Durerea unei pierderi de sarcini (81)
Raspunsuri - Pagina 4
unombun spune:
Fetelor,nu va pierdeti speranta!Prietena mea,ingeras70,care scria anul trecut la aceasta sectiune din forum a nascut,pe 9 oct un baietel,sanatos tun,apgar 9.S-a rugat tot anul trecut si in sarcina si a venit minun ea,Teodor(darul lui Dumnezeu,adica).
Michelle81 spune:
Imi pare atat de rau pentru toate fetele care au pierdut o sarcina si sufera
...stiu ce inseamna aceasta durere...stiu ce inseamna sa te intrebi pe zi 100000 ori "DECE?" si sa nu primesti nici un raspuns...e greu...ma dau lacrimile mereu cand citesc aici.Imi doresc din suflet sa nu mai cunoasca nimeni aceasta durere.
Dupa trei sarcini pierdute Dumnezeu s.a indurat de mine si mi.a dat acest baietel minunat care mi.a schimbat viata si care ma face sa zambesc zilnic,nu credeam ca voi mai ajunge sa simt ceea ce simt acum.
AVETI GRIJA DE VOI!
Va doresc din suflet multa putere!
Minunea noastra mult asteptata
mirela2 spune:
offf, nu credeam ca voi posta vreodata aici.
de la extraz am trecut la agonie cand in loc sa ne arate inimioara la eco ni s a spus ca sarcina sa oprit din evolutie.
off si cat chin ca sa obtinem sarcina, primul fiv, ne bucurasem ca am reusit din prima, acum.......
o sa treaca, dat doate si nimeni nu spune care e cauza.
pupi fetelor
nicoletabala spune:
buna michelle, fetelor,
feliciari michelle! mai da-ne un semn si vesti te rog.
si eu am urmarit acest subiect pe forum chiar daca nu am postat nimic si ce-i drept de cateva luni nu am mai intrat pentru ca am fost mult prea epuizata psihic.
Am pierdut 3 sarcini, cauze multiple:chisturi(ovar, 10 cm),uter nedezvoltat, anticorpi RH, anticorpi gr sanguina, deficit de progesteron,doctori incompetenti si nici eu nu mai le stiu pe toate.
Prognosticul meu a fost din sarcina in sarcina sa reusesc sa o duc cu o luna mai mult decat cealalta. Acum sunt insarcinata, mi-au zis sa incerc sa ajung in 5 luni ca urmatoarea sa aiba sanse. apoi s-a schimbat evaluarea la 7 luni. Am avut 2 internari, 3 episoade pierderi de sange, un episod pierdere lichid, acum colul e scurt, contratii din luna a 4 pana intr-a sasea (incununate cu un travaliu in luna a 6a: contractii crescatoare dureroase 4 ore din 3 in 3 minute).
Sarcina asta a fost o intmplare mai mult pentru ca renuntasem, am hotarat ca nu mai vreau sa ucid alte suflete. Am ramas in mod ciudat dupa a 20 a zi CM, dar probabil ovulatia era dereglata din cauza pierderilor anterioare. BHCG ul nu se dubla asa cum ar fi trebuit si uneori era mai mic decat limita normala. Copilul meu, o fetita, e mult mai mica decat ar trebui, 550 g in 7 luni. Deci.. sunt in 7 luni acum, si probabil de asta am hotarat sa scriu.. Astept sa nasc oricand, cu toate ca de o luna lucrurile merg mai bine. Am luat pe toata perioada sarcinii utorgestan..in limita legala, ca doctorul a zis glumind ca mi-ar fi dat si mai mult daca ar fi putut, plus alte tratamente din cand in cand. Stresul acestei sarcini m-a doborat pana la o stare de confuzie amestecata cu durere. Am stat la pat si atat din luna a doua, dar in a treia am avut o dezlipire de placenta.
De curand indraznesc sa surad, dar nu stiu cate sanse am.
Relatia mea cu el este distrusa iar durerea ne-a trimis la ani lumina distanta si galaxii diferite. Sufar cu atat mai mult cu cat sufletul lui inghetat nu il lasa sa vorbeasca despre ea, nu il lasa sa aiba vreo speranta, sa o vada in pozele de la eco sau sa ma atinga pe burtica. L-am inteles pana acum, am zis "ce-o fi in sufletul lui" meru si mereu.. luni si ani. Dar aseara m-am intrebat oare el s-a intrebat ce e in sufletul meu? Pleaca la 9 vine la 9 sau la 10 acasa, stresat suparat sau nervos si fara nici un chef de a vorbi mai mult decat buna si noapte buna. Aseara am cedat...i-am zis ca am trecut de ultima limita si nu mai rezist asa. Am facut asta degeaba, degeaba. Degeaba ii zici unui om cu un suflet inghetat (de durere si frica dar in ultima vreme cred ca e si egoism) sa se incalzeasca.
intr-adevar, daca imi pierd si acum copilul nu vom ramane impreuna si stim amandoi asta, dar nu pot gandi asa, cu fiecare zi cu care ma apropiam de 7 luni, sperantele mele au crescut, si cred ca trebuie sa facem ceva sa ne revenim si sa aducem acest copil pe lume intr-o familie plina de caldura, impartasire, iubire. DAR nu mai stiu cum sa ajung acolo.
nicoletabala spune:
.. si daca tot am povestit ..as mai zice si altele macar sa mai imi dau naduful..m-am casatorit foarte tanara, tot ce mi-am dorit a fost sa iubesc foarte mult si sa am cat mai repede un copil, imi doream de la inceput 4 si el radea de mine.. Am asteptat un an pana ce primul BHCG a fost peste 50, si apoi au urmat cei trei ani de cosmar..Acum fiind al patrulea, cand incep sa sper din nou. Nu vreau sa povestesc despre toate, prima pierdere a fost un soc, nici nu concepeam ca mi se poate intampla aca ceva. Dar nu aveam nici analize si nu stiam cate probleme am. Copil ne-am dorit amandoi foarte mult. Ne-am casatorit la putin timp dupa ce ne-am cunoscut si ne-am iubit mult dar timpul a dovedit ca suntem extrem de diferiti.
Dupa prima sarcina, am descoperit HPV ul si am ramas dupa operatie fara o parte din col. Am aflat abia apoi ca am riscat sarcinile viitoare si mai tarziu, cand am aflat de chistul la ovar am refuzat orice interventie, si am avut dreptate caci a scazut de la 10 la 5,5 acum.
A doua sarcina a fost de Paste, a durut cel mai mult si a fost momentul trezirii la o realitate- cosmar. A treia hotaarasem sa fie ultima incercare si eventual pentru a nu ucide si alte suflete constient , sa adoptam. In noaptea cand am pierdut-o nici nu m-am mai dus la spital. Am avortat acasa, am vrut sa simt intreaga mea durere si intr-adevar atunci s-a dus si ultima parte din mine care mai putea sa zambeasca. Apoi am plecat departe de lume amandoi sa descoperim ce a mai ramas din noi...nu mai ramasese nimic. nu am vorbit dar stiam amandoi. Ultima noapte am facut dragoste scaldati in suferinta, ca sa tina locul cuvintelor ce vor urma.
Asa am ramas insarcinata din nou.
szivarvany spune:
Nicoleta, 
imi pare nespus de rau ca ai trecut prin atatea si inca nu te poti bucura.
Dar sa stii ca-ti suntem alaturi si tinem pumnii stransi-stransi pt fetita ta, sa rezistati cu bine si sa fie sanatoasa 
Daria & felina fioroasa
GIULIA(2004 08 16) cu 
Sela
Lili_g spune:
Nicoleta, te rog activeaza PM sau da-mi o adresa de e-mail, vreau sa-ti scriu,
Te imbratisez,
Lili
nike974 spune:
Nicoleta,
iti scriu pt ca sunt nascuta la 6 luni si jumatate, 900 d egr, ulterior am ramas la 700 de gr, 37 de cm, din sarcina gemelara, prin suprafecundare(mama mea era in 2 luni insarcinata,cand a ramas si cu mine.sora mea e la 8 luni jumatate, 2,5 kg).
am 35 de ani , Dumnezeu mi-a dat un IQ de 140 si muuuuuuuul optimism.e drept ca sistemul meu imunitar e f grav afectat,dar sunt un om puternic, cu o viata implinita.
era pe vremea lui Ceausescu cand m-am nascut si m-au declarat avorton si m-au inregistrat la insistentele tatei, dupa o saptamana.
cat despre relatia ta cu sotul tau, luati-o de la 0.incercati sa vedeti ce va place unul la celalat, sa va indragostiti din nou.
pot sa iti spun ca viata mea e un roman. anul trecut, in 2 luni mi-am ingropat socrul(un super om), cea mai buna prietena, am avut 2 accidente, din car eunul cu gatul in ghips,si am fost evacuati din casa cumparata de sotul meu pe numele bunicii lui. bunica lui a murit, mama buna a sotului meu a mostenit si ne-a evacuat, pt ca nu am putu dovedi ca am platit noi casa.
acum ne-a ajutat Dumnexeu si Maica DOmnului si vom avea un bebe.sansele mele de a supravietui sunt de max 10%.niciun medic nu vrea s ama preia.s-a indurat de mine dr Badiu,dar trebuie sa dau declaratie notarila ca imi asum riscul de a muri eu si copilul si ca doresc sa se aleaga copilul si nu pe mine, in cazul in care nu ne pot salva pe amandoi.
draga mea, scrie-mi, te rog, pe adresa nike974@yahoo.com, nike974@gmail. com, nadajduiesc ca am cum sa te ajut.
La Dumnezeu toate sunt cu putinta!
te imbratisez,
nicole
ANITA75 spune:
nike,imi pare rau de povestea ta ,mai ales cea cu casa ,asa de rea e soacra ta?
Michelle81 spune:
Mirela 2-imi pare foarte rau pentru ceea ce ti s-a intamplat...si ca v.ati chinuit atat sa obtineti sarcina....Nu am inteles nicioadata de ce se intampla asa ceva femeilor care ar face ORICE pentru a avea un copilas sanatos.iti doresc multa putere!!!Noi suntem aici alaturi de tine,daca vrei sa vorbesti...cateoadata ajuta sa te descarci putin...Ai grija de tine!
Nicoletabala-of prin cate ai mai trecut si prin cate treci!imi pare atat de rau!!!cata durere,of Doamne...imi pare foarte rau!!!Ar trebui sa incerci sa vorbesti cu sotul tau,sa ii explici ca te doare atitudinea asta a lui...stii astfel de experinte tragice lasa amprente intr.un cuplu.noi simtim durerea altfel decat barbatii.trebuie sa vorbiti unul cu altul despre ce este in sufletele voastre... Dumnezeu sa te ajute sa duci cu bine sarcina si sa nasti o fetita sanatoasa!Doamne ajuta!!!
Nike974-prin cate ai trecut anul trecut,cate tragedii!!!Cat de trist!!!!Saraca de tine...nu stiu de unde ai avut atata putere...imi pare rau ca oameni buni trec prin atatea tragedii...Felciitari pentru sarcina,pentru minunea din burtica si sa te ajute Maica Domnului sa nasti un copilas sanatos si sa fiti bine amandoua!Ti-ai asumat un risc atat de mare stiind ce se poate intampla,vei fii cea mai deosebita mamica!
Minunea noastra mult asteptata