intre RAI si IAD
Raspunsuri - Pagina 3
szivarvany spune:
Nu pot sa cred ca te-au lasat acasa asa 
Efectiv nu-mi vine sa cred ca om normal la cap, nu vb de medici care au terminat medicina si au practicat, te-au lasat asa acasa.
Feciorii sunt superbi 
-------
Daria & felina fioroasa
GIULIA(2004 08 16) & 
Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !
ate_09 spune:
nu pot sa cred ca e real tot ce ti s-a intamplat!!!!! Cum pot trai asemenea doctori??? cum de se pot numi medici????
Am vazut si pozele cu ranile pe care ti le-au provocat de la injectii. Este inadmisibil asa ceva!!!
Mult curaj ti-a dat d-zeu sa treci peste asemenea lucruri!!!
Sa-ti dea d-zeu in continuare putere sa-ti cresti copilasii si sa fii alaturi de ei!!
asteptam un 
8+ Doamne ajuta! 
eladea2005 spune:
INCREDIBIL!!!! In ce lume traim fratilor??????? Ce inseamna sa fii medic in ziua de azi??? cum se paote asa ceva/?? REVOLTATOR!!!!!!!! uffffffff....ce nervoasa sunt pe tot sistemul asta medical romanesc...nu pot sa cred ca se intampla asa ceva....
Doamne ajuta sa ai putere si sa te bucuri de minunile tale...ai doi copii minunati...sanatate multa!
*********************************************************
Andreea si Eric, micul meu univers... (9 decembrie 2007)
ERIC IN 2009...
www.onetruemedia.com/shared?p=75b19b17740aa34e16575b&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank"> Eric la aproape 1 anisor...
ERIC
Eu sunt barbatelu' lu' mama!!! Uite ce mare am crescut !!!
HAIDETI SA-I AJUTAM! DONATII:
SMS 858 - 2 EURO (ASOCIATIA INIMA COPIILOR)
SMS 877 - 2 EURO (FUNDATIA MEREU APROAPE)
Esti mereu cu mine, in suflet, in gand...oriunde ai fi...pentru totdeauna...
olim spune:
monalac
esti de admirat pentru tot ce ai facut si prin cate ai trecut sa poti duce sarcina la bun sfarsit.
Dumnezeu sa iti dea putere sa te rcuperezi rapid si sa iti vezi baietii asezati la casele lor!
cat despre sistemul de sanatate din Romania, mi se pare....fara cuvinte.iar unii medici, fac medicina doar pentru bani si nimic mai mult, profesionalitate
l-am operta pe alex in iulie in Romania si nu vreau sa mai trec prin asemenea experiente sincer, esti tratat mai rau ca un animaldaca nu dai banii nici femeia de serviciu nu se uita la tine.
monalac spune:
MAMA GIULIEI,ATE,OLIM,ELADEA,aveti dreptate,dr au fost niste incompetenti...daca voi avea tp asta seara,va voi povesti ca nu numai ei au fost,ci si altii.
din pacate il am pe cel mic bolnavior si n am prea avut tp de calculator.
gabriela_tutuianu spune:
felicitari pentru taria pe care ai avut-o .
monalac spune:
gata,au adormit teroristii mei dragi..
sa revin ..eram acasa,dar fericirea imi era umbrita de durerile mari pe care le aveam la sold,nu puteam dormi decat cu multe calmante .in plus,faceam febra mare,cu frisoane,desi faceam antibiotic injectabil...
nu ma puteam bucura in voie de copii,nu puteam sta nici in fund pt a i da celui mic biberonul,dar tb sa ma chinui,pt ca n am gasit prea multa intelegere din partea sotului,care mi spunea ca daca am vrut al doilea copil,sa nu ma mai plang...
dupa vreo 3 zile de dureri insuportabile am hotarat sa merg la noi in oras la spital.aici,m a vazut un medic chirurg,care mi a facut punctii,bagandu mi nu stiu cate ace in sold,sa vada daca rana a colectat ceva.insa eu aveam necroza si nu flecmon,deci n avea ce sa colecteze.ciudat a fost ca desi ma intepa in rana,adanc,eu nu simteam nimic,dar nimic.a concluzionat ca n are ce mi face,sa merg acasa si sa pun gheata...
am mers acasa,eram din ce in ce mai speriata,rana arata din ce in ce mai urat,se intarise si se extinsese,devenise neagra,iar durerile erau din ce in ce mai mari si febra nu trecea.am mai mers o data la urgenta,am nimerit pe mana altui chirurg,care a repetat aceeasi procedura si care mi a spus,de asemenea,ca n are ce sa mi faca...vreau sa va spun ca intepaturile pe care mi le au facut ma dor si acum...,desi atunci nu le am simtit..
dupa cateva zile de chin am sunat dr ginecolog si i am expus situatia.mi a spus sa vin de urgenta la spital,dar i am spus ca nu ma mai intorc acolo.....
nu voiam sa accept faptul ca tb sa ma mai intorc inca o data in spitalul acela in care suferisem atat si mai mult,sa mi las copiii pe maini straine,mai ales ca cel mic avea cateva zile...
sotul nu se putea invoi de la serviciu,mama se tot invoise cat fusesem gravida si statusem in spital,cumnata ramasese si ea gravida si pt ca pierduse candva o sarcina,refuza sa mai vina sa stea cu cris,pt ca nu se simtea bine...,soacra era la bucuresti si nu putea parasi firma...ce sa fac?eram disperata,disperata,daca puteti sa intelegeti...
dr a inceput sa ma sune,era speriata si mi spunea sa vin la spital de urgenta,ca pot muri,ca sa l iau pe cel mic cu mine,ca ma reinterneaza cu el...cred ca i era frica sa nu patesc ceva,pt ca daca as fi patit,ar fi fost prima trasa la raspundere,pt ca ma externase in halul ala...
i am spus ca nu vin,plangeam,urlam de neputinta...nu stiu daca v ati simtit vreodata neputinciosi,daca ati simtit vreodata ca vi se sfasie sufletul in mii de bucati...asa ma simteam eu...
dr a insistat ,m a sunat de cateva ori,se cunostea in glasul ei ca era ingrijorata,ma tot intreba''vrei sa mori?vrei sa ramana copiii fara mama?eu inteleg ca ti e greu,dar gandeste te la copii''
pana la urma,am acceptat,dar i am spus dr ca dupa ce ma opereaza,eu plec acasa si mi a promis ca vb cu dr sa mi dea drumul in aceeasi zi.am implorat o pe mama sa se mai invoiasca o data la serviciu si am plecat.era intr o duminica si am plecat cu inima facuta mii de farame....tin minte ca toate asistentele s au mirat teribil cand m au vazut iar inapoi,iar pacientele care erau atunci in salon au fost indignate de ceea ce mi s a intamplat.toate imi spuneau sa nu ma las,sa dau asistenta aia in judecata,dar eu nu voiam decat sa se termine odata si sa plec acasa,la copiii mei,care aveau nevoie de mama.
luni a venit dr si m a dus la ''cel mai bun chirurg''din pantelimon,unul vlad si nu mai stiu cum.
i am spus de la inceput ca dupa interventie eu plec acasa.m a bagat in sala de operatie,mi a facut anestezie locala si m a incizat,m a taiat cu bisturiul adanc de tot exact pe rana,spunandu mi ca in 3 luni ma vindec..m a tinut pana a doua zi,cu toate protestele mele...
cand am vb cu mama la telefon,mi a spus ca dupa ce am plecat,cris a vazut un tantar in casa si i a spus''tantarule,esti suparat ca n ai si tu mamica,ca a plecat,asa cum a plecat si mamica mea?''
poate vi se par astea niste vorbe amuzante spuse de un copi,insa pt mine au fost pumnale infipte in suflet,am plans continuu gandindu ma ce traumatizant tb sa fie pt el sa plec din nou,dupa ce ii promisesem ca nu mai plec...
marti am venit acasa,aveam in continuare dureri mari,sotul imi schimba pansamentul de 2 ori pe zi,tp in care urlam de durere,pt ca se lipea,nu mai faceam febra dar aveam dureri la fel de mari,luam calmante sa pot dormi cateva ore pe noapte si nu puteam sta in niciun fel.3 luni de zile am dormit cu fata in sus si cu perne bagate sub sold.cu toate astea,tb sa am grija de copii,de casa si sa ma achit si de indatoririle de sotie,desi strangeam din dinti de durere...rana prinsese o coaja groasa si am gandeam ca atunci cand imi va cadea coaja,ma voi vindeca.erau dati in care de durere mergeam schiopatat,in continuare nu puteam sta in fund si nici nu puteam sa ma intorc pe o parte si nu intelegeam de ce...era vara,era cald,rana ma manca,ma deranja,tb sa ma spal pe bucati sa nu ma ud...
dupa o luna am fost la control si stiu ca dr a fost mai preocupat sa faca poze ranii cu telefonul mobil,decat sa ma consulte pe mine..mi a spus ca e bine,dar sa vin peste o luna..peste o luna nu m am mai dus,n aveam cu cine sa las copiii,era f cald sa i iau cu mine pe drum...la un momentdat,am simtit ca rana degaja un miros fetid..atunci m am alarmat si am plecat la dr.cred ca norocul meu a fost ca dr vlad era in concediu,asa ca dr pacu m a dus la un chirurg de chirurgie plastica reparatorie,dr dumitrescu leonard...acesta a luat o pensa,mi a detasat coaja si s a ingrozit...sub coaja \era ditamai gaura plina cu puroi..mi a spus ca daca mai sateam putin,necroza imi ajungea la os si se putea ajunge pana la amputarea piciorului din sold...le a spus asistentelor sa pregateasca sala de operatie,dar am refuzat.sotul intra a doua zi la serviciu si daca era nevoie de spitalizare,n aveam cu cine lasa copiii.i am spus ca revin peste 2 zile si a spus ca o fac pe raspunderea mea.dr pacu a inceput sa urle la mine ca s inconstienta,ca nu o intereseaza,sa las copiii cu o vecina si sa raman,dar i am spus ca nu se poate.am revenit peste 2 zile,am fost bagata iar in sala de operatie si mi s a scos tot tesutul necrozat din sold.mi s a facut anestezie locala si am simtit ca innebunesc de durere la fiecare cupa de carne scoasa...
l am rugat pe dr sa ma externeze in ziua aceea si a acceptat.
cand am ajuns acasa si a tb sa mi schimbe sotul pansamentul,ne am ingrozit amandoi,aveam 2 gauri atat de adanci,de puteai baga pumnul in ele.au urmat alte chinuri,cu pansament schimbat de 2 ori pe zi,cu mese bagate in gauri,mese care se lipeau,de urlam de durere...
dar am fost din zi in zi mai bine,durerile s au atenuat,am putut si eu dormi normal,am putut sa merg normal,am mers periodic la control si dr m a felicitat de fiecare data pt ca am ingrijit rana bine...am cheltuit f multi bani pe betadina,leucoplast,comprese sterile,pielea mea nu mai suporta leucoplastul,am dat o gramada de bani pe drumuri la bucuresti si pe atentii la dr,dar dupa 1 an de chin,am renuntat in sfarsit la pansament ,gaurile aproape s au inchis ,nu mai supureaza si nu mai am dureri decat daca ma lovesc in zona cu pricina.dr mi a spus sa vin peste 2 luni sa mi ia tesut din alta parte si sa mi puna acolo,dar nu mai vreau sa aud de o alta operatie.
si in famile lucrurile au intrat in normal,fratiorii au inceput sa se inteleaga din ce in ce mai bine,cris si a revenit dupa trauma prin care a trecut si care l a afectat comportamental destul de serios,iar eu,chiar daca a tb sa trec prin iad ca sa ajung in rai,sunt extrem,extrem de fericita si daca ar tb,as mai lua o inca o data de la capat pt ca pt cei 2 copii minunati pe care ii am.niciun sacrificiu nu e prea mare.
am pus niste poze,dar ii rog pe cei sensibili sa nu se uite.http://picasaweb.google.com/lacatusumonicadiana75/Rana#
szivarvany spune:
Mona, ma bucur ca traiesti si-ti doresc sa nu mai ai niciodata nevoie sa mergeti la spital
-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !
laura_dimitris spune:
Doamne Dumnezeule.... Sunt "daramata" pshihic de povestea ta...
Atata durere, atata suferita, atata chin, atatia oameni incompetenti,... atatia "neoameni" de fapt...
Insa, tocamai avand in vedere prin ce ai trecut... meriti toate si laudele din lume !
Jos palaria in fata ta !!!!
ma inclin in fata ta !!!!
Mami, pentru mine chiar esti o eroina!!!!
Acum un an ti-am citit povestea nasterii lui cris.Am ramas si atunci impresionata de povestea ta. Am aflat apoi, bucuroasa ca ai ramas din nou insarcinata si m-am rugat in gandul meu, stiindu-ti povestea, sa fie bine pentru tine de data aceasta...
Imi pare rau ca nu a fost asa....
Am citit cu sufletul la gura (si intrerupta doar de telefoanele unei doamne director 
) povestea lui codrin.
Am plans in sufletul meu rau!
Am plans d'adevarat cand citem intrebarile lui cris despre plecarile mamicii lui... Puiul mic si scump...
Nu pot sa cred ca dupa tot chinul cu sarcina o nenorocita de injectie te-a putut face sa suferi asa de tare si un timp asa de indelungat Incredibil!!! "Oamenii" care ti-au provocat asta ar trebui sa plateasca cumva...
Sunt insa tare bucuroasa ca acum totul este bine!!!
Ti-am vazut baietii si sunt MINUNATI !!!
Mami mona, ridica-ti chipul acum!!! Priveste doar spre copiii tai, priveste doar in fata, spre viitor!!!
Iadul s-a sfarsit!
Acum este raiul pentru tine si asa sa ramana!!!
Multa sanatate puiului mic ce este acum bolnavior!!! Ce are ?
Off, stiu cum este... si eu am puiutii bolnaviori acasa ...
Nu te cunosc personal, tu, probabil, nici nu ai auzit pana acum de "laura_dimitris" 
dar, permite-mi sa te pup cu muuuult drag
BRAVO MAMI !!!!
Laura - mandra mami de Dimitrakis - 25.04.2003
si Eleni - 05.02.2008
www.flickr.com/photos/21462816@N06/" target="_blank">poze
povestea nasterii lui eleni
vara2009
katty spune:
Mona, n-am cuvinte sa exprim ce simt!!! Furie, neputinta, ura pentru sistemul medical romanesc... bucurie ca totul s-a terminat cu bine!!!
Ai doi copii minunati! Sa-ti traiasca, voi sa fiti fericiti, sa dea DD sa poti uita prin ce-ai trecut!!! La fel si Cris, sa uite toate suferintele psihice la care a fost supus!!! Am citit si povestea nasterii lui Cris, te-am incurajat si atunci, m-am bucurat cand ai fost insarcinata din nou!
Acum asteptam sa ne tii la curent cu evolutia voinicilor tai!!! Sanatate lui Codrin si sa-i treaca repede febra!!! si un brat imens de flori pentru tine!!!
_
Catalina & Robert-Andrei (27.07.2002)
varsta lui Andrei
www.onetruemedia.com/shared?p=8c581cc592aac5d12aef3d&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Andrei
"Se zice ca timpul trece.Timpul nu trece niciodata. Noi trecem prin timp..."
"Invata sa pretuiesti ceea ce ai, ca altfel vei pretui ceea ce ai avut..."