Citim impreuna O zi din viata lui Ivan Denisovici

Laura25 spune:

Buna seara!
Tocmai am terminat si eu cartea. eu nu stiu sa fac comentarii literare, asa ca o sa scriu pur si simplu ce simt acum. Mi s-a parut cumplit de multa tristete, nedreptate, dezumanizare. Mi s-a facut, fizic, frig, la fiecare descriere a gerului siberian. M-a impresionat foarte mult lupta pentru supravietuire, adaptarea 'la mediu' a detinutilor, cate trebuiau sa faca pt o strachina de terci sau o bucatica de paine. Apoi relatiile dintre detinuti mi s-au parut foarte complexe si la fel, majoritatea, dictate de nevoie de supravietuire. Cum se schimba in functie de context dusmanul impotriva caruia se aliaza (sefii din lagar, escortele, detinutul intarziat). Te-ai fi asteptat ca atunci cand lipseste un detinut la numaratoare, sa se bucure pt el in speranta ca a reusit sa evadeze, dar reactia e cu totul opusa. In acest context discutiile culturale intre Cezar si Buinovski par ireale, rupte din alta lume. Si de fapt asta si sunt, rupte din alta lumea ...
M-a impresionat apoi crunta nedreptate a motivelor pentru care au ajuns oamenii aia in lagar pentru atatia ani: pentru ca tata e chiabur, pt ca au cazut prizonieri de razboi si au reusit sa evadeze sau pentru ca au primit un pachet din strainatate. Cumplit. Pe mine m-a facut sa ma intreb de ce ma mai plang atata de ce imi lipseste, de ce ma alint asa?

Am remarcat cadoarea cu care Suhov vorbeste despre luna, cum o preface Dumnezeu in stele si cum reuseste sa se bucure, sa se declare fericit pt lucruri atat de marunte ( o bucatica de paine in plus, o felie de salam sau o tzigara). Sau pasajul in care Shuhov povesteste despre vestile de la sotia sa, despre cum s-a schimbat viata satului si despre covoarele pictate.
Mi s-a parut o carte zguduitoare prin simplitatea si limbajul direct cu care e scrisa.

E prima carte despre lagarele de munca fortata pe care o citesc si categoric imi va ramane in minte.

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

White Pisana spune:

Monica Lovinescu despre "O zi din viata lui Ivan Denisovici" (20 august 1963; eu am gasit analiza ei in volumul Unde scurte, aparut la Humanitas in 1990):

cartea "...descrie cele suferite in lagarele sovietice fara comentarii, dar, in acelasi timp, fara niciunul din aranjamentele cunoscute. Nu tipa, dar nu ascunde. Iar lipsa de tipat, la el, devine un factor agravant. Din cei 8 ani, cat a stat in lagarele sovietice, Soljenitin alege, prin "eroul" sau, Ivan Denisovici, o singura zi. O zi ca toate celelalte, mai buna chiar decat celelalte, o zi norocoasa, "aproape fericita", cum isi spune Ivan Denisovici inainte de a se culca. Or, ziua aceasta "aproape fericita" traita de un taran care s-a obisnuit cu raul si nu se gandeste sa se planga, ziua aceasta "norocoasa" din cele 3653 cat urmeaza sa stea Ivan Denisovici in lagar, reprezinta un act de acuzare mai covarsitor decat lungi si docte tratate asupra aceluiasi subiect. Privirea lui Soljenitin este atat de neinduplecata incat n-are nevoie sa insiste, orice amanunt vorbeste de la sine. Cu cat acest amanunt este relatat de Ivan Denisovici fara mirare, cu cat el il gaseste mai banal, cu atat ni se pare noua mai implacabil. Discretia lui Soljenitin este cumplita."

Lorelai spune:

m-am intors din concediu si am inceput si eu cartea ieri. deocamdata am mixed feelings, nu pot spune daca imi place sau nu. e captivanta dar nu pot sa spun ca nu o pot lasa din mina. revin dupa ce o dau gata.

Edit ca am gatat-o. Mie mi-a placut, n-am pierdut noptile sa o termin dar nu am lasat-o, cum mi s-a intimplat cu altele. Mi-a placut ritmul lent cu care povesteste, stilul plin de amamnunte aparent nesemnificative. Am avut tot timpul senzatia ca citesc fiction, probabil pt ca mi-a adus aminte de soldatul svejk.

angelabv spune:

ma gindesc de citeva zile cum sa descriu aceasta carte, dar cum alt cerc se deschide voi scrie despre ea...Viata poate deveni altfel,normal in lagar e diferit de normalul pe care-l traim noi, descrierea oamenilor si a mincarii, frig si umilinta...nu-mi place sa citesc asa ceva, vreau sa citesc si sa visez, dar nu e cazul cu cartea asta...dar ,din pacate, realitatea e cruda uneori...trecut si istorie, Doamne ajuta sa nu mai fie asa ceva in lume...