care exista solutii.
In primul rand piciul meu are intoleranta primara la lactoza. Oare de ce naiba nu-i trecea nimanui prin cap? Explicatia celui de-al n-lea pediatru care mi-a vazut copilul a fost ca "e foarte rara, nu se gandeste nimeni la asta" . Oki-doki, dar ii durea gura macar sa intrebe de anumite semne clinice? In fine, ce-a fost a trecut, in ziua in care i-am datformula delactozata piticul a ras prima data. Nu imi venea sa cred, parca imi luasera copilul si imi adusesera altul, cuminte si vesel
Apoi, am descoperit ca are reflux acid. Pe micutul amarat il durea pe de o parte burtica de la fermentatia lactozei, pe de alta parte il durea esofagul de la ascensiunea continutului acid al stomacului. Uitandu-ma in urma mi se pare firesc sa fi urlat cate 8 ore pe zi cum ajunsese pe la 6 saptamani sarmanul. In ziua in care nu a mai plans am plans eu. Cateva ore, nici eu nu stiam daca de usurare, de furie pe medici, de mila lui ca a suferit aiurea doua luni...
In fine... acum suntem bine. Am un copil frumos, cuminte si vesel.
Si ma gandesc ca tot raul a fost spre bine. Poatedaca piciul ar fi fost sanatos si linistit as fi fost mai usor influentabila de indemnurile celor din jur la a-l "disciplina" si a "nu-l rasfata". Poate mi-ar fi trecut prin cap sa il las sa planga singur, sa il las singur noaptea cand nu era pregatit etc. Dar in felul asta i-am oferit toata dragostea, l-a tinut lipit de mine ca o maimutica aproape 3 luni, i-am aratat mereu ca il iubim si e in siguranta, si a ajuns sa fie un copil vesel, sociabil, curios si foarte afectuos.
Iar de cateva saptamani inepe sa ne "spuna" ca e pregatit sa se dezlipeasca usor-usor de noi. Intai a inceput sa se foiasca in pat la culcare si sa maraie, si cand l-am pus in patut a adormit zambind. Apoi a inceput sa se zbata in brate uneori, si l-am pus in bouncer sau in carut si a fost multumit.
Mi se pare ca fiind mereu disponibili amandoi si oferindu-i toata iubirea noastra nu l-am rasfatat, ci dimpotriva, l-am ajutat sa inceapa sa fie independent si sigur pe el...
Sper ca are sens ce am incercat sa spun aici