Copilul meu traumatizat psihic????????

Dragele mele,cele care imi stiu povestea o sa inteleaga de ce mai deschid un topic...e vorba de Andrei,baietelul meu de 3 ani fara vreo 4 luni....care de cand cu episodul violent de acum o saptamana,eu fiind in divort,(povestea mea o gasiti la "in unul sau in doi mergem mai departe"),are un comportament foarte violent fata de toata lumea,inclusiv fata de mine,din senin incepe sa tipe,daca ceva i se pare ca nu e cum vrea el...sau eu stiu de ce ?pe copiii din parc nu ii lasa sa se apropie de el,sa nu se joace cu nimeni,ii loveste peste cap si tipa la ei....apoi urla inca 15 min daca nu reusesc sa-l linistesc cumva...si trebuie sa plec cu el,sa-l izolez...Repeta intruna ca bunicul a batut-o pe mamica lui si ca a strans-o de gat si sa nu puna nimeni mana pe el...plang de mila lui...sunt asa suparata pentru ca realizez ca de atunci,de vinerea trecuta ,de cand a asistat la scandal si bataie,a ramas profund marcat de ce avazut...m-a vazut stransa de gat si pe jos si plangand si acum sufera si se manifesta agresiv....Va rog sa-mi dati un sfat cum sa procedez cu el...parca e innebunit,urla cand il apuca si nu se linisteste decat f greu,chiar daca vreau sa-l iau in brate sau sa-l mangai...Oare trebuie sa ma duc la un medic cu el sau sa incerc sa astept sa se stearga imaginile violente din mintea lui care sunt prea proaspete...
Multumesc ,Andreea

rrox3 spune:

Uff... Andreea, imi pare tare rau ca a trebuit sa treceti prin asa momente de cosmar...
Trebuie sa mergi cu el la un psiholog cu experienta in soc postraumatic la copii. Nu o sa uite niciodata ce a simtit cand te-a vazut atacata de bunic sub privirile nepasatoare ale tatalui. Nu lasa scena asta sa-si puna amprenta pe restul vietii lui. Prelucreaz-o acum cu un terapeut.
Copilul tau s-a simtit SINGUR si VULNERABIL atunci. A realizat in cateva minute ca mama lui nu e intangibila si poate disparea. A realizat ca mama lui nu-i omnipotenta si nu-l poate proteja. A realizat ca tatal lui nu il iubeste si nu o iubeste pe mama... Si acum e speriat si furios, e disperat. Sunt muuuult prea multe si greu de dus la nici 4 anisori.
Cere ajutor psihologic cat mai repede pentru el. Sincera sa fiu, si tie ti-ar prinde bine.
Numai bine!

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

asteryaro spune:

Andreea ,
cu atat mai mult este nevoie sa te aduni, sa te reconstitui si sa faci ce trebuie sa faci.
Lasa lacrimile pt. mai tarziu, nu-i simplu deloc acum, dar daca ai pornit pe drumul asta, nu mai privi la ce a fost.
Aduna-ti psihicul, uneste cioburile, fa-te PUTERNICA pentru copilul tau. Nu te ajuta sa spui "sunt daramata, nu mai pot". Fa orice presupune sa redevii puternica, pentru copilasul care are mare nevoie de tine.
Un psihic slab nu face decat sa atraga raul altora, incearca sa vezi finalul, cand tu vei fi in sfarsit linistita cu puiul tau in brate.
Numai bine iti doresc.

Cristina si Razvan (31.01.2006)
"Viata e ca carosabilu': unii vine, altii trece..." (adusca, membru DC)

poze (1),(2),(3),(4)
(5)

betiana spune:

Neaparat trebuie sa faceti cu el psihoterapie.

andrusca13 spune:

Draga andreea,
Am si eu o fetita care acum are aproape 6 ani iar la varsta de 4 ani fara trei luni a trecut prin ceva asemanator cu puisorul tau. L-a vazut pe tata cum o batea pe mama. A fost cumplit. La fel si ea a inceput sa se comporte foarte urat, batea copii, tipa iar cu mine se purta la fel de urat. Insa ea nu a vrut NICIODATA sa vorbeasca de ce a vazut. Am dus-o la psiholog si am facut terapie un an de zile, acum este bine s-a linistit multumesc lui DD. Sper sa nu mai aiba parte de asa ceva nici copii mei si ai nimanui. Este ingrozitor pentru ei, in capusorul lor fragil isi fac tot felul de scenarii si este mai bine sa mergi cu el la un specialist. Acesta este sfatul meu, eu numai asa am reusit.
Te pup si sa auzim numai de bine de acum incolo. Capul sus toate se vor rezolva. Numai Dumnezeu stie ce planuri are cu fiecare dintre noi.

Andreea

anangel_lexi spune:

Off, mi se rupe sufletul pentru baietelul tau. Nu sunt in masura sa dau sfaturi, dar in locul tau as merge la un terapeut cu el. Am citit si celalat subiect de aici, de la cabinetul Psi si ce pot sa-ti spun e ca autosugestia e foarte importanta. Repeta-ti intruna in gand "sunt puternica, sunt curajoasa, nu ma doboara nimic, am sa reusesc sa merg mai departe, mi-e perfect acum fara el". Daca reusesti sa-ti repeti asta intruna, ai sa vezi ca incet-incet chiar te vei simti asa.
Curaj, capul sus!

de Maria Cornelia (20.09.2006)
Din ce in ce mai mare
Si primele perlute
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Vesnic cu Emma in suflet
PENTRU SEBI

noltic spune:

Buna Andreea! Solutia cu terapeutul este buna, dar iti recomand inainte de asta sa cauti in cercul tau de cunostinte ori un preot bun ori un batran care cunoaste taina descantecului. Andrei este acum in stare de soc, efectiv traieste sub imperiul unei stari de frica teribila si exista preoti si oameni cu har care, prin rugaciunile sau descantecele lor "iau cu mana" aceasta spaima fara a-l mai supune unui proces de analiza complex ce implica terapia psiho; gandeste-te ca este un baietel frumos si pur care a vazut o actiune care ii rastoarna intreg universul convingerilor lui: mama si valorile ei sentimentale. SUcces si tine-ne la curent cu starea voastra!