Prietenii in Diaspora

Hilde spune:

Olga, ref la ceea ce a zis Andrada, sa nu te superi te rog pentru ceea ce am sa spun. Iti cer doar sa te gandesti la ceea ce spun si sa ma contrazici daca nu am dreptate. : )

In general este datoria noastra sa avem grija de casa noastra, precum curatenie, curatat zapada, spalat copiii...si alte lucruri din astea. Daca nu putem noi, platim pe cineva. Nu este prea normal sa-ti rogi prietenii sa faca lucrurile care tin de casa ta.

Eu am stricat prietenia cu un roman din Montreal pe chestia asta. Eram studenta pe vremea aia si eram in sesiunea de examene. Ei bine, prietena mea romanca m-a sunat ca sa ma duc la ea acasa sa stau cu copiii o zi, ca sunt bolnavi de gripa. Mie telefonul ei mi s-a parut nepotrivit:

1) copiii aveau gripa si puteam sa ma imbolnavesc si eu.

2) eram in sesiunea de examene si aveam de invatat + daca ma imbolnaveam, ratam sesiunea.

2) putea sa-si ia concediu fara plata si sa stea cu copiii. Sau sotul ei. Sau sa plateasca pe cineva.( isi permiteau sa ia concediu si isi permiteau sa si plateasca)

Am refuzat-o ( politicos de altfel - si totusi uimita neplacut de cererea ei)si a taiat orice legatura cu mine pentru ca nu am ajutat-o atunci. Am inteles ca avea probleme dar nu ma astept de la un prieten sa vrea sa ma sacrifice pe mine pt problemele lui. Nici eu nu pun problemele mele pe spatele prietenilor. Cand se poate sa ajutam, e ok si o facem cu placere. De obicei eu ma astept de la suport moral de la prieteni, de o recomandare pt un job...cum se spune: "sa ma ajute sa pescuiesc, nu sa prinda pestii pentru mine". : )

Ramona J spune:

Aici ai dreptate Hilde, dar exemplele mele cred ca sint de alta natura.
Sint de acord ca poti plati pe cineva sa curete zapada sau poti sa comanzi mincare de undeva la o adica. E drept ca daca esti bolnav si primesti o supa facuta de casa nu-i acelasi lucru cu pizza adusa din colt!
Eu n-as ruga pe nimeni sa faca asemenea chestii, dar daca se ofera cineva sa ajute in felul asta sigur nu uit niciodata!
Dar am avut si eu cele mai ciudate cereri de ajutor, venite din partea unor romani.

Hilde spune:

Ramona, vorbim de lucruri diferite intr-adevar. Putem sa ducem o supa, sa spunem o vorba buna, sa luam copiii seara cand venim de la lucru putin. Putem sa ajutam cu o vorba buna, cu un telefon. : )

Cand poti sa ajuti un prieten si nu vrei, nu mai esti prieten. Dar cand prietenii au si ei copii, joburi, stau doua ore pe drum intre job si casa, locuiesc la alte doua ore de tine dus-intors, e destul de dificil sa ai orice asteptari de la ei. Viata intr-un oras mare e dificila.

Andrada spune:

Ma astept ca un prieten sa imi dea numai ce un prieten imi poate da, nu ce in general e serviciu platit. In asta intra taiatul ierbii, sapat in curte, mutatul mobilei (decit daca saracia ii impiedica fireste). Ca ma ajuta la chestiile astea e un mare favor si trebuie intors.
O ciorba la pnemonie, un baby-sit cind ai urgente, etc astea fac prietenii
A

Hilde spune:

Ica, imi pare rau ca nu am inteles ceea ce a spus Olga.
Nu vreau s-o critic in nici un caz, ma gandeam ca poate sa accepte mai usor ca prietenii au si ei problemele lor si ca uneori putem sa fim noi exagerati in ceea ce priveste asteptarile de la ei.
Daca nu o ajuta prietenii uneori, nu inseamna ca n-o iubesc. Poate sunt si ei ocupati, au si ei problemele lor. Na, eu incerc mereu sa iau partea pozitiva a lucrurilor. Ma ajuta sa trec mai usor prin viata.: )

In ceea ce priveste pescuitul, eu prefer sa ma ajute sa pescuiesc. Pt ca daca prietenii imi dau pesti, ma simt obligata sa-i dau inapoi. Si unii asteapta sa-i dai inapoi. Si este posibil sa nu-mi permit si atunci este posibil ca prietenia aia sa devina o obligatie pentru mine in loc sa ma bucur de ea.

Ica 1975 spune:

Hilde, situatia Olgai despre care a povestit la inceput, a fost speciala, eu am crezut ca s-a inteles. Nu cred ca astepta sa-i faca cineva muncile de pa langa casa, nu era ceva zilnic si nu cred ca invita pe nimeni la cafea ptr asta. Cat despre pescuit, tocmai de asta nu astept, pentru ca unii il percep ca pe o obligatie dupa si atunci prefer sa ma descurc cum pot. Desigur, cand stiu ca cineva imi intinde o mana dezinteresat nu pot decat sa ma bucur

Atunci cand faci un pas catre Dumnezeu, El face zece pasi catre tine! Ce spui sa si infaptuiesti!

Ramona J spune:

Exact, la astea m-am gindit si eu.
Acum nu stiu cum ati vazut voi subiectul asta, eu nu l-am perceput nicicind ca pe un vaiet ca n-are cine sa tunda iarba.
M-am gindit exact la ceea ce mi s-a intimplat si mie, cind n-am avut pe cine sa trec drept contact de urgenta. Eu cred ca mai degraba Olga s-a simtit singura, ca nu are pe cine conta in caz de vreo urgenta.

alintaroma spune:

Eu as ajuta neconditionat daca cineva mi-ar cere ajutorul, mai ales in cazul copiilor (dar nici de la ferit zapada sau tuns iarba nu ma dau inapoi ca e un cardio bun ) pentru ca am fost si de partea ailalta a situatiei. Adica singura printre straini si fara nici un ajutor si stiu cit de mult ar fi contat sa am pe cineva macar sa-l pot trece ca persoana de contact pe cardul fetei de la scoala (vorba Ramonei )
Dar stiu ca e felul meu de a fi si nu suntem toti la fel. Si drept e ca am si mai mult timp la dispozitie decit altii.

Ramona pe Bianca n-o vrei ?

Andrada spune:

Pai asta spun si eu. Ca daca n-am pune presiune pe ei, sa ne sune, sa ne intrebe de sanatate etc.
Nici eu nu sun, dar ma astept sa ma sune daca au nevoie, daca sint bolnavi etc.
Si nu le-as mentiona de zapada. decit daca chiar altfel nu se poate.

Ramona J spune:

O iau pe Bianca!

Andrada, you can be my friend ca pe aicea nu prea ninge.