Citim impreuna O zi din viata lui Ivan Denisovici

lilanda spune:

Io am terminat-o ieri, da' m-a lasat, asa, cu oarece confuzie. Habar n-am daca mi-a placut sau nu; mai degraba nu. E primul Soljenitin pe care il citesc (ca prin anii 90 il evitam constant), dar acum m-a cam dezumflat! Prin comparatie, pe Paul Goma il gasesc mult mai interesant.

Totusi cred ca "O zi din viata lui Ivan Denisovici" e o carte remarcabila tocmai pentru ca surprinde, la modul cel mai candid, dezumanizarea. In lagarul de munca, detinutii (spioni, desigur) isi pierd pina si numele; devin doar niste numere incriptionate pe haine si bonete. Legea lagarului e una animalica, a compensatiei negative. Nu muncesti, nu primesti de mincare. Ba mai iei si bataie sau carcera zece zile. De aceea, in lagar nu seful ti-e dusman, ci detinutul.

Violenta e una propagata, amplificata dinspre exterior catre interior. E legea junglei pe care trebuie sa o cunosti pentru a putea supravietui trei mii sase sute cincizeci si trei de zile (+3)!!

carminabulina spune:

Nu mai dau quotes pt ca sunt de acord cu tot ce a spus fiecare in parte si mai adaug eu ca tot timpul cat am citit cartea incercam sa-i dau un orecare "suspans" ca ei ii lipseste cu desavarsire, asa ca atunci cand ma apuca plictisul (destul de des de altfel) ma gandeam ca oamenii aia traiesc acolo intr-un ger napraznic...pam pam.
In rest nu mi-a placut, fada si degeaba.
Nu o recomand...asta si pentru ca voi uita curand ca am citit-o vreodata .

P.S. IngriD iti citisem mesajul inainte sa termin cartea. Eu am tot avut senzatia ca finalul va fi socant sau dramatic sau cumva. Ei, dupa ce am citit ca si pe tine te-a socat finalul cartii mi-am zic ca aici e spilul...ha ha ha. Iti dai seama ce soc am avut de fapt!? ca nu s-a intamplat nimic. Pur si simplu s-a incheiat o zi din viata lui Ivan in lagar, si aflu la sfrasit ca acea zi a mai fost si una foarte buna.

Cam atat despre cartea aceasta.

Edit: am mai adaugat o saptamana la sarcina mea

Mihnea 15 mai 2006; Irina 10 august 2008 si acum 22+ cu bb3
www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi

Ingrid S spune:

Carmina, ai prins ce am vrut sa zic. Exact asta era, un final socant prin...ariditatea, prin linistea lui. Am facut paralela cu 1984, ca si acolo te astepti la orice alt sfarsit, doar la cel prevazut de Orwell, nu. Ca si cand ai spune ca e ok totul, nu e asa de greu sa traiesti intr-un lagar, nuuu...
Lilanda, ai punctat dezumanizarea dar ai uitat ca mai exista si oarecare ajutor, de ex. cum este ajutat capitanul, fiind nou sau chiar Ivan cu portiile la masa. Asta desi conceptul fiecare pentru sine e reluat cu obstinatie. Nu se compara cu universul concentrationar romanesc. (si eu il prefer pe Goma, dar e alt mod de abordare).
Pe mine m-au frapat scenele cu mancarea. Cum rodea el si curata fiecare oscior de urmele de carne. Nu m-a plictisit deloc cartea.

Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3


Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

beshter spune:

Eu am mai incercat un Soljenitin la un moment dat - 'Arhipelagul Gulag' da' n-am putut. Ma gandesc s-o termin macar pe-asta (ca e scurta) ca sa nu spun ca n-am citit Soljenitin.

Si totusi, candoarea aia e mortala, zau...

Sunt tot pe la pagina 30


You cannot both dance and not pay the piper.

Adela99 spune:

buna lectie cartea asta. si in educarea rabdarii :)

pe mine nu m-a socat sfarsitul. m-am bucurat cu si pentru Suhov care la sfarsitul zilei adoarme pe deplin multumit. a avut o zi buna, senina, aproape fericita.
doar asa trairam si noi in oraselul nostru socialist numit Romania. cu mentalitatea "s-ar putea sa fie si mai rau" si cu o iscusintza de a smulge vietii clipele frumoase. si chiar ca adormeam multumiti si aproape fericiti. unii dintre noi. as zice ai mai intelepti: )
fiecare isi gaseste supapa lui:
Cezar avea tigarile. "el fuma ca sa trezeasca in el un gand frumos si puternic si in felul acesta sa evadeze din cercul stramt in care se invartea. intr-o vreme fumase pipa tocmai ca sa nu fie interupt, ca sa nu-i ceara nimeni sa traga un fum. nu-i parea rau de tutun, ci de gandul rupt in doua."
Aleoska avea credinta. "Aleoska priveste soarele si se bucura. pe buze ii staruie un zambet palid. obrajii ii sunt scofalciti. traieste din ratie. nu castiga nimic in plus. de ce se bucura? ca toti baptistii, dumineca sopteste mereu ceva. Dumnezeu stie ce. pentru ei lagarul e ca apa pentru gaste." Suhov nu-l intelege. el nu-i da voie sufletului sa se roage pentru ca "rugaciunile ca si reclamatiile, ori nu ajung ori se resping."

si viata lu’Suhov se invarte intr-un cerc stramt: sa evite sa fie bagat la carcera, sa manance o supa calda, crupe si terci de sorg, sa le moflaie incet "chiar daca arde acoperisul, nu trebuie sa te grabesti cand mananci" , sa fumeze – daca nu reusea sa faca rost de tutun macar un chistoc de la Cezar "dorea acum acest capetel mai mult decat libertatea insasi", sa aiba ce imbraca si incalta "viata devine cu adevarat viata cand in afara de bocanci capata paslari", sa nu-i gaseasca la perchezitie micile achizitii – ca panza de fierastrau pe care o gasi in zapada si careia nu-i gasi nici un fel de intrebuintare, dar totusi o lua, pentru ca nu poti sa sti nevoia viitoare si "prevederea e mai folositoare decat bogatia", seful de brigada o scosese bine cu procentajul, muncise cu voie buna – "asemenea unui ciomag, munca are doua capete: daca muncesti cu tragere de inima si ai pentru ce o faci bine. daca nu, o faci de mantuiala." si nu se imbolnavise mai rau. de ce sa nu adoarma multumit? putea sa fie si mai rau, nu?

peste o iarna si o vara si apoi inca o iarna si o vara isi va fi ispasit pedeapsa "pentru ca in patruzeci si unu nu eram pregatiti de razboi". Sohov nu intelege in ruptu’ capului cum barbatii intorsi din razboi traiesc acasa si lucreaza prin alte parti. cum isi va hrani familia?
"umbland mereu prin lagare si inchisori, uitase sa se mai gandeasca cu ce isi va hrani maine sau peste un an familia. in locul lui gandeau sefii, la toate gandeau, si asa si era parca mai usor." va putea oare munci ca sobor, lemnar sau tinichigiu? sau va trebui sa picteze covoare? asta o va face "numai in cazul in care nu-i vor ingadui sa se intoarca acasa sau daca il vor priva de drepturi civile si nu-l vor primi nicaieri sa lucreze. in adancul sufletului, insa, n-ar fi vrut sa se apuce de pictat covoare. pentru asta trebuie sa fii obraznic si fara rusine.
de la nimeni n-a luat, insa, niciodata nimic si nici n-a dat nimanui nimic. nici in lagar n-a invatat asta."

beshter spune:

Gata, am terminat-o. Ma bucur ca am reusit - acum pot sa spun ca am citit macar un Soljenitin.

De placut...cam greu sa spun ca da. Pe langa faptul ca mi-a pus si mie rabdarea la incercare, n-am reusit sa-i gasesc vreo mare valoare literara (cu siguranta e numai si numai vina mea). Am fost impresionata de linistea si candoarea cu care povesteste toate trebile dar...cred ca am fost tot timpul constienta ca Soljenitin si scriitura lui sunt a delicate issue. Intotdeauna cand scrierea si politica se nutresc una din cealalta...in fine, e mult de spus. Recunosc ca mi-ar placea sa pot vedea Nobelul ala acordat lui Soljenitin mai mult ca pe o reparatie morala.

Una peste alta, ma bucur ca am citit cartea si abia astept urmatorul cerc.

P.S. Lia, esti bine?


You cannot both dance and not pay the piper.

zuzunaki spune:

Cred ca sunt singura care a citit cartea dintr-o suflare,fara sa se plictiseasca.Probabil sunt defecta...sau poate m-a acaparat doar stilul meticulos al expunerii.Citind aveam impresia ca se va petrece ceva spectaculosori pe parcurs ori la final.De parca simti in ceafa suflarea unui killerdar de fapt te trezesti transpirat.Ai visat doar:)

Per ansamblu mi-a placut,m-a emotionat,m-a intristat...cu toate ca asteptam un...final!

angelabv spune:

eu inca citesc cartea...din pacate in engleza a mers incet, cuvinte vechi pe care nu le stiam, asa ca am dat un print la versiunea in romana...am crezut ca o termin pina acum dar nu am reusit- intre timp mi-a venit "Breaking down" din Twilight Saga, si citesc la greu la aia, care are vreo 750 pagini.

Pina acum, nu stiu ce sa zic, dupa atita timp Ivan al nostru s-a "obisnuit" cu viata de lagar, e "normal" ce se intimpla, tot astept ceva actiune...suspans...oare astept degeaba???


Am postat , din greseala la "organizatorice" ...asa ca am copiat si aici mesajul...

Ingrid S spune:

Eu sustin ca a fost un final. Cel zilnic. Nu-i destul? Cred ca daca il impusca in cap pe Ivan, nu simteam atata neputinta si gol sufletesc, murea....e finita la commedia!
Pentru ca e asa interesant Soljenitin asta, trec la Arhipelagul Gulag. Am vorbit cu vreo 4 cunostinte, niciunul nu a terminat cartea asta. Ei na, o sa incerc eu.


Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3


Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

beshter spune:

Ingrid, iti doresc succes cu Arhipelagul Gulag. Eu n-am putut dar daca tu reusesti s-ar putea sa ma reapuc de citit Soljenitin. As fi mai interesata de 'Pavilionul cancerosilor' dar mai bine stau in banca mea. Am ramas in urma cu cititul rau de tot.



You cannot both dance and not pay the piper.