Cartile lui Michael - Moonwalk & Dancing the Dream

purple_blue spune:

Am pus pe mail-ul comun transcrierea de la jumatate din partea mea.
De asemenea, am mai gasit undeva inca 9 poezii transcrise.

Motanik, te uiti, te rog, peste ele sa vezi daca corespund cu textul din cartea in romana?

Medy6 spune:

Purple, multumim pentru material. Am inceput sa citesc ...e uimitor cat de multe talente a daruit Dumnezeu unui singur om.

motanik spune:

Aripi fara mine

Era august si priveam cerul. Aparandu-mi ochii cu o mana, am distins un soim inaltandu-se spre cer pe valuri de fierbinteala. Mai sus si mai sus s-a-naltat, pana cand, cu un tipat supranatural, a disparut. Dintr-odata m-am simtit umilit. "De ce ati crescut, aripi, fara mine?", m-am tanguit. Atunci spiritul mi-a spus: "Drumul soimului nu este unicul drum. Gandurile tale sunt libere ca orice pasare". Asa ca am inchis ochii si spiritul meu s-a ridicat tot atat de sus cat soimul, si mai departe; priveam jos peste intregul pamant. Dar ceva nu era in ordine. De ce m-am simtit atat de rece si de singur?

"Voi, aripi, ati crescut fara mine", a spus inima mea. "La ce e buna libertatea fara dragoste?" Asa incat am mers incet spre patul unui copil bolnav si i-am cantat un cantec de leagan. El a adormit zambind si inima mea s-a linistit iar spiritul meu s-a bucurat ca si cum ar fi inconjurat tot pamantul. Eram liber si iubitor, dar ceva nu era totusi in ordine.

"Voi, aripi, ati crescut fara mine", a spus trupul meu. "Zborurile tale sunt numai imaginatie". Asa ca m-am uitat in cartile pe care inainte le ignoram si am citit despre sfintii din toate timpurile care, de fapt, au zburat. In India, Persia, China si Spania (chiar si in Los Angeles!), puterea spiritului a ajuns nu numai in inima ci chiar in fiecare celula a corpului. "Ca si cum purtat in inalturi de un vultur", spune Sf. Tereza, "extazul meu s-a ridicat in aer".

Am inceput sa cred in acea faptura uluitoare si, pt prima oara, nu m-am simtit umilit. Eram soimul, si copilul, si sfantul. In ochii mei, vietile lor au devenit sacre. Adevarul vesnic venise acasa. Cand viata este vazuta ca un lucru divin, fiecaruia ii cresc aripi.


Dansul vietii

Nu pot scapa de luna. Razele ei blande dau la o parte perdelele noptii. Nici macar nu trebuie s-o vad - o racoroasa energie albastra cade peste patul meu si ma trezesc. Alerg de-a lungul holului intunecos si deschid usa, nu pt a parasi casa ci pt a ma intoarce la ea. "Luna, sunt aici", strig.

"Bine", imi raspunde. "Acum da-ne un mic dans".

Dar trupul meu incepuse sa se miste cu mult inainte de a spune ea ceva. Cand a inceput? Nu-mi pot aminti - trupul meu s-a miscat intotdeauna. Toata copilaria am reactionat la luna in felul acesta, ca lunaticul ei favorit; si nu doar al ei. Stelele m-au atras suficient de aproape ca sa vad prin licarirea stralucirii lor. Si ele danseaza un bland dans al moleculelor, care face atomii mei de carbon sa sara in timp.

Cu bratele larg deschise, ma-ndrept spre mare, care aduce in mine un alt dans. Luna, dansand, este in interior calda ca azuriul umbrelor pe iarba. Cand valul se izbeste, aud inima pamantului si ritmul creste. Simt delfinii sarind in albul spumei, incercand sa zboare si ii simt aproape zburand cand valurile se ridica inalt spre ceruri. Cozile lor lasa in valuri arcuri de lumina ca o licarire.

Un banc de pestisori se inalta stralucind argintiu in lumina lunii, ca o noua constelatie.

"Ah!", spune marea. "Acum formam un intreg".

Alerg de-a lungul plajei, atingand valurile cu un picior si evitandu-le cu celalalt. Aud vag sunete - o suta de raci infricosati se ascund in gaurile lor. Dar acum ma grabesc: cand pe varfuri, cand alergand din rasputeri.

Intorc capul si un vartej nebulos spune: "Repede, acum, rasuceste-te!"

Razand, aplecandu-mi capul pt echilibru, incep sa ma invart cat pot de salbatic. Acesta e dansul meu preferat, pt ca ascunde un secret. Cu cat ma rasucesc mai repede, cu atat ma simt mai in largul meu. Dansul meu este numai miscare in afara, numai liniste in interior. Cat de mult imi place sa creez muzica, muzica neauzita care nu moare niciodata.

Si linistea este dansul meu adevarat, coregraful meu de gratie, desi nu se misca niciodata. Sta deoparte si binecuvanteaza fiecare deget de la mana si fiecare deget de la picior.

Acum am uitat de luna, de mare si delfini, desi sunt partas la fericirea lor mai mult ca oricand. La fel de indepartata ca o stea, la fel de aproape ca un graunte de nisip, prezenta marii se inalta stralucind de lumina. As putea fi inauntru pt totdeauna, e atat de iubitoare si de fierbinte. Atinge-o numai o data si lumina creste din liniste. Ma cutremura si ma emotioneaza si stiu ca menirea mea este sa arat altora ca aceasta liniste, aceasta lumine, aceasta binecuvantare este dansul meu. Iau acest dar numai pt a-l darui iarasi.

"Repede, daruieste!", spune lumina.

Ca niciodata, incerc sa ma supun, inventand noi pasi, noi gesturi de bucurie. Deodata simt unde sunt, alerg inapoi spre deal. Lumina din dormitorul meu este aprinsa. Simpla ei vedere ma duce inapoi jos. Incep sa-mi simt inima zdrobita, toropeala in brate, sangele fierbinte in picioare. Celulele mele vor sa danseze mai incet. "Putem sa ne plimbam putin!", ma intreaba ele. "A fost salbatic de placut".

"Sigur". Radm incetinind ritmul.

Rasucesc manerul rotund al usii, gafaind usor, fericit sa fiu obosit. Tarandu-ma inapoi in pat, imi amintesc ceva despre care ma intreb intotdeauna. Se spune ca stelele pe care le vedem deasupra nu sunt intr-adevar acolo. Luminii lor ii iau milioane de ani sa ajunga la noi si nu facem altceva decat sa privim in trecut, intr-un moment cand stelele acelea inca straluceau.

"Si ce face o stea dupa ce nu mai straluceste?", ma intreb. "Poate moare".

"Oh, nu", imi spune gandul. "O stea nu poate muri niciodata. Se topeste intr-un zambet si se preface inapoi in muzica cosmica, dansul vietii". Imi place gandul asta, ultimul pe care l-am avut inainte de a mi se inchide ochii.

Cu un zambet, m-am transformat eu insumi in muzica.


Cand zambesc copiii

Cand visatori viseaza si-si saruta tandru iubita
Si curcubee impletesc si-si raspandesc culorile
Sunt clipe atat de pline de viata
Noi riscam, plonjam
In abis,
Noi suntem suspendati un timp,
Acelea sunt clipe cand copiii zambesc.

Acelea sunt momente cand soarta este nepecetluita
Nimic nu este imposibil si noi suntem impacati
Putem creste, putem zbura
Pasi pe foc, trece prin cer
In lumina unei stele stralucind
Nimic nu e departe, nu mai exista spatiu
Acelea sunt momente de viclenie inocenta
In sclipire
Noi suntem suspendati un timp
Acelea sunt momente cand copiii zambesc.

Acelea sunt momente cand inima e tandra
Cand peisaje marine licaresc in mareata splendoare
Cand rasul Raiului rasuna pe Pamant
Si revenim intr-o noua nastere
Intr-o Eternitate fara margini.

In fratia ingerilor
Zburdam si ne invartim
Pe terenul de joaca al sufletului nostru
In amurg
Noi suntem suspendati un timp
Acelea sunt momente cand copiii zambesc.

Acelea sunt momente cand suntem una cu Dumnezeu
Totul este bine, nimic intamplator
In reflectarea linistita
Ne simtim perfectiunea
Noi suntem sursa, noi suntem tortura
Nimic nu ne poate rani, pt ca noi suntem invincibili
Nu exista pacat, nu exista pacatos
Putem castiga, numai noi am simtit licarirea
In fericire
Noi plutim un timp
Acelea sunt momente cand copiii zambesc.

Regatele se clatina
Civilizatiile se prabusesc, varstele trec
Furtuni cumplite distrug marile
Crime violente, in ciuda rugamintilor noastre
Dar picaturile de roua stralucesc cand copiii se joaca
Tiranii plang, nu mai este nimic de ucis
Zanele danseaza si spiridusii canta
Toti sunt incoronati, toti sunt regi,
in Gradina
Noi zburam un timp
Acelea sunt momente cand copiii zambesc.



--------------------

Andra si bebe Theodora

Angels wanted to do the moonwalk so God sent one to bring Michael Jackson

dear_mike spune:

Multumim pt ce-ati adaugat, si va asteptam cu drag si cu celelalte

dear_mike spune:

Nu mai avem ce citi...............

dear_mike spune:

oana_n spune:

dear_mike nu a mai postat aici motanik pentru ca e plecata in vacanta in tara si pentru ca nu s-a facut inca transcrierea. feele care au zis ca se apuca de asta n-au avut timp probabil si nu au reusit sa ii trimita la motanik paginile transcrise.


eu am transcris deja o parte si am expediat-o catre motanik si daca nu se misca nimic pe aici, ma apuc si de alte parti. insa doar dupa sarbatori

pana atunci

dear_mike spune:

inteleg, fiecare are problemele lui, si timpul liber este foarte scurt.Iti sunt recunoscatoare daca vei face rost de timp sa pui aici si restul cartii, asta in caz ca celelalte fete nu mai pot.Multumim mult.

dear_mike spune:

Dumnezeu

E ciudat c#259; Dumnezeu nu se sup#259;r#259; s#259; fie exprimat în toate religiile lumii, în timp ce fiecare continu#259; s#259; #355;in#259; de ideea c#259; singura cale dreapt#259; este cea a lui. Orice ai încerca s#259; spui despre Dumnezeu, cineva o va lua drept ofens#259;, chiar dac#259; spui c#259; iubirea fiec#259;ruia dintre noi pentru Dumnezeu este bun#259;. Pentru mine, forma pe care o ia Dumnezeu nu e cel mai important lucru. Cea mai important#259; este esen#355;a. Cântecele #351;i dansurile mele sunt proiectate de c#259;tre El s#259; vin#259; #351;i s#259; se completeze. Eu controlez numai forma. El le adaug#259; farmecul. M#259; uitam la cerul nop#355;ii #351;i vedeam stelele atât de aproape, încât p#259;rea ca #351;i cum bunica le-ar fi f#259;cut pentru mine. „Cât#259; bog#259;#355;ie, cât#259; somptuozitate”, m#259; gândeam. În acele momente, L-am v#259;zut pe Dumnezeu în crea#355;ia Lui. A#351; fi putut la fel de u#351;or s#259;-l v#259;d în frumuse#355;ea unui curcubeu, în gra#355;ia unei c#259;prioare leg#259;nându-se pe o paji#351;te, în adev#259;rul unui s#259;rut p#259;rintesc. Dar pentru mine cel mai armonios contact cu Dumnezeu nu are form#259;. Infinitatea crea#355;iei lui Dumnezeu m#259; îmbr#259;#355;i#351;eaz#259;. #350;i suntem unul.







Curaj

Este curios sa vezi lucruri care cer curaj si altele care nu cer deloc. Cand apar pe scena in fata a mii de oameni, nu ma simt ca un erou. E mult mai greu sa exprimi sentimente adevarate unei singure persoane. Cand ma gandesc la curaj, ma gandesc la imaginea Leului cel Las din "Vrajitorul din Oz".
Intotdeauna fugea de pericol. Adesea plangea si tremura de frica. Dar el impartaseste adevaratele sale sentimente cu cei care l-au iubit, chiar daca nu-i plac intotdeauna aceste sentimente.

Asta ia mult curaj, curajul de a te destainui. A-ti exprima sentimentele nu inseamna a te apleca in fata altcuiva - este o recunoastere si un adevar al inimii, indiferent ce s-ar spune. Cand ai curajul sa te destainui, stii cine esti si iti doresti sa ii lasi si pe altii sa vada asta. Este inspaimantator, pentru ca te simti atat de vulnerabil, atat de expus respingerii. Dar fara acceptul de sine, un alt tip de curaj, cel aratat de eroii filmelor, pare nesincer.

In ciuda riscurilor, curajul de a fi cinstit deschide drumul spre descoperirea propriului eu. El ofera ceea ce ne dorim cu totii: promisiunea dragoste




Pestele caruia i-a fost sete

Intr-o noapte, un pestisor dormea sub niste corali cand Dumnezeu i-a aparut in vis : "Iti spun sa raspandesti un mesaj printre toti pestii din mare", a zis Dumnezeu. "Ce trebuie sa le spun?" , a intrebat pestisorul. "Doar spune-le ca iti este sete", a raspuns Dumnezeu. "Si vezi ce fac". Si apoi, fara alt cuvant in plus, Dumnezeu a disparut. Dimineata urmatoare, pestisorul s-a trezit si si-a amintit visul. "Ce lucru bizar, Dumnezeu doreste sa fac", a gandit pestisorul pentru sine. Dar in clipa in care a vazut un ton mare inotand in apropiere, pestisorul a inceput sa vorbeasca cu o voce pitigaiata: "Scuzati-ma , dar imi este sete." "Atunci trebuie sa fii un prost", a raspuns tonul, si cu o dispretuitoare atingere usoara din coada, se indeparteaza, inotand mai departe.
Pestisorul s-a simtit intr-adevar ca un prost, dar avea poruncile sale. Urmatorul peste pe care l-a vazut a fost un rechin ranjind. Pastrand o distanta pentru siguranta, pestisorul a strigat: "Scuzati-ma, Domnule, dar imi este sete!". "Atunci trebuie sa fii nebun", a raspuns rechinul. Observand, mai cu seama, o privire flamanda in ochii rechinului, pestisorul a inotat mai departe rapid. Toata ziua, a intalnit pesti Cod si pesti Macrou si pesti Coada si grupuri, dar de fiecare data cand a sustinut scurtul sau discurs, ei i-au intors spatele si nu au vrut sa aiba de-a face cu el..
Simtindu-se descurajat si confuz, pestisorul a cautat cea mai inteleapta creatura din mare, care s-a intamplat sa fie o balena albastra batrana cu trei cicatrice de carlig pe o parte. "Scuzati-ma, dar imi este sete!", a strigat pestisorul, intrebandu-se daca batrana balena putea sa-l vada, pestisorul fiind o bucatica atat de mica. Dar Cea Inteleapta s-a oprit din drumul ei. "L-ai vazut pe Dumnezeu, nu-i asa?", a spus ea. [in textul in lb. engleza, balena este la genul masculin] " Cum ati stiut?" "Pentru ca si mie mi-a fost sete candva". Batrana balena a ras. Pestisorul parea foarte surprins. " Va rog, spuneti-mi ce inseamna acest mesaj de la Dumnezeu", a implorat el
"Inseamna ca noi IL cautam unde nu trebuie", a explicat batrana balena. "Noi cautam pe Dumnezeu, in lung si in lat, dar intr-un fel sau altul, EL nu este acolo. De aceea, noi IL invinuim pe EL si ne spunem ca Dumnezeu trebuie sa ne fi uitat. Sau altfel, ne convingem ca EL a plecat, cu mult timp in urma, ca si cum ar fi fost vreodata prin apropiere". "Cat de bizar!", a spus pestisorul, " Sa iti lipseasca ce este pretudindeni". "Foarte bizar", a aprobat batrana balena. "Nu iti aminteste de pestii care spun ca le este sete?".

dear_mike spune:

nu stiu de ce a aparut capitolul "Dumnezeu" cu "gandaci" de acolo de unde l-am luat nu era asa incerc sa-l pun din nou dar merge asa de greu site-ul asta.........