cresa privata versus bona
Raspunsuri - Pagina 3
alexpa spune:
azi a fost si la noi prima zi de cresa particulara si pentru ca mi s-a permis accesul in sala am vazut si cat se implica doamnele: copilul meu a fost imbrancit de 2 ori de alt copil / nici o reactie din partea lor, i s-a luat jucaria din mana de vreo 5 ori la rand de acelasi copil / nici o reactie, asta in conditiile in care ii lua jucaeria, al meu plangea, il impacam eu, si iar i se lua apoi jucsaria din mana. Practic copilul meu a plans doar pt ca i se lua jucaria din mana si era imbrancit caci altfel s-ar fi acomodat, iar doamnele, cu mine de fata nu au avut nici o reactie sa-i spuna ceva copilului ala.
pai daca tot e sa fie imbrancit si sa i se ia jucariile si doamnele sa nu intervina, mai bine il dau la o cresa de stat macar stiu ca trebuie sa inghit atatea pe bani putini, sau ii iau o bona.
eu zic ca era de datoria lor sa-l mai potoleasca pe copilul ala, eu nu mi-am permis sa fac asta..sunt f suparata
alina_dinca spune:
buna mamici
si eu ma confruntam cu aceeasi problema: bona sau cresa. in orasul meu nu am gasit o cresa unde sa-mi pot lasa copilul cu incredere, dar am avut norocul sa gasesc bona potrivita, printr-o recomandare. este vorba despre o fosta infirmiera, proaspata pensionara.
am supravegheat-o cu mare atentie la inceput si mi-am dat seama din miscarile si reactiile ei ca este f indemanatica si responsabila. totusi, pentru orice eventualitate, am instalat 4 camere de supraveghere, montate strategic si pot monitoriza totul online. din pacate nu inregistreaza si sunetul, dar pentru o prima faza sunt ideale.
bb va merge la gradi in 2010 asa ca pana atunci bona a ramas varianta optima.
succes celorlalte mamici!
ralu_t spune:
buna
sa va povestim si scurta noastra exp. atat cu bona cat si cu cresa, poate ajuta cuiva:
am avut bona, 3 luni de zile in care venea 5 ore pe zi si statea impreuna cu mine in casa, (am si plecat si am lasat-o cu copilul dupa prima luna, dar rar si pe perioade scurte). deci a stat de la 6 la 9 luni ale copilului. intr-o zi e lasata singura cu copilul si inregistrata cu reportofonul. rezulatul: tot ceea ce eu nu-i permisesem de-a lungul timpului ca atitudine (de dresaj) ea aplica, la modul : "stai in patut si plangi, ca nu e normal sa vrei numai in brate, de ce faci atata scandal", "mai taci cu urletul ala odata", lasat singur copilul in camera la el in patut in timp ce plangea de se sufoca 40 min fara sa treaca o sg data pe la el sa vada daca nu cumva si-a spart capul or anything
. evident a doua zi a fost concediata. femeia era manierata, educata, o doamna, in perioadele bune (care sper eu ca nu au fost numai cat am fost eu acasa, si de ce sa nu spun adevarul, au mai fost alte dati cand am plecat si am inregistrat-o si a fost super ok)ii vb frumos, ii vorbea mult, ii explica f multe lucruri,insa mie ceva nu-mi mirosea prea bine...and a mother always knows, plus insinuari de genul:" nu vreti sa ma lasati pe mine sa-l dezvat sa mai ceara in brate?" plange o zi, maxim 2 si se dezvata" si eu: "nu!, nu vreau sa-l dezvat de nimic, ca nu e ca si cum ar fuma, e firesc sa vrea atentie!"
deci in cele din urma am prins-o. am zis asta a fost, ghinion, noroc ca n-am prea lasat-o cu bebe singura, cautam altceva. a fost dezastru, gaseam femei la interviuri pe care nu le-as fi ales nici pentru menaj. ne hotaram pentru singura cresa din bucuresti particulara. mergem s-o vizitam. arata f frumos, o direcatoare draguta si f amabila, totul curat, arata splendid, vesel, colorat. prima impresie grozava. in schimb erau 2 educatoare la 14 copii. fiecare copil isi facea de lucru singur, unii prin patut, unul manca (ajutat evident) altul ii dadea cu palma in cap celuilat, in fine, va imaginati cam de ce sunt in stare la varstele astea. cei care mergeau erau mai liberi,explorau camera, cei care nu, stateau numai in patut, sau mai mult in patut. sau erau pusi cate 5 min in mijlocul camerei, nu-si tineau echilibrul si cadeau cu capul de parchet, zbierau, si erau pusi la loc in pat. existau copii de la 4 luni la 1.6 ani. cel de 1 an jumate nu vorbea nimic, de fapt niciun copil nu stia sa zica nimic (ma rog, nu e neaparat o pb, multi incep sa rupa ceva mai tarziu, dar chiar niciunul?!?erau destui peste 1 an...). educatoarele nu se omorau sa vb cu ei, si noi eram de fata, in vizita cu copilul nostru, cu directoarea de fata, banuiesc ca au fost "in their best behavior". erau atente sa nu planga, le dadeau biscuiti sau ceva de rontait ca sa nu mai fie suparati, insa stimulati 0. cel putin asta a fost senzatia mea. jucariile stateau mai mult pe sus,pe dulapuri, ca se lovesc cu ele
. era februarie si din noiembrie nu mai iesisera afara " sa nu raceasca". aveau si o curte f mica, dar ziceau ca-i duc in parcul din apropiere (ma intrebam cu reusesc sa transporte 2 femei, 14 copii cu carucioarele de rigoare). nu era vreo muzica, vreo treaba sa-i antreneze pe copii, sa le stimuleze curiozitatea. senzatia generala a fost: copiii astia asteapta sa treaca timpul (cel pe care parintii il petrec cu obligatiile lor-jobul sau whatever) pana vine cineva dupa ei. gen sala de asteptare. si in plus ,pe niciuna din doamnele respective nu as fi ales-o de bona pt al meu. m-am gandit cat timp ii aloc eu copilului si cata nevoie de atentie are si m-am hotarat brusc sa continui cautarile cu bona, stau acasa cat o fi nevoie, dar are inca (la 9 luni) nevoie de atentia unei persoane care sa stea dupa el, sa-l alinte, sa-i arate, sa-l invete. cu copiii sa socializeze in parc-si nu e ca si cum socializearea e grija principala a unui copil de 1 an. e adevarat ca n-am mai ajuns aici (la angajarea altei bone) fiindca intr-un final l-am convins pe tatal meu(care intr-o prima faza nici nu a vrut sa auda) sa fie el bona, chiar daca e barbat, nu-i asa de coplicat ca nu-i dadeam pe mana un extraterestru ci un pui de om. da, veti zice ca am avut noroc (si am avut cu carul) si alternativa, insa eu oricum tot pe varianta unui adult care sa i se dedice exclusiv (evident ca n-ar fi facut-o ca mine,nici nu m-as fi asteptat, dar sigur in mai mare masura decat la cresa) sau stateam eu cu el pana la 2 ani cand ar fi mers la gradi. de fapt la 2 ani va merge oricum la gradi, sa mai rasufle si bietul tata
in schimb am prieteni care au fost tare norocosi, cu bone inregistrate, care stiu ca sunt inregistrate, care au fost urmarite prin parc de prieteni/vecini si au dat de persoane decente. si eu in parc am un exemplu. si am mai auzit de povesti frumoase. eu, in ciuda unei experiente triste, cred totusi ca pana la 2 ani locul copilului e la el acasa, in mediul lui cunoscut, cu muuulta atentie.
va tin pumnii sa luati hotararile cele mai bune pt micutii vostri
ralu-
de bebe albastru
tudor 15.05.2008
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=72e131407d80530203c592" target="_blank">montaj tudor
i believe in miracles...povestea noastra 
Graviduta spune:
Ralu, multumesc ca m-ai facut sa-mi amintesc de ce am vrut bona, si nu gradinita, cel putin nu pana la 3 ani. Alina si 
Mara vrabioara (27 iunie 2007)
"La sfarsit nu conteaza anii din viata ta, ci viata din anii tai." (Abraham Lincoln)
ingridnen spune:
Ralu, mi-ai vorbit din suflet ! Din aceleasi motive am ales si noi bona, iar cu gradi am inceput la trei ani si jumatate, program pana la pranz
Ingrid si Cristi 6 ani