Parintii nostri
Raspunsuri - Pagina 2
buflea spune:
Vroiam sa va povestesc cum ma manevrau folosindu-mi propriile argumente 
... cand eram in clasa a 8 a trebuia sa dau examen la liceu si evident ca m-au intrebat unde preferam. Raspunsul meu a fost foarte hotarat
"Dau la LAZAR" ..
"De ce ? "
" Pentru ca este pozitionat langa Cismigiu si pe bulevardul cu multe cinematografe" 
Dupa 1 sapt tata m-a luat la el la serviciu unde aveau un calculator - Z80 - si m-a pus sa joc o zi intreaga un joc cu un vierme care manca niste mere. Am fost atat de incantata incat am cerut sa vin si a doua zi la serviciul tatei ...atunci tata m-a intrebat daca nu as vrea sa dau la Liceul de Informatica, ca cu asta se ocupa, cu calculatoare si mai este si langa Herastrau. Am spus DA dintr-o suflare si asa am ajuns acolo. Era un Liceu cu perspective mai mari ca Lazarul, la terminare, in caz de esec la facultate, oferea posturi pentru angajare si parintii mei stiau asta ...eu stiam doar ca vreau in parc
giani spune:
Pai eu n-am fost intrebata vreodata ce vreau sa fac ori unde vreau sa ajung, oricum eram descurajata rau , ca n-as fi buna de nimic, desi nici nu stia prin ce clasa sint. Cind am luat treapta numaru' unu, a aflat surprins, dar ce ma nedumereste pe mine, ca am fost surprinsa eu de asta, nu era posibil ca eu, care de fapt am muncit juma de an sirguincios, ca niciodata, pentru treapta asta, sa iau cu aproape 10 si ghiciti, surpriza enorma pentru mine, eu personal am fost surprinsa. Si asa si la treapta a doua, si la facultate, si in general la tot ce am facut in viata asta, nu ca a fost vai de mine exceptional, dar au fost rezultate firesti ale unei munci constante si bine planuite. Caracteristic oamenilor cu low self esteem.
Hilde spune:
Fetelor, eu imi ador parintii si am numai cuvinte bune despre ei.
Mama a fost cel mai bun prieten al nostru, ne mai certa ea din cand in cand dar dupa ce o suparam cu ceva, de ex nu o ajutam cand avea ea nevoie de ajutor , aveam grija sa o facem sa zambeasca. Ii spuneam glume de la scoala, imitam maimutele cand eram mici...orice ca sa zambeasca. Cand zambea stiam ca ne-a iertat. Daca vroiam sa cumparam ceva si ieseam din buget, mama era avocatul nostru.
( Faceam impreuna cu tata bugetul anual. De fapt noi ziceam si tata scria: carti, haine, distractii, vacante etc + economii-neaparat depuse la CEC.
(economii pe care bunicii sau parintii le dublau-asa era intelegerea).Bugete care erau facute bineinteles ca sa fie depasite dar tata dormea bine daca avea niste planuri de venituri si cheltuieli. )
Tata mai avea momente in care era de piatra. :) Nu accepta sa nu ne facem datoria de copii: invatat si curatenie in camerele noastre. Stiam ca nu putem sa glumim cu el pe subiectele astea. Daca nu ne faceam datoria, ne tinea niste lectii luuungi. Nu am primit niciodata vreo palma de la el.
Dimineata ne alerga prin casa ca sa ne pupe inainte sa-si rada barba. Ne era frica de tepii lui. Il legam de maini si de picioare cu acordul lui( mama ne ajuta sa facem noduri bune), ca altfel nu puteam, si incercam sa-l punem jos pe parchet, sa-i aratam lui ce puternice suntem. El legat de maini si de picioare fiind.Jucam tot felul de jocuri traznite cu ei, am mii de amintiri de genul asta cu ei.
Tata era tare mandru cu noi(inclusiv cu mama), ne lauda mereu ca suntem destepte si frumoase.( si sincer vorbind, eram doar fete normale, nimic special). Dar eram the best in ochii lui.
Ne-au invatat sa fim independente, am plecat repede de la casa lor, ne-au ascultat si respectat opiniile mereu. Daca iesea prost ceva, tata ne tinea lectiile de rigoare, cred ca vroia sa fie sigur ca am invatat din greseli. Lectiile astea imi intunecau zilele cateodata. In rest nu am ce sa le reprosez. Ne-au oferit extrem de multa dragoste si ne-am bazat pe ei in orice situatie.
Aveau ei un cuvant bun mereu pentru noi( si pt prietenii nostri) cu care ne faceau sa ne simtim confortabil cand greseam cu ceva. Mama a fost vesnic optimista, pt ea nici o problema nu un “big deal”, totul era rezolvabil. Si ne-a ajutat atitudinea asta a ei pe noi dar si pe tata. El zice. : )
Parintii ne spun ca am fost copii model, ca chiar daca mergeam la petreceri pana dimineata, sau in vacante cu prietenii, ei nu se ingrijorau pt noi. Mi-as dori sa fiu un parinte la fel de bun vreodata, sa am asa mare incredere in copiii mei.
sorana spune:
Da, cred ca e caracteristic generatiei parintilor nostri sa nu alinte prea tare . Am avut parinti ok. Destul de lipsiti de timp, c 2 copii. Tata lucra in schimburi. Cand era de noapte dormea toata ziua ... In principiu mama s-a ocupat de educatia noastra, a stat dupa noi toata viata de elev ... tremura de emotii in fata portii la examene . Tata m-a invatat sa merg pe bicicleta, sa merg pe rotile ... Cumva m-am simtit mai apropiata de tata, la el mergeam sa il intreb tot ce-mi traznea. Mama era o persoana mai putin vorbareata, emotiva si pesimista. Ea stabilea regulile si cerea respectarea lor. Mama a murit tata traieste si locuieste cu noi. Nu cred ca am realizat cat de mult o iubeam de fapt decat atunci cand a murit. Una peste alta au fost parinti ok, nu prea am ce sa le reprosez, mici incidente am avut (certuri) dar ... una peste alta au fost chiar ok.
Sorana si Monica (in curand scolarita)
Deianira spune:
Tata e al meu. Il iubesc de nu mai pot, el a militat impotriva educatiei prin bataie sau prin urlete, el imi vorbea ca unui om matur, el ma asculta, el ma sfatuia, el comunica si negocia cu mine, el era cald si ma pupa si dansa cu mine in brate si se juca cu mine si ma ducea cu sania si m-a invatat sa merg cu bicicleta. El m-a indreptat spre carti, spre citit, spre calatorii. El m-a facut puternica si independenta si increzatoare.
El a fost dezamagit cand a aflat ca nu are baiat si el e cel care nu ma da pe 10 baieti si se intreaba ce a fost atunci in capul lui .
Cu mama e alta povestea... ma deprim doar cand ma gandesc ce relatie proasta avem, cat de diferita e de mine si de tata si cat de putin contam cu adevarat pentru ea. Prefer sa fiu ca Scarlet O'Hara si sa ma gandesc ca am timp alta data sa analizez problema asta.
Andrada spune:
Buflea, ca exemplele tale mi-au adus aminte. Eu cred consecinta duritatii inutile e exact maturizarea tirzie. Imediat dupa terminarea facultatii, copiii romani mi se par mai putin maturi decit cei din generatia lor din alte tari. Mai apoi urmeaza un proces de maturizare brusca si fortata. Parintii romani nu las frinele din mina usor (copiii romani nu stiu cit e cablu, cum se decid vacantele, nu pot alege culoarea de ciorapi sau mincarea de duminica etc).
A
Deianira spune:
Apropo de "Te iubesc" - mama mi-a zis pentru prima oara in viata "Te iubesc" dupa ce i-am reprosat eu asta odata in timp ce ne certam acum cateva luni (si eu am 21 de ani!!!
). Evident a fost inutil, numa dragoste nu simteam eu de la ea.
Nici de tata nu tin minte sa imi fi zis, dar caldura pe care o simteam, gesturile, atitudinea, cuvintele lui si grija pe care o arata fata de mine au fost mai mult decat un milion de "Te iubesc"-uri. Si felul in care imi zicea si inca imi zice ca eu sunt fetita lui si nu m-ar da pe 10 baieti 
.
Si acum simt asta din partea lui, chiar daca abia ne vedem seara si atunci povestim pe scurt si ma ia scurt in brate si ma gadila .
Deianira spune:
Si cea mai draga chestie legata de tata a fost recent. In mai am avut ceremonia de absolvire a facultatii iar parintii mei au venit cu prietenul meu si prietena mea cea mai buna. Si prietena mea mi-a zis ca a fost atat de emotionat ca a plans (se si vedea pe fata lui ca era cam varza ), chiar si o prietena draga de pe forum (Mmmaria, nu stiu daca citesti 
) mi-a zis ca se vede in poze ca e praf :-)).
buflea spune:
Giani, interesanta si trista povestea ta 
... pe mine ma surprinde cum dintr-o totala lipsa de atentie, unii copii isi gasesc calea spre "bine". Asta imi confirma teoria ca pe langa educatie si supraveghere, exista o gena buna sau rea in fiecare care la un moment dat ia conducerea ...
Sunt copii care au avut de toate, li s-a oferit totul si tot si-au facut varza viata ...asa cum sunt copii amarati, nesupravgheati care cumva, pe forte proprii, fara nici un fel de motivatie externa, muncesc si invata si se ridica peste nivelul in care au crescut.
Ma gandesc la parintii mei - amandoi au fost saraci, dar saraci rau, crescuti la sat, bunicii mei nu au avut carte, bunica se semna cu degetul ... La mama, la Neamtz, acolo la sat, moda era sa ramai la camp, sa ajuti gospodaria ... si maica-mea a mers pe jos 12 km dus si 12 inotors ca sa faca liceu si apoi facultate, imi povestea ca iarna era intuneric cand pleca de acasa si mergea cu muncitorii care se duceau la oras si le canta pe drum ... ea zice ca ii era groaza de munca fizica si de aia prefera sa invete. Eu zic ca era ceva determinare in ea, sau nu stiu ... din generatia ei, din sat, numai doua fete au facut facultate.
Tata la fel - a fost dat de acasa de saracie, dat la un liceu in provincie care avea internat ...
Si ma uit in urma la mine, cate sfaturi, cata atentie - imi pare bine ca nu i-am dezamagit ... si ma uit acum la copiii mei - cursuri peste cursuri de mic, sporturi peste sporturi, scoala buna, teme acasa ...
blackpanterro spune:
Eu o ador pe mama, am o legatura puternica cu ea, am suferit impreuna si ne-am bucurat de viata impreuna.
De cand am scapat de taica-miu avem o relatie speciala, de prietenie adevarata.Eu ii spun tot ce ma apasa si ea la fel.
Nu a fost niciodata stricta, mereu mi-a spus sa fac cum cred de cuviinta numai sa nu o fac de rusine, asta era frica ei cea mai mare si nu i-as fi facut asa ceva niciodata.
I-am spus de primul prieten, de prima experienta sexuala, de tatuaje si niciodata nu s-a suparat si nu m-a jignit, am discutat mereu ca doi oameni maturi si am apreciat-o mult pt asta.
Mama nu e o femeie cu scoala dar e cea mai desteapta femeie pe care o cunosc si ii datorez totul in viata asta, fara ea, eu si sora mea, ajungeam sigur pe drumuri, a luat de la gura ei sa mancam noi, s-a lasat pe ea dezbracata sa ne imbrace pe noi, ne-a ajutat mereu in tot ce am facut. Ce mai, mama e super!!
Adriana si Aidan - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier
"May the fleas of a thousand camels infest the crotch of the person who screws up your day and may their arms be too short to scratch...AMEN"