Prietenii in Diaspora
Raspunsuri - Pagina 6
ruxij spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Hilde Ruxi, nu stiu cum e cu copii intr-adevar si nu inteleg prin ce treceti voi. Stiu ca a fost grea imigrarea fara copii, nu vreau sa-mi imaginez prin ce as fi trecut daca as fi avut si copii. Asa ne-am permis sa vizitam lume si sa ne facem prieteni. Nu ne-au plans copiii acasa. |
Asta spuneam si eu. Mi se pare nerealist sa te superi pe o prietena fara copii pt ca nu intelege situatia copii bolnavi-TREBUIE sa merg la servici. Am patit si eu asa si am lasat copilul singur pt 1h jumate, pe YM si telefon cu familia din Romania, trebuia sa imi predau cursul si sa vin inapoi. Am si eu o prietena fara copii si necasatorita, dar ne leaga aceeasi profesie,iar empatia se leaga de intelegerea problemelor specifice. In rest nu am prieteni fara copii. Pur si simplu interese diferite, nu ca n-ar fi oameni faini sau ca nu-i plac in gral. Dar uite cu prietenii cu copii de aceeasi varsta saptamanal revizuim cum a mers la scoala etc. Si e placut.:)
ruxij spune:
nu inchideti subiectul, ca e f interesant.
alintaroma spune:
Ruxij eu sunt SAHM dar te-as ajuta cu copilul 
tocmai ca pina acum ceva vreme eram si eu in papucii tai, adica in clasa muncitoare si imi amintesc ce greu gaseam pe cineva sa ma ajute la stat cu copila si ce mult ar fi contat o mina intinsa la nevoie ... astea nu se uita, parerea mea.
Olga nu te necaji ca fetele te-au inteles gresit 
eu sunt sigura ca problema lipsei de prieteni e mai deep decit sa vina sa-ti curete zapada sau sa tunda iarba, ca doar astea le poti plati(si era doar a figure of speech) dar prietenii adevarati nu-i poti cumpara 
OlgaTarziu spune:
Si eu il gaseam interesant pana cand s-au apucat oamenii sa jigneasca gratuit. 
Hilde spune:
Obiectivul meu era sa trec examenele. Ce e nerealist in asta?
.....................
edit: citit gresit mesajul lui Ruxi, scuze. am citit ca eu nu era realista.
.....................
Cand nu aveam examene sau nu eram ocupata o ajutam. Da, nu prea aveam in comun multe cu familiile cu copii. Cei pe care ii stiam erau mereu obositi si stresati. Cred ca ne-a speriat putin viata lor, am decis sa avem copii dupa ce ne aranjam. Sau sa infiem, la mine e traditie in familie.
Daca ma gandesc bine...nici acum nu am multi prieteni cu copii.
ruxij spune:
Esti o draguta alinataroma, tocmai pt ca si intelegi. NU era o acuzatie, ci explicam ca nu tb sa te astepti ca cei ce nu sunt in situatia ta sa te ajute si sa inteleaga, tb sa privesti din punctul lor de vedere. Dadui exemplul cu SAHM pt ca am auzit comentarii de genul acela de la vreo doua fete SAHM, cunostinte. Si poate fi o grija valida, aceea de a nu fi folosita doar pt ca esti SAHM.
Hilde spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui OlgaTarziu Si eu il gaseam interesant pana cand s-au apucat oamenii sa jigneasca gratuit. Olga Fericirea nu este nimic decat sanatate buna si o memorie proasta. Albert Schweitzer |
Scuze daca te-am jignit.
cait spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Ramona J
Uite aici ce a zis Olga. Eu nu inteleg de ce va legati atita de treaba cu zapada. Eu mai degraba am inteles ca prietenii sint nepasatori. Stiu ca toti sintem ocupati, dar daca stii ca prietenul trece printr-o perioada grea poate suni si vorbesti cinci minute sa vezi ce mai face, sa-i spui o vorba buna. Ei chiar trec printr-o perioada grea, cu probleme in familie, pierdere de job, copil mic... Nu-ti datoreaza nimeni ceva, dar un prieten adevart gaseste timp macar sa te incurajeze cu o vorba buna. Lume multa, oameni putini |
Oricum e bine sa citesc si din experienta altora. Poate reusesc sa corectez propriile greseli.Ramona cred ca ai punctat cel mai bine ideea pe care Olga a vrut s-o exprime.
Cait
Home is where heart is...
buflea spune:
Eu o inteleg pe Olga pentru ca am trecut si eu prin faza aceasta de singuratate. Nu am scapat de ea doar m-am impacat cu ea.
Realitatea este ca DA, unul din pretul emigrarii este singuratatea (ca familie), trebuie sa ne consolam cu asta.
Cred ca greseala Olgai este ca are asteptari de la prieteni ... nu exista asteptari pentru ca in emigratie prietenii nu se mai definesc dupa regulile de acasa. Te vezi cu romani ca sa simti romaneste diferite ocazii (Craciun, Paste, revelion) si atat ... in rest, cauti solutii ca sa te descurci singur si nu ai asteptari de la nimeni. In caz de urgenta uregentelor dai telefon, ceri si oferi plata ...
Am vazut ca a spus Olga despre vizitele unidirectionale - asta este un fenomen care continua sa ma socheze inca si pe mine ... toata lumea vine la mine daca ii invit dar nimeni nu ma invita. Frustrant, foarte frustrant ! ! ! Pe diverse motive (ca e mai mult loc, ca am gratar, ca am terasca) ajunsesem sa nu mai ies din papucii de casa, sa nu stiu cum este sa fii musafir. Apoi am incetat ... nu ma chem decat pe cei care ma cheama. Am o amica care sta la 5 min de mine, nu am fost in casa ei de vreo 4 ani si ea n-a mai fost la mine de vreo 2 ...vorbim insa la telefon si ne intalnim in parc. Imi place ? Nu ... dar ma adaptez
OlgaTarziu spune:
hilde sincer nu-s suparata, sau nu pe tine.Ti-ai exprimat parerea decent. Sio chiar am citit foarte atent si am incercat sa vad si punctul tau de vedere.
Blackpantero si buflea in cazul meu cred ca aveti dreptate cu expectantele prea inalte. Total de acord. Va trebuit sa-mi adaptez si sa fac schimbari. Si da, poate ca prietenii sunt printre amicii la care nu am mai avut disponibilitatea sufleteasca sa mai investesc sau mi-e si frica sa investesc sufleteste ca nu stiu ce iese.