Cand copilul uraste scoala .. ce facem?

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns arminad spune:

Citat:
Intr-o zi mi-a spus ca lumea ideala e aia in care copiii fac ce vor ei, se joaca, nu merg la scoala..si pe masura ce imbatranesc merg la scoala, mai ales bunicii pentru ca ei mai uita si au nevoie sa le aminteasca cineva despre diverse lucruri.


e un vizionar copilul tau. Nu stiu daca va fii chiar cum zice el dar si eu cred ca in deceniile urmatoare scoala se va schimba radical. Nici aici nu mai corespunde demult generatiei pe care o educa ci e croita dupa modelul generatiilor trecute asa ca nu stiu cit e de vina scoala din Romania.
Cind a mers la scoala in Canada cum era?

Tu cit crezi ca e posibil ca el sa devina ceea ce zice, game designer?
A avut de mic aptitudini si skills cumva peste media varstei? Daca e asa atunci poti sa folosesti asta sa il motivezi.

Copiii ca el nu vor iubi niciodata scoala pentru simplu motiv ca sunt noncomformisti si ca lumea face sens pentru ei doar prin prisma pasiunii lor. Asta nu insemna ca nu vor invata ci vor invata DOAR CU UN SCOP, acela de a-si implini visul. Cred ca ai putea sa brodezi pe pasiunea lui.

Noi ii spunem toti lui fiu miu si eu si sotul si sora lui ca noi chiar credem ca el va deveni video game designer. De asemenea nu i-am spus niciodata ca jocurile sunt periculoase, evil sau ceva asemanator pentru ca nu credem asta. I-am tratat cu respect pasiunea ca si cum ar fii pian, vioara, matematica sau desen chiar daca noi nu ii impartasim nici unul din noi pasiunea.

Pe site-ul unei companii de profil era explicat in cuvinte simple, accesibile si copiilor, ce insemna meseria de video game designer, ce fel de scola trebuie sa faci. Am citit impreuna si i-am raspuns la intrebari. A fost prima data cind s-a facut lumina in mintea lui cam cati ani de scoala il asteapta.

Sora lui e in etapa de college search si primeste brosuri de la universitati. I-am aratat concret care scoala din oras are profilul la care viseaza el, ce note iti trebuie sa ai ca sa intri acolo. A intrat pe siteul universitatii si a fost fascinat. I-am promis ca il ducem la vara la open house, niciodata nu e prea devreme sa incepi college search

Cum ziceam mai sus copiii cu pasiuni puternice, declarate de mici, vor reusi doar daca parintii le arata concret cum isi pot implini visul.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alexandra80 spune:

Sistemul romanesc de invatamant are o gramada de lipsuri, dar poate cel mai important aspect tine de completa ignorare a motivatiei. Daca ar putea, mai marii incompetenti ai invatamantului, ar practica turnarea informatiei cu palnia direct in mintea invatacelului. Memoreaza, memoreaza si iarasi memoreaza, asta e motto-ul sistemului nostru. De ce? Care e scopul? Asta e treaba altora! Scoala nu-si asuma acest rol. E gresit, dar asta e. Pana cand se vor schimba lucrurile, parintii trebuie sa se ocupe de partea motivationala. Cred ca ideea este de a creea punti intre pasiunea copilului si scoala, intre scop si mijloc. Cu putin noroc, mijlocul in sine va deveni o sursa de fun.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Cricor spune:

Arminad, nu n-a avut skills-uri peste media varstei..sau asa mi se pare mie, n-am fost niciodata un parinte care sa creada de exemplu ca are un copil genial doar pentru ca vorbea perfect la 2 ani (dau exemplul asta ca atatea mi-au auzit urechile atunci...). Stie de exemblu sa foloseasca un programel free cu care se creaza niste joculete rudimentare..mai mult niste filmulete. Deseneaza cu usurinta, se poate uita la un personaj de benzi desenate si il reproduce foarte bine.
Din pacate insa nu are rabdare pentru studiul aprofundat..el vrea sa faca repede si bine din prima...ceea ce e cam greu. Nu-i iese si devine foarte dezamagit.

Nici in Canada nu se innebunea dupa scoala. Doar faptul ca trebuia sa se duca, trebuia sa cante imnul (bine, nici nu canta, statea doar in picoare si nu deschidea gura..ce discutii cu teacher..), trebuia sa faca teme (alea minimale pe care le primea), ca trebuia sa iasa la recess afara (indiferent de vreme, si la -15) dupa ce mancau, ca trebuia in unele pauze sa stea in scoala pentru ca era randul celor mai mari...ii era foarte greu sa inteleaga toate aceste "trebuie". Acum e mai mare...a inteles cum e cu trebuie, dar nu-i convine si nu scapa o ocazie sa-mi spuna.

Uneori, ma gandesc ca intamplarea care il caracterizeaza bine e: avea 4 ani si mergea la un community center la gimnastica, nu facea nimic din ce facau ceilalti copii, se uita la ei si era foarte atent sa nu paseasca pe o mocheta care lui i se parea murdara. Dupa vreo 3 sedinte, ii zic "Auzi, fa si tu ce fac ceilalti copii, daca tot suntem aici". Iar el, cu o fata uimita mi-a zis "de ce?".

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AB_AC spune:

Cricor uite eu am o lista cu trebuie pentru copii lunga, lunga, dar au si ei saptamanal macar o activitate pe care si-o doresc si o asteapta cu placere. M-ai surprins cu ideea ca l-ai dua a treia oara la o activitate de recreere care nu-i place.

Adica si noi facem ca trebuie, dar ce ne impinge pe noi adulti inainte este nu doar supravietuirea ci micile placeri pe care le avem si care ne vin asa ca o recompensa. Si nu sunt materiale... de exemplu o intanire/picnic/ joaca/ meci de basket/ fotbal cu prietenii.

Si un copil e tot cam asa, nu?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Cricor spune:

AB_AC...pai l-am dus, ca-mi zicea ca vrea sa mearga, dar el vroia sa se uite la copiii care alergau pe acolo.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AB_AC spune:

Am inteles:)) Iarta-ma ca m-am repezit!...poate trebuie inca sa-i gasesti si lui motivatia:)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns arminad spune:

Nu am zis de abilitati la nivel de geniu, poate m-am exprimat eu gresit. Ziceam mai mult de inclinatii si pasiunii.
Nu cred ca nu poti sa observi, ca parinte, lumina aceea speciala care se aprinde in ochii unui copil cand face ceea ce ii place sau determinarea cu care munceste pentru acel ceva.

Si mai ales am facut legatura cu ceea ce a zis el ca vrea sa se faca atunci cand va fii mare. Daca zicea ca se va face doctor sau avocat ma gandeam ca e influentat de altii ca orice copil dar daca s-a gandit la un domeniu considerat inca "unusual" inseamna ca ii place foarte mult.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mama_lu_Toma spune:

Citat:
citat din mesajul lui alexandra80

Sistemul romanesc de invatamant are o gramada de lipsuri, dar poate cel mai important aspect tine de completa ignorare a motivatiei. Daca ar putea, mai marii incompetenti ai invatamantului, ar practica turnarea informatiei cu palnia direct in mintea invatacelului. Memoreaza, memoreaza si iarasi memoreaza, asta e motto-ul sistemului nostru. De ce? Care e scopul? Asta e treaba altora! Scoala nu-si asuma acest rol. E gresit, dar asta e. Pana cand se vor schimba lucrurile, parintii trebuie sa se ocupe de partea motivationala. Cred ca ideea este de a creea punti intre pasiunea copilului si scoala, intre scop si mijloc. Cu putin noroc, mijlocul in sine va deveni o sursa de fun.

Asa este, sunt total de acord cu tine. Parintii ar trebui sa isi poata motiva copilul si sa poata coopera cu profesorii in ceea ce priveste modalitatile de motivare. Pe de alta parte, nici profesorii nu sunt, in marea lor majoritate, motivati sa faca aceasta profesie: nu au nici motivatie exterioara (financiara, statut social), nici motivatie interioara, care este cea mai importanta intr-o astfel de profesie in care lucrezi cu oamenii. Cum sa motiveze un profesor nemotivat? Ce punti sa creeze? Ce exemplu sa dea? Atunci cand un copil isi vede profesorul pasionat de ceea ce face, pasiunea asta il convinge si pe el... daca profesorul vine frustrat si plictisit in clasa si, de multe ori, slab pregatit, ce mesaj comunica? Ca nu merita sa inveti - parca spune: uite eu am invatat, am facut si facultate si am ajuns un profesor suparat pe viata si pe elevi...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AILUI spune:

Si mie mi~a spus baiatul intr-o zi , in clasa a IIIa ca URASTE scoala!
Mi-a spus-o pe un ton care recunosc ca m-a cam blocat, dar,cercetand mai amplu, am gasit motivul principal al"suferintei"... trebuia sa citeasca suplimentar!!!
In prima faza nu am reactionat, dar, cand am vazut ca se ingroase gluma si ca imi tot repeta asta, m-am tot gandit ce sa fac altceva decat ceea ce facusem pana atunci! Asa ca i-am spus ca nu il mai duc la scoala, daca el nu vrea nu are rost sa il chinui, in definitiv stie sa citeasca, sa socoteasca...etc, asa ca nu are rost sa ne mai chinuim reciproc-am hotarat sa stea acasa,i-am aratat gunoierii care vin la noi sa ridice gunoiul si i-am spus ca sunt suficiente 4 clasa pt a putea ridica gunoiul sau matura strada si tot asa...
Bine inteles ca mi-a replicat ca cei care iau gunoiul iau 7 milioane pe luna (auzise el la televizor)...
In tot cazul, am profitat ca a doua zi era f urata afara, ore avea f usoare la scoala, asa ca nu l-am trezit in aceea zi si nu l-am dus la scoala !

Cand s-a trezit, in prima faza a fost super incantat ca nu merge la scoala, cand i-am spus ca nu o sa-l mai duc deloc deja l-am pus pe ganduri...ideea este ca pana duminica nu mi-a mai spus nimic , nu l-am pus sa si faca teme, nimic, dar ...surpriza !!!S-a apucat sa si le faca singur iar dupa ce si le-a facut, cand i-am spus ca nu tb sa se oboseasca pt ca nu il mai trimitem la scoala a inceput sa planga cu suspine ca el vrea sa invete, nu vrea sa ramana cu 3 clase si multe variatiuni pe tema asta...
Cert este ca de atunci nu mai spune ca uraste scoala, nu pot spune ca e super incantat de teme, citit si toatea astea dar nu mai are aceea ostilitate legata de scoala...



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns greieras spune:

Mda, dupa cate am citi pe aici nu invatatul este problema, ci scoala.

Mergi la inceput