Prietenii in Diaspora
Raspunsuri - Pagina 5
Hilde spune:
Pana la urma daca intre tine si prietenii tai este acceptabil sa cari mobila si alte lucruri din astea mai serioase, e ok. Pentru mine ar fi o obligatie. 
Vorbesc din punctul meu de vedere.
Eu ajut cu mare placere oamenii dar trebuie s-o fac din placere, cand vreau, cum vreau, nu-mi place sa devina obligatie. Nici pt mine, nici pt cei ajutati.
mathilda spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Hilde Olga, ref la ceea ce a zis Andrada, sa nu te superi te rog pentru ceea ce am sa spun. Iti cer doar sa te gandesti la ceea ce spun si sa ma contrazici daca nu am dreptate. : ) In general este datoria noastra sa avem grija de casa noastra, precum curatenie, curatat zapada, spalat copiii...si alte lucruri din astea. Daca nu putem noi, platim pe cineva. Nu este prea normal sa-ti rogi prietenii sa faca lucrurile care tin de casa ta. Eu am stricat prietenia cu un roman din Montreal pe chestia asta. Eram studenta pe vremea aia si eram in sesiunea de examene. Ei bine, prietena mea romanca m-a sunat ca sa ma duc la ea acasa sa stau cu copiii o zi, ca sunt bolnavi de gripa. Mie telefonul ei mi s-a parut nepotrivit: 1) copiii aveau gripa si puteam sa ma imbolnavesc si eu. 2) eram in sesiunea de examene si aveam de invatat + daca ma imbolnaveam, ratam sesiunea. 2) putea sa-si ia concediu fara plata si sa stea cu copiii. Sau sotul ei. Sau sa plateasca pe cineva.( isi permiteau sa ia concediu si isi permiteau sa si plateasca) Am refuzat-o ( politicos de altfel - si totusi uimita neplacut de cererea ei)si a taiat orice legatura cu mine pentru ca nu am ajutat-o atunci. Am inteles ca avea probleme dar nu ma astept de la un prieten sa vrea sa ma sacrifice pe mine pt problemele lui. Nici eu nu pun problemele mele pe spatele prietenilor. Cand se poate sa ajutam, e ok si o facem cu placere. De obicei eu ma astept de la suport moral de la prieteni, de o recomandare pt un job...cum se spune: "sa ma ajute sa pescuiesc, nu sa prinda pestii pentru mine". : )  |
hilde,
asa gandesc si eu. daca n-are cine-mi curata zapada- sun la firma sau rog pe cineva(contra cost). daca n-am cu cine lasa copii sun la firma sau rog pe cineva sa-mi faca baby-sitter(conttra cost) . daca n-am masina chem taxiul etc. mi se pare o tampenie sa ma vait si sa astept ca altcineva sa-mi rezolve problemele. e ok daca cineva se ofera sa ma ajute benevol, dar nu tb sa astept ca oamenii sa faca ce vreau eu. tb sa ma descurc singura. si-n afara de familie(bunici in general) nu vad ca cineva sa te ajute . scuze Olga, dar nici in romania nu-ti face nimeni nimic gratis iar m ales dupa 8 ani de canada ar fi tb sa vezi altfel lucrurile. toti am trecut prin pierderea job-ului. si eu am niste prieteni f buni aici -el din pacate si-a pierdut job-ul. sunt niste oameni super de treaba. dar ce pot sa fac eu?
tb sa reflectezi un pic si la varianta cealalta- tb sa te ajuti singura , sa nu astepti ca altii sa-ti rezolve pb.prietenii nu sunt facuti sa te imprumute cu bani, sa-ti dea zapada pe gratis si sa faca baby-sitter cand ai tu nevoie sau sa fie soferii tai( vorbesc impersonal, nu ma adresez tie direct).
eu am invatat asta de mult si ma simt mult m bine.am invatat ca daca nu am grija eu de mine, nu are nimeni. am invatat sa fiu independenta.
ai grija de tine Olga si mediteaza putin si la parerile care sunt diferite de ale tale
ruxij spune:
Problema e destul de complexa. In primul rand ca prieteniile se construiesc in timp. De aceea pare ca e mai greu in strainatate, suntem mai noi aici. Totusi dc faci eforturi, in timp iti gasesti prieteni. A doua problema tine de asteptari si compatibilitate. Ce astepti de la prieteni? Depinde de istoria relatiei. Cat e de lunga, de cate ori au apelat ei la tine vs tu la ei, la ce pot fi ei mai empatici samd. De ex. dc Hilde nu era mama care munceste, mai putina empatie cu statul cu copiii aia. Deasemenea nu ma astept la empatie din acest punct de vedere de la mamele care stau acasa. In gral nu vor sa se simta folosite, adica ce, dc eu stau acasa nu vreau sa fiu babysitter gratis pt "toata lumea". M-as astepta la empatie din partea cuiva in aceeasi situatie cu mine si care potential ar putea sa aiba nevoie de serviciu similar pe viitor. In general nimic nu se capata degeaba in viata. Eu una fac asa. Apelul la prieteni pt ceva il fac doar in ultima instanta, DUPA ce am epuizat orice alta varianta. Si eu is singura si nu mi-au tuns iarba sau ajutat la zapada niciunul. Am angajat si e mult mai bine asa. Am avut situatii in care am apelat pt stat cu copilul, dar evit pe cat posibil si caut alte solutii in care eu sa pot plati intr-un fel. Pe de alta parte incerc eu sa ofer cat pot, pt linistea mea, sa stiu ca la o urgenta nu m-ar putea refuza, mai ales ca nu abuzez.
In al treilea rand nationalitatea. Multi ani am avut doar prieteni romani. Asta s-a schimbat. Fac prietenii doar pe afinitati si similaritati de interese/situatii. Prietenii cei mai buni nu sunt romani in cazul meu. Am si cunostinte romani, dar ma intalnesc mai rar si n-am nici asteptari si nici nu m-as da peste cap pt a ajuta la tuns iarba sau orice cere timpul meu. Ceea ce ne aduce la timp. Eu mai mult de doua familii de prieteni nu pot intretine in mod constant, ca nu-i timp de mai mult. Diferentele de venit conteaza pt ca apar conflicte in ce priveste activitatile facute impreuna--unii vor restaurant altii mancare la pachet de exemplu. Cam asta-i analiza mea de balta:)
Deci eu astept de la prieteni conversatie placuta, companie, ajutor doar la urgente urgente dupa epuizat orice altceva. Si prefer adunarile la mine, nu ma simt asa bine la altii.
Ramona J spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui OlgaTarziu Pai Buflea uite de ex... In iarna eram singura, insarcinata in 7 luni, sarcina cu probleme, copil de 3 ani si sot plecat in Ro (probleme in familie). Ok zapada cat gardul in Canada, eu nu aveam voie sa ridic nimic. Dintre "prietenii" mei sa-ti spun cati au venit sa ma ajute sa curat zapada ca sa pot iesi din casa? Cati m-au intrebat daca sa ma ajute cu cumparaturile? Sau cati m-au sunat sa ma intrebe ce fac? In vara eu singura iar cu 2 copii din care unul foarte mic si absolut lipit de sanul meu. Aceeasi poveste. Dar cand trece perioada de criza apar toti. Acum sotul e fara job, sa-ti spun de cate ori suna prietenii sa ne intrebe daca avem nevoie de ceva? Si cu toti acesti oameni ( ca nu-i mai numesc prieteni cu toate ca ne stim de 6-7 ani, 5 ani)am fost super domni. Aveam eu impresia ca vin ei in vizita cel mai des, ca nu suntem invitati dar am zis ca e din cauza ca avem copii mici. Adevarul era ca relatiile nu stiu cum dar erau cam unidirectionale. Sa mai continui cu frumoasele complimente? Ca de fapt asta ,m-a determinat sa deschid acest subiect. Am obisnuit sa fiu foarte slaba, acum dupa 2 copii sunt asa mai pe stil renascentin Nici unul nu pierde ocazia sa "comenteze" proportiile mele. Asta stiind bine ca ma doare si ca am destula ambitie ca in 6 luni sa fiu iar ce am fost. De ce daca te declari prieten trebuie sa lovesti in cineva cand are nevoie de mai mult suport. Nu frate acum e jos cu moralul si self esteem-ul hai sa izbim acum ca e momentul. Ei si nu mai vreau sa aceept compromisuri si nu mai vreau acesti oameni in casa mea. Sotiul zice ca asa ajungem singuri cuc. Dar acum e intrebarea chiar am avut amici? Parerea mea sincera e ca nu. Prietena de suflet sunt sigura ca nu mai gasesc. Am avut 2 toata viata. Aici nici una. Dar am sperat sa gasim acele 2-3 familii de prieteni buni. Ma gandesc ca acum si daca ar trebui sa-mi gasesc barbat ar ramane singura. Cred ca am inceput sa astept prea mult de la oameni. Si cum zice sotul sa-i iau asa cum sunt si sa avem doar relatii superficiale. Nu stiu daca reusesc sa explic exact ceea ce vreau. Neuronul lipsa  Oricum e bine sa citesc si din experienta altora. Poate reusesc sa corectez propriile greseli.Olga Fericirea nu este nimic decat sanatate buna si o memorie proasta. Albert Schweitzer |
Uite aici ce a zis Olga. Eu nu inteleg de ce va legati atita de treaba cu zapada.
Eu mai degraba am inteles ca prietenii sint nepasatori. Stiu ca toti sintem ocupati, dar daca stii ca prietenul trece printr-o perioada grea poate suni si vorbesti cinci minute sa vezi ce mai face, sa-i spui o vorba buna.
Ei chiar trec printr-o perioada grea, cu probleme in familie, pierdere de job, copil mic...
Nu-ti datoreaza nimeni ceva, dar un prieten adevart gaseste timp macar sa te incurajeze cu o vorba buna.
Hilde spune:
Mathilda, acum fac pe avocatul celeilalte parti. : )
Uneori oamenii nu isi permit sa plateasca. Este greu sa fii imigrant, mai ales in primii ani. In Canada este mai greu decat in US. In Canada majoritatea sunt imigranti, in primii ani sunt mari sansele sa traiesti numai in comunitati de imigranti, unde multa lume e frustrata, nemultumita pt ca toti au asteptari mari de la noua tara, asteptari care nu se intampla peste noapte. Trebuie sa ai rabdare cativa ani. : )Si mai e si competitia aia intre imigranti, care-i mananca in interior. Familie nu ai cu tine.
In Quebec mai intalnesti quebecosi dar in ROC( rest of Canada) rar te imprietenesti cu canadieni, pt ca nu-i intalnesti des. :) Si integrarea este mai dificila din cauza asta. Nu e o viata usoara, voi stiti asta.
Ma gandeam la situatia pe care a descris-o Ramona. Cum este sa nu ai un contact pt urgente?
Ramona J spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Hilde Ma gandeam la situatia pe care a descris-o Ramona. Cum este sa nu ai un contact pt urgente? |
Pai sa raspund tot eu: nasol! Te uiti la foaia aia si realizezi instantaneu ca esti singur pe lume.
Acuma intelegi tu, nu chiar singur pe lume - dar pe o raza de x mile, cam atitea cite ti-ar trebui sa vina cineva sa te ia cu masina sau ceva...
Tough!
Hilde spune:
Ruxi, nu stiu cum e cu copii intr-adevar si nu inteleg prin ce treceti voi. Stiu ca a fost grea imigrarea fara copii, nu vreau sa-mi imaginez prin ce as fi trecut daca as fi avut si copii.
Asa ne-am permis sa vizitam lume si sa ne facem prieteni. Nu ne-au plans copiii acasa.
OlgaTarziu spune:
Mathilda te rog inca o data sa citesti tot ce am scris inainte de a aborda tonul asta. Sincer e gratuit si crud. Pot sa spun si eu multe ca sa ranesc oameni dar nu o fac. Nu am combatut nicidecum ideile lui Hilde asa cum insinuezi aici.
"dupa 8 ani de canada ar fi tb sa vezi altfel lucrurile."
"ai grija de tine Olga si mediteaza putin si la parerile care sunt diferite de ale tale"
Nu am spus ca nu meditez sau nu citesc alte opinii. Acest subiect clar o ia razna. Nu ma plangeam, nu ma "vaita" constatam si ceream si opiniile altora. Se voia a fi o discutie sincera, fara jjigniri sau aere de superioritate.
Sicer mute din tonurile folosite nu au fost chiar frumoase.
Si ca sa fie mai clar am baby sitter pe care o platesc, nu era vorba sa cer o favoare financiara niciuneia dintre voi. Spuneam in mod expres cat de tare m-au jignit remarcile si jignirile din partea unor persoane pe care le credeam prieteni. Plecarea sotului a fost de pe o zi pe alta si cum am mai spus eram insarcinata in 7 luni cu o sarcina obtinuta si sustinuta greu. Cat despre zapada, naiba s-o ia de zapada ca vad ca clar s-a inteles totul gresit am cautat adolescenti, ma rog cineva pe care sa-l platesc s-o faca. Gues what? Nu am gasit ca atunci cand ninge toata lumea lopateaza, frate
Multumesc pt exprimarea opiniei fara a citi insa toate mesajele. Pacat ca probabil si subiectul asta va ajunge la ZZ. Ceea ce clar ma face sa ma retrag si sa las jignirile sa curga.
OlgaTarziu spune:
A si inca ceva intrebarea din primul mesaj e " cum e la voi?" nu "ce ziceti asa ce idioata sunt incat astept ajutorul unor oameni pe care i-am ajutat infinit mai mmult decat telefonarea sau sacrificatul unei jumatati amarate de ora ajutand inapoi?" Nu era nicidecum "haideti acum si aratati ce stupida sunt ca dupa 8 ani de Canada nu8 ma descurc"
Ma descurc binisor, multumesc de insinuari! Nu era subiectul
"Vai ce neimplinita sunt in Canada."
OlgaTarziu spune:
Multumesc celor care au raspuns cu decenta si empatie.
Rog Adm sa inchida subiectul.