Sezatoarea canadiana (151)

khristin spune:

Biscu, a propos de bombardarea cu informatii depinde foarte mult de cat de selectiva esti tu, poti sa asculti cu succes doar cu o ureche sau sa citesti cu un ochi si numai ce-ti place. Personal daca nu cred in ceva nu fac si poate fi cel mai aprig lifestyle, ca tot nu-l adopt. In RO lumea isi doreste sa aiba o casa personala si sa poate sa o plati ca noi aici in decursul vietii, pe cand noi devenim extrem de stresati ca ni s-a dat sansa asta. Sa nu uitam ca nu ne-a fortat nimeni sa facem mortgage si la fel de bine am putea sa-l si inchidem si maine si sa ne petrecem restul vietii fara nici un stress.

Referitor la copii, eu chiar voiam sa remarc ca nu cred sa existe alta tara in care parintii sa fie mai implicati in ale familiei dar mai ales cu copiii ca aici. Noi avem trei activitati sportive pe saptamana si inca ma mai minunez si dupa atatia ani de cata energie mai poseda parintii aici in afara joburilor lor cotidiene stresante si de multe ori fara a fi supliniti de bunici nici macar un minut si sint totusi rabdatori, au timp sa le explice copiilor cate-n luna si-n stele. Eu una marturisesc cu mana pe inima ca nu as putea fi casnica, nu mi se potriveste deloc. Imi place ceea ce fac si sa-mi mentin mintea cat de cat in forma, sa am contact cu oamenii din domeniul meu, fara a-mi neglija bineinteles copiii. Si mai cred ca un copil nu trebuie sa aiba mamica langa el 100% din timp ca sa se dezvolte armonios atat fizic cat si mental. Un copil are ce invata si de la bunici, fie ca ne place noua sa recunoastem asta mai putin, de la gradinita socializarea cu alti semeni inseamna ceva imens pt. universul lor, chiar cu riscul de a linge cea mai rosiatica acadea vazuta vreodata. Noi cand eram mici nu mancam prostii ? Pufuleti, pufarin, cico, mentosane, cip, ciocolata cand prindeam o mancam toata. Oare chiar asta insemna inconstienta ? Nicidecum, asta ni se parea libertate…Parintii nostri cum erau catalogati atunci, caci aveau se pare mai mult timp decat aveam noi acum ? Din fericire nu se inventasera labels-urile. Pe mine ma ingrijoreaza uneori atitudinea unor parinti in ziua de azi, care sint ultra-mega protectori cu copilasii. Nu putem sa-i crestem pe micuti sub clopot, oricat am vrea desi fiecare are dreptul sa-si creasca cum vrea copilul. Chiar daca o facem cat sint ei micuti, cand sint mai maricei nu mai merge, speram doar ca vom fi capabili sa-i ghidam pe drumul cel bun si sa ia ei cele mai bune decizii .

Cristina


Mlle Yasmine et le bébé Chris Anthony

The past is history, the future is a mystery, but today is a gift—that’s why it's called ‘present’.

monicutza_bb spune:

khristin foarte frumos si clar ai spus. Sunt foarte de acord cu ce ai zis tu, si as mai adauga ca un echilibru in toate face o copilarie (si, in consecinta, o viata de adult) sanatoasa si frumoasa. Si in final, modul in care hotaraste fiecare parinte sa procedeze cu copilul lui este cel mai potrivit pentru dinamica familiei respective, asa cum, poate, pentru familia mea nu ar functiona asa de bine.
Atata timp cat nu vorbim de abuzuri, chestii monstruoase, violenta fizica sau verbala, trebuie sa ramana la latitudinea fiecarui parinte sa decida cum isi creste copilul.

Nici eu nu sunt o femeie "de casa" , adica nu as putea sa stau 3-4 ani acasa sa ii cresc pe copii, plus ca consider mai benefic aportul gradinitei decat al meu pt cele 6-8 ore pe zi. Am stat 1 an si jumatate cu copii acasa si in final am decis ca nu pot mai mult. Aveam resentimente la adresa sotului ca se ducea la servici, ca socializa cu adulti, eu ma simteam ca la inchisoare, cu toate ca adoram sa petrec timp cu copii.

Ica 1975 spune:

Olga, succes sotului sa-si gaseasca repede un alt job.

Ptr cine a venit cu medicamente din Ro (mai multe) am o intrebare - daca med sunt pe reteta trebuie declarate? sau in eventualitatea descoperirii lor se scoate retea? cum este mai bine? C are medicatie ptr 3-6 luni, destul de multe medicamente + mai aducem si ceva catina si alte med naturiste si s-au adunat ...



Atunci cand faci un pas catre Dumnezeu, El face zece pasi catre tine! Ce spui sa si infaptuiesti!

nelia spune:

Fetelor, multumesc pentru sustinere, acum sint in regula, m-am sculat pe la 4 dimineata si am tras o portie de plins, asa ca m-am linistit. Dana, si eu i-am spus de nenumarate ori sa nu plece, ca vin, acum nici nu intirziasem, dar alteori mai intirzii 5-10 minute... si nu pleaca, nu stiu ce a fost in capul ei. Singurul lucru care s-a schimbat de data asta a fost ca omul respectiv a intrebat-o daca nu vrea sa o duca la gradinita, unde i-a spus ea ca e mama. Probabil ca Agata s-a gindit ca ma mai prinde inca la gradinita fiind 5, desi eu ii spusesem ca la 5 sint la patinoar sa o iau. Greseala a fost totusi si a celui care a luat-o, desi mi-e greu sa gindesc asa, omul a vrut sa faca un bine, dar nu se ia un copil de acolo daca parintele nu a venit... Mi s-a intimplat si mie sa gasesc la ora 4 in curtea scolii, un copil a carui mama nu venise de o ora de cind terminasera, dar desi ii cunosteam mama, il cunosteam pe pusti, nu l-am luat cu mine acasa, am stat in curte inca jumatate de ora pina a venit mama (care sunase in disperare la scoala dar nu a raspuns nimeni, intra mereu pe fax, voia sa le spuna sa-l bage in scoala, la service de garde si sa sa astepte acolo... Tatal respectiv era suficient daca o ducea inapoi in patinoar si ii spunea sa nu mai iasa afara, eventual i-o dadea in grija responsabilului de club, ca e biroul lui chiar linga gheata...dar nu o iei de acolo cind stii ca parintele acolo vine.

Dana, nu e strain, e parintele unui baiat care face patinaj si ne-a mai adus de citeva ori acasa, Agata stie foarte bine ca nu trebuie sa se duca cu nimeni si nici sa se urce in masina unui necunoscut, dar pe asta il cunostea bine, ca de ani de zile e si el acolo, ca si mine, cu copilul.

Roxana, si ea stie numarul de telefon si adresa, stie tot... numai ca noi nu avem mobil. Cred ca trebuie sa ne luam unul dintre noi sau sa-i luam ei, nu stiu... de aseara ma tot gindesc.

Eu pusesem filmuletul ala pentru ca m-a enervat la culme bona respectiva (nici nu am stiut la vremea respectiva ca este subiect pe DC, eu l-am gasit pe hotnews.ro), eu o iau exact ca un servici oarecare si cum stiu ca sint o gramada care isi fac serviciul cu picioarele si oamenii sufera de pe urma lor, ma apuca nervii... nu esti in stare, lasa locul la altii. Dar cind e vorba de copiii... femeia aia e mama, e femeie pentru dumnezeu, si am citit si comentariile de jos, era una care spunea ca are si ea copii dar nu fac cum faceau cei din imagine... care faceau ce!?! Am pus filmuletul de mai multe ori ca sa ajunga si la mine enervarea ei, adica dom'le copiii astia au luat-o razna, nu ma mai asculta... stiu ce inseamna sa-ti pierzi rabdarea cu copiii, stiu cit de obraznici pot fi, ca sint copii si ne incearca la greu limitele... dar mi s-a rupt inima cind m-am gindit ca acei doi copilasi atit de mici (am doi de aceeasi virsta, poate de aceea am si fost atit de sensibila la ceea ce am vazut) au trecut un an de zile prin asa ceva, deci de cind erau si mai mici... M-am gindit ca aia a fost doar o zi, dar sa traiesti zilnic in teroare, sa se tipe la tine, sa fii luat de urechi, de miini, aruncat pe jos... sa nu stii de unde vine palma si in ce moment si pentru ce... si sa nu stii sa te aperi, sa fii prea mic sa o faci... Of, am plins! Si nu numai pentru acei doi copilasi, ci pentru multi altii care trec prin asa ceva. E cumplit! Oamenii care fac asta pur si simplu nu au suflet! Pentru ca sa zdrobesti asa un sufletel in fasa, sa-l ciuntesti pentru toata viata... inseamna ca nu ai tu suflet, altfel nu-mi imaginez cum se poate asa ceva. Stiu, ar putea sa-mi puna acea femeie ce viata grea a avut ea, ce necazuri are etc... dar chiar si asa, oricita intelegere as avea pentru ea, copilasii aia nu aveau nici o vina, absolut nici una.

In seara in care am pus filmuletul nu am mai apucat si sa-l comentez, dar credeti-ma ca nu am avut nici un gind sa deschid din nou discutia despre casnica vs. mers la servici. Fiecare face cum poate, cum crede, cum simte (acum fie vorba intre noi, oricit de important si frumos pina la coada a fost, si mie mi-a iesit pe nas statul acasa, dar tot asa as face de o mie de ori daca as lua-o de la capat), piticii astia trebuie ajutati sa creasca cit mai bine si mai frumos... numai atentie mare la persoana cu care ii lasam in timpul in care nu sintem linga ei. Eu ii las cu incredere, cu mare incredere la gradinita, la scoala la fel, dar ati vazut ca sint locuri, chiar si aici, unde nu stii peste cine dai.

nelia spune:

Ica, din cite stiu, multi au intrat cu medicamente, fara sa le declare. Si eu am adus cind am fost, si Octav a adus anul trecut, si ceaiuri si medicamente naturiste si nu a declarat nimic. Nu stiu exact ce sa te sfatuiesc, dar iti spun doar ca stiu multe persoane care au adus medicamente din Romania in bagaj. Cu atit mai mult cu cit ai reteta la ele... Nu-mi aduc aminte acum daca in formularul de declarare, te intreaba si de medicamente... imi aduc aminte doar de brinza si de bautura.

Olga, imi pare rau! Acum am vorbit cu Octav si i-am spus vestea si Octav a zis ca-l ia pe Stefan si se tot duc... vad ei unde. Sper sa se rezolve si inca repede!

Iar cu vacanta la bunici, si eu sint de acord sa-i duci daca ai unde. Pentru mine este de departe una din cele mai bune solutii din multe puncte de vedere (limba, familie, verisori girla, copii multi de virsta lor, depinde de familie, dar la mine asa este). Eu nu prea am loc unde sa-i duc, in sensul ca parintii nostri stau la bloc, mama mea are o casuta la tara, dar e mai mult asa, ca un refugiu de vara, nu are conditii de trai... si cu toate astea Agata ar da orice sa fie acum acolo! Numai asta viseaza. Dar soacra mea a zis ca daca ii trimit macar fetele la anul, ea nu le tine in apartament (in blocul ala care cade la primul cutremur), deja a vorbit in principiu pentru un apartament la vila aia de la Neptun, unde am fost si eu cu copiii acum doi ani si unde Agata se simte deja ca la ea acasa, copiii care vina colo vin an de an si ea vorbeste si la telefon cu ei, sint prietenii ei din Romania. A gasit si pensiune la munte, la Busteni, la un fost coleg de facultate cu care s-a intilnit intimplator si s-a dus acum sa o testeze daca e indicata pentru copii, am doua surori si vreo trei nepoate care au case si curtea plina de copiii mici si abia le asteapta... eu lucrez acum cu mine sa prind curaj sa le trimit sau sa le duc si sa le las, ca sint deja maricele ca sa poata sta fara noi si ele abia asteapta... Deci, oricit de greu ar fi pentru parinti sa nu-si vada copiii o luna sau doua, eu votez cu amindoua miinile pentru trimisul in vacanta la bunici, daca aveti unde. Acum, cind sint mici, e momentul, cind cresc, vor avea altele de facut, atunci vor dori sa fie in tabere sau in alte locuri, cu prietenii lor. Sa va spun sincer, eu chiar visez cum ii trimit pe copii la bunici, poate peste doi ani putem sa-i trimitem pe toti, macar vreo doua sau trei saptamini, iar eu cu sotul plecam in vacanta, ca doi porumbei!

Am mai pus niste poze noi, dar nu mai intru pe cont sa trimit, ca e acelasi album si parola, cine are timp si vrea sa le vada, sa intre in ultimul mesaj trimis de mine. Sint singurica cu ei, s-au echipat de dans si acum ma preseaza sa ma dau la o parte de la calculator, ca vor muzica si cica sa dansez cu ei, eu, care nici nu m-am trezit bine. Inca o data multumesc pentru cuvintele de incurajare si va !

oanagabriela spune:

monicutza, cu intirziere va urez si eu din toata inima sa va traiasca mica printesa , sa creasca mare, sanatoasa si sa aiba mult noroc! Si sa stapiniti sanatosi casa noua

nelia, bine ca a fost doar o sperietura ...Dar cind te gindesti ca se poate intimpla cu adevarat, chiar ca iti pierzi mintile....

Olga, ii doresc sotului sa-si gaseasca cit mai repede alt job. Prin ziare se tot vorbeste ca in Canada si US sintem pe calea cea buna si ca vom iesi din criza in curind. Trebuie sa fim optimisti

EDIT:

Ica, nu stiu care este regula oficiala cu medicamentele aduse in Canada, dar eu am adus mereu pungi intregi si nu m-a intrebat nimeni nimic. Stiu doar ca nu mai poti sa primesti prin posta...

oanagabriela spune:

Pentru fetele din Montreal: noi i-am facut lui Antonia un RESP (sau in franceza régimes enregistrés d'épargne-études (REEE), cu CST (Canadian Scholarship Trust Plans) de cind era bebelus. Persoana care ne-a deschis respectivul regim este romanca (Daniela Letca) si isi face reclama si in ziarele romanesti. Din pacate am avut o experienta destul de "nefericita" cu ea anul acesta, cind trebuia sa facem niste modificari la respectivul regim. Asa ca vroiam sa va avertisez ca, daca (voi sau prietenii vostri) veti avea de-a face cu ea, sa fiti atente si sa verificati cu atentie tot ce primiti/vi se propune (mai ales cind este vorba de date, sume, plati), pentru ca, cel putin cu noi, a dat dovada de totala lipsa de profesionalism. Mai mult, atunci cind ne-am exprimat nemultumirea fata de felul in care s-a ocupat de cazul nostru, ne-a raspuns intr-un mod total neprofesional, ca si cum ea ne-a facut o favoare sa ne ia banii , si chair ne-a trimis citeva ironii deplasate...In final totul s-a rezolvat, dar ne-a lasat un gust amar
Si asa stai si te gindesti ca mai bine ai de-a face cu straini . Noi oricum vom cere sa ne dea o alta persoana contact...

nelia spune:

Multumim, Oanagabriela! Noi avem la banca, le punem o parte din alocatie, restul se duce pe activitati, si chiar ma gindeam ca ar fi bine sa caut o firma din asta cum ai tu, ma voi feri de numele dat.

Un articol interesant: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/861151/Finlanda-unde-Europa-tine-piept-Statelor-Unite/ Lorelaim, daca gasesti articole despre invatamintul din Finlanda, m-ar interesa si pe mine sa le citesc in original.

Ica 1975 spune:

Da? de cand? asta chiar nu stiam, mama ne-a mai trimis in decembrie medicamente prin posta.

Imi pare rau de experienta cu romanii care vand asigurari, si noi am patit-o cand am cumparat fond de studii si am intrebat ce se intampla daca vreau sa opresc platile sau sa-mi dea bani inapoi - si ne-a raspuns senin - nimic! N-a facut nici o mentiune de penalitati ... Sa mai zic de REER sau asig de casa? Offf, nu mai zic nimic, ca doar eu ma plang p'aici Oricum, bine ar fi inainte de a semna sa citim fiecare rand, sa nu ne bazam pe rezumatul lor.

Atunci cand faci un pas catre Dumnezeu, El face zece pasi catre tine! Ce spui sa si infaptuiesti!

khristin spune:

Monicutza, eu mai am un pic si ma elibereaza astia pe cautiune


Nasuc, ma bucur ca ti-a fost util ghidul de la Costco. Eu una vreau detalii despre Italia si sint convinsa cand e vorba de calatorii nu o sa reusesti sa le plictisesti pe niciuna dintre fete


Nelia, desi n-am apucat sa dezvolt mai devreme, caci eram pe fuga ai facut foarte bine ca ai pus filmuletzul respectiv pe subiect. Eu nu prea apuc sa citesc la alte subiecte prea mult, si de aceea ma bucur ca mamica respectiva a avut inspiratia divina sa puna camera in apartament ca sa o demaste pe impostoarea respectiva. Asta cred ca va ridica niste semne de intrebare si de ce nu cat mai multa lume isi va instala aceste camere. Eu tocmai din acest motiv nu am lasat-o pe fiimea cu o bona cand era micuta. Am trimis-o la o gradinita, care avea si camera si puteai vedea in timp real tot ce se intampla acolo. Eu ma gandesc ca bona respectiva a fost si ea mama la randul ei si pot sa jur ca la fel isi batea proprii copii considerand ca e perfect legit ceea ce face.

Interesant articolul de mai sus, mi-a placut in special ideea autobuzului care incuraja mersul la biblioteci, mi se pare de nota 10. Mai, dar Lorelaim nu statea in Suedia, sau s-a mutat de curand in Finlanda?

Cristina

Mlle Yasmine et le bébé Chris Anthony

The past is history, the future is a mystery, but today is a gift—that’s why it's called ‘present’.