Sezatoarea canadiana (151)
Raspunsuri - Pagina 2
nelia spune:
Fetelor, am trecut astazi prin cosmarul vietii mele!
Abia acum inteleg cu adevarat ce se intimpla cu parintii ai caror copilasi dispar, eu una am zis ca-mi sta inima. Astazi am ajuns la gradinita la 1 si, ca niciodata, si Lisandru si Tudora dormeau. Asa ca, i-am lasat sa doarma, desi Tudora avea si ea patinaj si le-am zis educatoarelor ca o duc pe Agata la patinaj si ma intorc sa iau piticii la 3.30-4, ca daca tot a adormit Lisandru, sa incercam o zi de gradinta mai lunga, sa vedem cum reactioneaza (a fost un baiat de milioane, nu a plins, a facut tot ce trebuie, de luni il las la somnic, adica de la 10 la 3, nu-mi vine sa cred cit de repede a mers integrarea la gradinita!
). Zic ca daca tot sint fara pitici sa ma ocup de cea mare, asa ca, mergem si mincam de prinz, ii iau niste toale dragute ca tot mi-a intrat bursa... ii fac gauri pentru cercei, ca i-am primis ca daca citeste un numar de carti, ii iau cercei. O duc la patinaj si o las acolo, sint multi parinti care fac asa, eu nu prea, ca stau mereu cu piticii dupa ea acolo... Ii spun ca vin sa o iau la 5 (lucreaza doua ore de obicei) si plec. Ma duc, iau piticii si cind ajung inapoi la patinaj, Agata nicaieri.
Am zis ca e la toaleta sau pe undeva printr-un vestiar, erau fetite acolo, citiva parinti... numai Agata lipsea. Am zis ca mor de inima, sun la profesoara ei, era in masina, care imi spune ca Agata era pe gheata cind a plecat ea ma duc la baiatul care e responsabil acolo, imi zice si ala ca era acolo acum citeva minute, ca a vorbit el cu ea... intreb mamicile, si ele o vazusera, si fetitele... numai ca acum nu mai era nicaieri. Nu va imaginati cum e, pur si simplu nu ai aer, am alergat un sfert de ora cu unul in brate, cu una de mina, am trecut prin cele doua parculete din drum spre casa, am intrat in biblioteca, ajung acasa, ma uit in curte... eram sigura ca a plecat acasa si se joaca in curte, desi eu nu am lasat-o niciodata singura nici pe strada, nici in curte, dar speranta moare ultima! Nu era! Am Intru in casa, urlam de neputinta, pur si simplu nu-mi imaginam unde poate fi, ma suna din nou profesoara de patinaj si mama ei, care erau deja in drum spre mine (niste femei de milioane, quebecoase, dar ff sufletiste)... si la un moment dat suna telefonul: Agata era la gradinita! Tatal unui coleg de la patinaj a gasit-o afara, in fata clubului (ce cauta acolo cind ea trebuia sa fie pe gheata, sa munceasca!?!) si intrebata ce face acolo singura, ii spune ca o asteapta pe mama... pai, unde e mama, la gradinita Dawson... e linga casa mea, hai ca te duc eu, sa nu mai vina ea pina aici. De parca eu stateam acolo, in curtea gradinitei! Si eu ajungeam la 5 pe o parte a clubului si ei plecau la aceeasi ora pe alta parte... 50 de minute a durat pina i-am auzit glasul la telefon! Dar eu cred ca am albit sau am imbatrinit cu 5 ani in aceste 50 de minute! Groaznic, nici nu pot descrie in cuvinte ce simti, de la disperare pina la neputinta, rau fizic si o senzatie puternica de sfirseala! In plus, ca un facut, in drum spre casa, vad circulatia oprita pe una din stradute, vreo 4 masini de politie, oameni adunati... mi s-au taiat picioarele, nici nu mai aveam puterea sa ajung sa vad ce e acolo (un copil a fost accidentat, era pe bicicleta si a dat o masina peste el, sper din tot sufletul sa fie in regula, nu era singe, doar bicicleta strivita si masina sifonata un pic). Nu e prima data cind o las, stiti ca va intrebam daca voi va lasati copiii la activitati si de la ce virsta, nu e singura care sta acolo... ce-o fi fost in capul ei, chiar nu stiu!
Si tocmai ce-i pusesem cercei... si o intolisem ca pe o domnisoara mare si ascultatoare ce e!
nasuc spune:
vai, Nelia, mi-au dat lacrimi. Prin ce-i trecut!
Sa stii ca si eu o las pe fetita mea singura la activitati (ba chiar ma
bucur de timpul acela ca sa merg la cumparaturi), deci mai fac si alte mamici ca tine
si nu consider ca e o greseala.
Insa, copiii trebuie sa ne astepte unde-i lasam. Chiar daca
ei termina mai repede sau noi intarziem (nu e cazul, dar se poate intampla).
Sunt sigura ca i-ai spus Agatei, dar mai spune-i o data, sa nu mai plece fara tine nici in ruptul capului, ca tu mergi dupa ea orice ar fi.
Si cand te gandesti ca ea a vrut sa te ajute, sa te scuteasca de un drum...
Bine ca e totul bine! 
columbiana spune:
Nelia, sper ca te-ai mai linistit , nu vreau sa-mi imaginez prin ce-ai trecut!
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
pitilache spune:
Of, mai Nelia, sper sa-ti mai fi revenit din sperietura. Am patit-o si eu cu Seba si te inteleg perfect, numai ca la mine a durat doar cateva minute. Eram la Ottawa acum vreo 2 ani la Muzeu si el a ramas mai in spate, aglomeratie mare, etc. Noi mai eram cu o familie cu copii si ne-am dat seama dupa cateva minute ca nu-i cu noi. Mi s-au inmuiat picioarele, iti dai seama. Insa eu l-am invatat ca daca se pierde de noi sau grupul cu care e, sa stea pe loc, ca asa o sa dam de el noi facand traseul invers. Si asa a facut, desi era si el destul de speriat cand l-am reperat. Iar la actvitati sa stii ca si noi facem asa, in general, mergem si-l lasam acolo si il luam la sfarsit dar stie ca este strict interzis sa plece, indiferent de ce se-ntampla. Eu zic ca nu trebuie nici sa-i speriem pentru ca la urma urmei trebuie sa sa devina si ei independenti incet-incet. Seba stie numerele noastre de mobil si i-am zis ca la nevoie roaga pe cineva sa ne sune pe mobil dar ca cel mai important este sa nu plece de acolo.
Denisa 
merci de aprecieri! Intr-adevar este mare cocheta Isa si am nevoie mare de sfaturi s-o mai temperez un pic cu pantofii ca nu se mai poate. Miercuri am fost in Aachen si pana nu am intrat intr-un magazin de pantofi nu am scapat de circ. Si acolo i-am cumparat niste ghete, ca deja papuci, pantofi, sandale, are cu duiumul. Nu credeti ca s-a incaltat cu ghetele desi afara erau 30 de garde? Se uita lumea la noi ca la urs. In fine, cand am ajuns acasa i le-am bagat direct in geamantan ca a doua zi era in stare sa se incalte tot cu alea. Este foarte incapatanata si greu de convins sa faca altfel decat vrea ea. Asa ca, ajutor!!!! Mamele de fetite, cum va descurcati cu ele????
Ktrinel spune:
pitilache, nu ne descurcam
...adica eu , ca e la fel de incapatanata..pe alte subiecte insa...un catar!
pupici Isabelei...oare cand le mai intalnim?? ca maine poimaine se marita ....
Ktrinel spune:
brrrr Nelia...am citit aseara si am visat azi-noapte ca am plecat EU de-acasa si am lasat-o pe Julia singura...cand mi-am dat seama eram deja depaaaarte...si innebunisem de-a dreptul...pt prima data cand m-am bucurat ca a sunat ceasul dimineata...desi am dormit 5 ore.
OlgaTarziu spune:
Nelia stiu ce simti. Am trecut prin asta cand l-am pierdut pe Tony in mall. Pur si simplu simteam cum imi pierd mintile.
Deci fetele, oficial am barbat acasa. tot oficial am barbat somer. Ieri cand m-am dus sa-l astept la aeroport am intrat pe la firma pe la el. Pe usa o bucata de hartie cu sunati la nr...usi inchise lumina stinsa. Deci e pe bankruptcy. Nici pachet, nici severance pay, nimic. Mai trebuie insa sa termina proiectul inceput in fabrica -obligatii contractuale. Deci buna dimineata ce frumoasa-i viata. Imi vine sa las alaptatul si sa umflu 200 de tuica de prune.
Podeanu spune:
Olga, imi pare rau de ce aud. Si ii urez sa-si gaseasca repede ceva. Ma ofer sa beau eu tuica in locul tau.
Nelia, si eu mi-am lasat copiii singuri la activitati de nenumarate ori. Dar le-am explicat la fel sa nu plece nicaieri ca eu vin sigur sa-i iau. Ei se mai gindeau citeodata ca am uitat de ei cind intirziam. Ce ma ingrijoreaza e ca s-a urcat in masina cu un strain. Explica-i intr-un fel incit sa n-o sperii prea tare ca nu are voie sa urce / discute cu nimeni necunoscut.
Roxana, parca Isa e fetitza mea.Decit sa-ti ceara 100 de papusi, mai bine pantofi.
Stai sa vezi cind e mai mare si-ti cere si mai multe. A mea umbla bezmetica pe net, stie fix ce specialuri sunt, si cind mergem la mall stie deja ce vrea
valen tu ce mai faci? Sper ca esti ok.Mai vin-o si pe la noi.
monicutza_bb spune:
Nelia o imbratisare mare din partea mea la amandoua, sa va treaca spaima 
Nu am trecut si sper sa nu trec vreodata prin asta, este o situatie tare nasoala.
In schimb am facut-o eu pe mama sa treaca prin asta: eram la ore de vioara si mama m-a lasat acolo, trebuia sa vina sa ma ia si a intarziat 5 minute. Eu stiam drumul si m-am hotarat sa plec singura spre casa, in ideea ca ma intalnesc cu mama pe drum. Dar cum eram tare mititica, aveam doar 6 ani 
, ne-am petrecut pe drum, de la Batistei pana la Piata Universitatii (pentru cunoscatoarele Bucurestiului), o zona foarte circulata. Am ajuns acasa ca o floricica la tata, care nu ma credea ca am venit singura (m-a si felicitat ca sunt descurcareata si independenta, saracul nu si-a dat seama initial prin ce trecea mama in momentele alea). Apoi s-a imbracat si am plecat sa o cautam pe mama, care era zapacita, ma cauta pe strazi . Si acum imi este jena de ce am facut atunci....
Cum spunea si Dana, cel mai grav mi se pare faptul ca a plecat cu un strain (in masina sau pe jos, nu conteaza)... mai bine o inveti sa aiba monede si sa te sune pe mobil de la un tel public oricand are vreun dubiu, asa o inveti independenta, dar in siguranta...
Olga imi pare rau pt jobul sotului tau... ce aiurea au inchis firma... Cum se mai simte socrul? Sper ca mai bine.
Pitilache este dulce rau Isa cu mania ei pt pantofi .
A mea este cu hainutele. Rochite, fustite, bluzite elegante, sa o admiram dupa ce o imbracam, zice "Aiin fomoasa", sa ii aranjam "pel" (parul) cu moate. Dar nu pot zice ca este incapatanata, este oricum perioada "terrible twos" si este de asteptat orice temper tantrum pe orice subiect. Vestea buna este ca trece. Poate daca ii canalizezi pasiunea pe ceva mai putin costisitor (ca moatele de prins parul sau pe bratari si mici bijuterii pt printese mici). Ma duc acum sa vad pozele
khristin spune:
Denisa, eu una n-am prea inteles cum e cu 'adresabilitatea' aia , bine ca nu te-au dat afara mey . De sfaturi m-am lecuit si eu, ca ai vazut cum e cu interpretarile pe aici… 
Olga, bine ca a venit acasa isi gaseste el alt job.
Nelia, imi pare rau ca ai trecut prin momente de cosmar.
Pitilache, asta-i frumusetea fetitelor
Cristina
Mlle Yasmine et le bébé 
Chris Anthony
The past is history, the future is a mystery, but today is a gift—that’s why it's called ‘present’.