Cand copilul uraste scoala .. ce facem?
Raspunsuri - Pagina 4
michelle-usa spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Cricor Daca ar sta acasa..s-ar juca, ar desena, ar citi, ar merge in parc si ar merge in vizite la cunoscuti - asta spune el cand il intreb ce-ar face daca nu ar merge la scoala. El sta doar 1 ora pe zi la calculator. Probabil ca daca l-as lasa ar sta mai mult, dar nu-l las. Regula e aceeasi indiferent daca e zi de scoala, weekend sau vacanta. E mult? Prin comparatie cu alti prieteni de-ai lui de aici si din Canada e chiar putin. Mie mi se pare suficient. |
da si eu zic ca e suficient. nici mult, nici putin.
ai vb cu doamna lui, ce spune?
michelle
michelle-usa spune:
voi stati in Ro sau Canada?
v-ati mutat cumva in Canada cand incepuse scoala?
nu-i place ca invata in alta limba?
trebuie sa mai stai de vb cu el si sa vezi ce il deranjeaza de fapt. uneori nu stiu sa explice si doar discutind poti sa scoti la iveala adevaratul motiv.
eu la teme am vvazut ca am mai mult succes cand il las pe el sa isi faca temele in ordinea in care ii convine.
michelle
Cricor spune:
Noi am stat in Ca si ne-am mutat in Ro cand el avea 7 ani. A fost o adaptare ff grea pentru el, cu o invatatoare dementa...din cls. a doua e in alta clasa, cu o inv. normala. Eu nu incerc sa minimizez impactul negativ al sistemului de inv. romanesc, dupa ce el fusese in sistem in Ca, dar in 3 ani se mai obisnuieste omul :).
El cred ca nu poate pune exact degetul pe ce nu-i place..temele sunt fara indoiala 'varful de lance'. El isi face temele in ce ordine vrea, si cand vrea. Alege sa le faca cum vine de la scoala si la mate si la romana, uneori fara sa se scoale de pe scaun. Invatatoarea imi spune ca ar trebui sa faca o pauza dupa 30 min, sa faca altceva, si pe urma sa continue..el e ca un catar..vrea sa termine si gata.
michelle-usa spune:
si eu am fost printre cei care au urit scoala.
materia mi se parea grea si plictisitoare, profesorii f. sarcastici, existau favoritisme la anumiti colegi, nu aveam nici o motivatie ...si toatea astea la un loc mi-au facut anii de scoala mizerabili.
Dupa liceu am luat 1 an pauza in care ma tot gindeam ce sa fac cu viata mea.
M-am angajat am vazut ce inseamna munca, cu altii ochi am apreciat scoala.
Mi-am dat seama ca am de ales: a muncii din greu sau sa am studii...asa ca m-am dus la facultate. Ceea ce i-a socat pe parintii mei, dar si mai socati au fost cand au vazut ca o si termin.
Venind in America iar am fost pe banicile scolii pt cativa ani... si asa de la a urii scoala am ajuns sa-mi placa sa invat.
Eu cred ca totul tine de motivatie, iti trebuie ceva de care sa te agati si mai ales iti trebuiesc indrumatori buni.
Iar ca sa excelezi intr-o materie, bineinteles ca ai nevoie de aptitudini.
michelle
michelle
AB_AC spune:
Cricor greu ce-i ceri tu copilului. Fii-mea a schimbat Franta pe US dpdv scoala si mi-a spus clar cand am zis ca mergem in Franta cateva luni: sa nu ma duci la scoala ca nu vreau acolo!
Eu am urat scoala in clasele primare. Aveam note chiar foarte bune, dar ce folos? Cum incepea scoala cum mi se taia zambetul. Scriu uratel si acum. Detestam orele petrecute in caligrafie, desenele cu case, pomi, frunze si scheletele cu haine pe ele ... Detestam poza de inceput de an, invatatoarea care-mi zicea sa zambesc larg sa-i placa mamei poza, bancile in care eram scufundata, zumzetul colegilor, erau prea multi si trebuia sa le retin numele, trebuia sa-nvat o ierarhie noua de adulti care nu-si dadeau nici o silinta sa ma iubeasca, dar nu pierdeau nici o ocazie de a observa ca sosetele, sandalele sa nu mai vorbim de pampoane si uniforma au ceva defecte catastrofice. In afara scolii lumea era binevoitoare, pana si cea mai detestabila matusa tot imi zambea daca voia sa ne calce pragul casei... In general in fata parintilor adultii nu-si uitau bunele maniere si-si piparau dialogul cu mine cu te rog sa faci asta si multumesc ca ai facut ailalta...
Desi nu invatesem nimic de acasa adica intrasem la sase anisori fara sa stiu sa scriu au citesc au socoti... am vazut scoala ca pe o suma de restrictii si o atentie catre detalii care ma faceau sa casc de plictiseala.
Pana si scrisul in vacanta era mai frumos daca scriam cocotata in visin. Mai tarziu mi-o placut.
Cricor spune:
Voi tot asa suparate erati cand mergeati dimineata la scoala? Si chiar articulati neplacerea? Adica spuneati parintilor ca nu va place, nu vreti sa mergeti, nu intelegeti de ce trebuie sa mergeti?
Da, si el are note mari ca-i istet, pentru ca efortul depus este minim.
Mi-e mie greu sa "relate" cu copilul in problema asta. Mie mi-a placut la scoala, era probabil si o evadare din nervii maica-mii de acasa. Sora-mea imi spune, in gluma, ca poate ar trebui sa terorizez copilul acasa si asa o sa aprecize scoala mai mult.
Sa inteleg ca nu exista solutie? Sa astept si sa sper ca o sa incepa la un moment dat sa-i placa? Sau poate nu si atunci sa sper ca isi va gasi un drum in viata fara prea multa scoala?
Intr-o zi mi-a spus ca lumea ideala e aia in care copiii fac ce vor ei, se joaca, nu merg la scoala..si pe masura ce imbatranesc merg la scoala, mai ales bunicii pentru ca ei mai uita si au nevoie sa le aminteasca cineva despre diverse lucruri.
Marina spune:
daca as schimba scoala din Canada pe aia din romania si eu as fi suparata pe bune. Vezi si tu cum poate fi o scoala decenta fara frecangeala d'aiurea si dupa aia te trezesti exilat aici si pus sa memorezi tampenii. Normal sa nu-ti placa. Daca nu ai cu ce compara zici ca asa trebuie sa fie dar daca omul a apucat si scoala in Canada, mi se pare normal sa reactioneze.
michelle-usa spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Cricor Voi tot asa suparate erati cand mergeati dimineata la scoala? Si chiar articulati neplacerea? Adica spuneati parintilor ca nu va place, nu vreti sa mergeti, nu intelegeti de ce trebuie sa mergeti? Da, si el are note mari ca-i istet, pentru ca efortul depus este minim. Mi-e mie greu sa "relate" cu copilul in problema asta. Mie mi-a placut la scoala, era probabil si o evadare din nervii maica-mii de acasa. Sora-mea imi spune, in gluma, ca poate ar trebui sa terorizez copilul acasa si asa o sa aprecize scoala mai mult. Sa inteleg ca nu exista solutie? Sa astept si sa sper ca o sa incepa la un moment dat sa-i placa? Sau poate nu si atunci sa sper ca isi va gasi un drum in viata fara prea multa scoala? Intr-o zi mi-a spus ca lumea ideala e aia in care copiii fac ce vor ei, se joaca, nu merg la scoala..si pe masura ce imbatranesc merg la scoala, mai ales bunicii pentru ca ei mai uita si au nevoie sa le aminteasca cineva despre diverse lucruri. |
vorbind cu sotul meu despre acest subiect , el e cam de parerea lui Rufus. Pana la urma nu o sa-l poti muta din scoala in scoala sperind ca dai peste una sa-i placa. Poate daca alta soultie nu este sa-i spui adevarul ca nu are de ales. Trebuie sa mearga la scoala chiar daca ii place sau nu. Trebuie sa-si dea silinta sa invete ca asa cum ppoate tu te duci la un serivici care nu-ti place, dar trebuie sa te duci...asta e viata cu bune si rele.
Nu poti sa faci numai ce iti place, faci ca trebuie.
poate ii dai prea multa atentie, poate e cum zice si sora ta.
poate chiar isi va croi un drum mult mai de succes bazat pe ce ii place si fara prea multa scoala... nu poti sa stii.
dar cert este ca trebuie sa mearga la scoala, sa invete si sa o termine sa aiba o diploma asa cum se cere mai peste tot in societate.
am avut niste vecini in Ro. Baiatul lor, f destept, in timpul clasei a 10 nu vroia sa inceapa sa se pregateasca sa dea la facultate.
Parintii, in vacanta de vara l-au trimis la munca la un unchi pe santier. Dupa 2 saptamani baiatul a zis ca nici mort nu se mai duce si ca pune mana si invata pt facultate :))
Acum e aprope sa termine facultatea dar nu a uitat niciodata acea "lectie de viata".
michelle
AB_AC spune:
Nu cred ca am spus-o raspicat, dar era in categoria "trebuie" si ai mei o simteau in mod cert.
In tot cazul au rasuflat cand printr-a cincea eram entuziasmata... bine n-a durat mult ca a inceput adolescenta, dar din liceu s-au relaxat complet.
In tot cazul eu am apreciat ca nu mi-au cerut sa mimez si nici nu mi-au reprosat ce simteam. A fost o buna baza la adolescenta.
In fine scoala e un drum lung in care conteaza sa continui sa mergi si sa te bucuri cat poti de fiecare etapa. Incearca sa faci sa-i placa sa stie si sa invete, nu neaparat scoala in sine.
Raluca_psiho spune:
Cred ca conteaza foarte mult felul in care ii este prezentta scoala. Ma uit la cei de grupa pregatitoare, unora deja li se inoculeaza ideea ca la scoala nu o sa mai fie ca la gradinita, ca trebuie sa inveti, nu mai ai voie sa te joci, ai teme, nu mai dormi la pranz, trebuie sa invei bine, etc. Deja acestor copii nu le mai place scoala chiar inainte de a fi inceput-o! De aceea cred ca este foarte important sa punem accentul pe aspectele pozitive ale scolii si sa ii incurajam pe copii sa se implice cat mai mult in colectiv.