intre RAI si IAD

gigelica20 spune:

Monalac, nu ma lasa asa...vreau continuarea.



Gigelica(Lucia),mami de Victor-Andrei - Pitonul
30 martie 2009

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=ratusca%20din%20viata%20mea&page=6" target="_blank">Votati mutzunelul ratuscut -poze Dy1 si Dy2

ate_09 spune:

am citit cu sufletul la gura ce ai povestit pana acum...si m-a emotionat foarte tare povestea ta!!! Esti o mamica foarte curajoasa!! Sa-ti dea d-zeu sanatate si tie si copilasilor tai!!
Astept cu nerabdare sa citesc povestea pana la final.

7+

monalac spune:

imi pare rau ca nu am mai gasit timp sa scriu,dar mai sunt atatea de povestit,incat tb sa am timp sa detaliez...promit ca zilele astea voi continua povestea.

Katyuscha21 spune:

astepatam continuarea la poveste cu mare drag

25+si lumina ochilor mei ANDREI 2 ani si 10 luni 26.09.2006
ASA CRESTE ANDREI http://lb3f.lilypie.com/dRalm7.png
BURTICA http://picasaweb.google.com/ciquitita7
ANIVERSAREA NUNTII http://dn.daisypath.com/F2Epm7.png
BEBICA DIN BURTICA http://tickers.baby-gaga.com/p/dev315pf_.png

Un copil este o Binecuvantare de la Dumnezeu! Trebuie sa credem in Dumnezeu ca El va veghea asupra noastra...

gigelica20 spune:

Offff, ce sa fac, astept cu sufletul la gura...te imbratisez.


Gigelica(Lucia),mami de Victor-Andrei - Pitonul
30 martie 2009

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=ratusca%20din%20viata%20mea&page=6" target="_blank">Votati mutzunelul ratuscut -poze Dy1 si Dy2

monalac spune:

am putin timp liber,sper sa pot termina povestea...

a doua zi dupa periplul meu prin bucuresti pe la dr,am ajuns iar la spital,sotul plecase la summitul nato si eram disperata pt ca nu avea voie 10 zile sa paraseasca bucurestiul,iar cris tb sa stea fara noi atata timp.am plecat seara,sperand ca sangerarea sa se opreasca,am luat nu stiu cate no spa,m am rugat la dumnezeu sa nu ma internez chiar atunci,cand cris avea nevoie de mine,dar intr un final am sunat pe cineva si am plecat la bucuresti...eram sfasiata de durere,am plans tot drumul gandindu ma cum se va adapta cris atatea zile fara noi...
m a internat dr de garda si a doua zi,cand a venit dr mea,m am decis sa i spun de ''vizita ''mea la iosup si de ceea ce mi spusese el...
mare greseala...eram pe masa,ma ''consulta'' si imi tot spunea ca sangerez din cauza polipului,asa ca n am mai rezistat si i am spus ca am fost la iosup si mi a spus ca am hematom pe placenta....s a oprit din consult,si a aruncat manusile si a inceput sa urle''imi pui la indoiala comepetenta?adica la mine vii si mi dai 500 mii si la ala te duci sa i dai milioane?''...am ramas muta de uimire,mai ales ca facusem la ea eco de 14 si de 22 de saptamani,care ma uscasera de bani[450 ron o eco],plus ca la spital m am dus de cel putin 2 ori pe luna,la inceput chiar si o data sau de 2 ori pe saptamana si i am dat de fiecare data cate 50 ron,...
apoi,n a mai trecut pe la mine cateva zile..veneau doar dr rezidenti,la vizita zilnica,ma intrebau cum ma simt si mi spuneau ca i vor transmite dr mele...din pacate,injectiile cu amestec litic nu si mai faceau efectul,continuam sa sangerez si eram disperata..o fata de pe forum a incercat atunci sa vb cu o dr de la municipal pe care o cunostea,sa ma primeasca si sa mi urmaraesca sarcina,dar cand am vb cu ea la telefon si i am spus ce probleme am mi a spus ca i pare rau,dar nu crede ca voi duce sarcina asta pana la capat,ca problemele mele sunt grave si ca e mai bine sa raman la dr care mi a urmarit sarcina de la inceput...

am stat atunci 10 zile in spital si dr a catadicsit sa vina la mine abia in a 7 a zi,cand i am dat repede 1 milion,desi ii mai dadusem unul si in cu 7 zile in urma...si parca s a mai imbunat..le a spus asistentelor sa mi bage in perfuzie un mialgin si a doua zi,sangerarea s a oprit...peste 2 zile am plecat acasa,eram cea mai fericita pt ca urma sa l vad pe cris...
din pacate,peste inca cateva zile,timp in care continuam sa fac acasa amestecul litic din 6 in 6 ore si aproape ca nu ma mai miscam din pat,intr o dimineata,cand m am dat jos din pat sa merg la baie m am umplut de sange pe picioare..aveam 31 de saptamani si ma gandeam ca ,chiar daca se va naste acum,puiul meu va supravietui...
mi am facut repede un dus si am plecat,bagajul era deja facut,am sunat dr care m a asteptat,desi tb sa plece...am ajuns la bucuresti plina de sange si dr ,dupa ce s a consultat cu inca un dr,au hotarat sa intru in sala de operatie sa mi scoata polipul...
m am rugat atunci la dumnezeu sa nu ma lase chiar acum,sa ma ajute sa fie totul bine,,,si a fost..cand m am trezit din anestezie,dr mi a aratat polipul,era mare...
de atunci,mi a spus ca nu ma mai lasa sa plec acasa,e prea riscant...dupa 2 zile am inceput din nou sa sangerez,dar dr mi a spus ca e normal,ca se elimina resturi de la polip...intr o noapte,speriata ca sangeram prea mult,am alertat asistenta,care a chemat medicul rezident...aceasta m a torturat,efectiv,invartind degetele in vaginul meu,spunandu mi ca ma curata de resturile de la polip...ma gandesc acum ca putea oricand sa mi fisureze membranele...
in fiecare zi dr imi spunea ca daca nu se opreste sangerarea ma opereaza,dar ca nu are ventilatoare libere pt bebe....mi s au facut de nenumarate ori injectii cu dexametazona pt maturarea plamanilor bebelusului,dar de fiecare data cand credeam ca gata,ma opereaza,perfuzia cu mialgin facea minuni...am chetat atunci la greu,la fiecare cateva zile ii mai dadeam dr 100 ron,se imprumutase sotul peste tot...nu mai conta decat sa fie totul bine si aveam nevoie de dr sa mi urmareasca sarcina atent,sa fie pe faza pt ca oricand se putea intampla o nenorocire...
mi a spus ca e posibil sa mi scoata uterul in tp operatiei,daca nu se va opri hemoragia..i am spus ca nu i nicio problema atat tp cat copilul va fi bine..
au fost zile chinuitoare,venise caldura si eu aveam o burta imensa,dorul de cris era insuportabil....pacientele veneau si plecau,numai eu ramaneam acolo...nu ma vizita decat soacra,10 minute pe zi,ca sa mi aduca mancare si sa mi ia rufele la spalat...in rest,nimeni..sotul nu venea pt ca preferam sa stea cu cris,decat sa l lase cu altcineva,mama era prea comoda sa vina cu microbuzul,tatei nu i pasa...ma simteam atat de singura,plangeam de fiecare data cand ma uitam la poza lui cris...am petrecut pastele in spital,eu si inca o fata care venise in seara aia,cu amenintare de avort..
am cunoscut in spital atatea fete,am vazut atatea cazuri tragice,a venit o fata intr o zi cu ruptura de bazin,in urma unui accident de circulatie,era insarcinata in 32 de saptamani si se chinuise enorm sa aiba copilul asta...avea dureri crunte,nu se putea misca,si cand i se punea plosca innebunea de durere.. si nu i se puteau face prea multe calmante pt ca afectau sarcina .dupa cateva zile de stat in spital,pt ca nu avea un dr al ei la spitalul asta,a fost externata pt ca ''ocupa un pat degeaba'',seful sectiei spunandu i ca nu are nimic ginecologic si nu are de ce sa stea internata aici..stiu ca sotul ei a platit o rezerva la ortopedie pt a o interna acolo,nu avea cum s o ia acasa,nici macar nu avea cum s a transporte....chiar ma intreb deseori daca o fi reusit sa duca sarcina la capat...

in alta zi,o gravida in luna a cincea a avortat in pat...venise noaptea,dr rezident a consultat o si desi fata avea contractii la 5 minute ,n a dus o la sala de nasteri,ci a adus o in salon,iar asistentele i au pus o perfuzie..s a vaitat saraca fata 2 ore,am chemat noi asistentele,dar au zis ca n au ele ce i face,ca ''asa a hotarat domnul dr''...pana la urma a avortat in pat si fatul ramasese legat de ea cu cordonul ombilical si nimeni n avea curaj sa l taie,a fost un cosmar....
unei alte gravide ii murise copilul in pantece si dr nu i faceau nimic,tot pt ca n avea dr ei...
simteam ca innebunesc,nu mai suportam sa stau in spital,asa ca am rugat o pe dr sa ma lase sa stau la soacra mea,care statea cam la jumatate de ora de spital.a acceptat si am fost cea mai fericita,sotul mi l a adus pe cris sa l vad...soacra statea intr o camera mica,o bucatarie,pt ca restul camerelor erau locuite de niste angajati ai firmei pe care o administra...pt ca a tb sa intinda canapeaua ca sa am loc sa dorm,iar ea dormea pe un fotoliu pat,nu mai ramanea loc pe unde sa cobor din pat,asa ca tb sa ma tarasc pana la marginea patului,ca sa ma pot da jos...efortul era destul de mare pt burta mea imensa si cum faceam asta de nu stiu cate ori pe zi,ca sa merg la baie,intr o noapte s a declansat iar hemoragia...de data asta mi a cazut si o bucata mare de ceva,eu cred ca era o bucata de placenta...

am sunat disperata la salvare,burta se intarise extrem de tare,bebe nu mai misca...salvarea nu mai venea,noroc ca a auzit cumnatul meu telefonul si a venit si m a dus la spital...era 3 noaptea,m a consultat un dr rezident,care a incercat sa mi asculte copilul cu o palnie...n a auzit nimic,asa ca m a dus la aparatul de ascultat bataile cordului fetal...acolo,o asistenta somnoroasa s a chinuit vreo 10 minute sa i ''prinda''bataile inimii lui bebe,dar n a reusit..am inceput sa intru in panica,sa plang si sa l intreb pe dr ce s a intamplat..acesta,vadit ingrijorat,m a dus la eco,unde vreo 10 minute n a spus nimic,doar misca aparatul acela pe burta mea si se holba in monitor...cred ca am imbatranit atunci cu 10 ani...ma gandeam ca numai eu sunt vinovata,ca am plecat din spital,ca tb sa mai rezist pana la sfarsit...
pana la urma,rezidentul a sunat dr primar care era atunci de garda si i a spus''veniti la eco,pacienta cu sarcina de
34 de saptamani,fat posibil mort''
a venit dr,eu deja plangeam si eram parca in transa,a miscat chestia aia de 5 ori pe burta mea si i a spus rezidentului''tu nu vezi ca fatul are semne vitale?uite cum se misca''
dupa care a inceput sa se rasteasca la mine,deranjata ca a fost trezita din somn''si cu tine ce e,draga?te ai trezit tu la ora asta sa vii la spital ca nu mai misca copilul?''dar a linistit o repede rezidentul,spunandu i ca sangerez...

nu mai pot scrie,are febra cel mic si se agita f tare.

gigelica20 spune:

Monalac, amm intrat de zeci de ori sa vad daca ai reusit sa mai scrii ceva si am fost incantata ca ai facut-o, chiar daca nu ai finalizat inca povestea.
Am fost extrem de emotionata si de trista, parca ma vedeam acolo cu tine. Experientele celorlate paciente mi-su facut pielea ca si de gaina. E inadmisibil si ma revold, dar ce folos, ca asta e realitatea in care traim.
Am scris la odiseea mamicilor din grupul meu despre tine, daca ai timp sa citesti, le-am dat si lor link sa citeasca, pentru ca o prietena-mamica de-a mea a intampinat si ea multe dificultati cu sistemul medical roman.


http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?whichpage=-1&TOPIC_ID=140566&REPLY_ID=5068896

Astept finalul, care sper sa fie unul fericit, ca nu mai suport.

Pupici la toti 4.


Gigelica(Lucia),mami de Victor-Andrei - Pitonul
30 martie 2009

szivarvany spune:

Sunt fara cuvinte.
Ma linisteste doar faptul ca ti-am vazut mereu semnatura

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !

Adee spune:

Dupa ce am citit ce ai scris pana acum, am mers si mi-am strans in brate fetitza si am giugiulit-o. Eu am nascut la noi in oras la maternitatea veche, unde nu sunt deloc conditii, dar oamenii sau comportat superrr, fara sa dau nici un ban.

Astept continuarea.



purcelusa mea mica Ariana - 24.03.2009

poze

monalac spune:

GIGELICA,ADEE,MAMA GIULIEI,ALBA CA ZAPADA,KATUSCHA,ATE,VIO multumesc.

ALBA CA ZAPADA,dupa cum vezi,dr pacu nu se poate compara cu dr urleteanu...profesional cred totusi ca a fost buna,pt ca am reusit sa duc sarcina pana aproape de termen,insa ca om,lasa mult de dorit...am asistat la nenumarate certuri intre ea si alti dr,asistentelor le vb foarte urat si f multe asistente,care deja ma cunosteau f bine,mi au spus ca dr pacu are probleme cu nervii si ca are deseori iesiri incontrolabile,dar ca dpdv profesional este ok.

ramasesem la faza in care un dr rezident care habar n avea sa foloseasca un ecograf,ma speriase de moarte spunandu mi ca bebe pare mort.din fericire n a fost asa,insa eu am continuat sa sangerez...am stat la sala de nasteri cateva zile,unde bataile inimii lui bebe au fost monitorizate tot timpul,iar o noua perfuzie cu mialgin a oprit sangerarea.
deja facusem peste 600 de injectii,300 in maini,300 in fund,iar venele de pe maini erau toate sparte de la atatea perfuzii si de la atatea analize...dar rezistam eroic si numaram zilele,iar fiecare zi care trecea era o victorie pt mine,pt ca voiam ca bebe sa se nasca cat mai aproape de termen.
de fiecare data cand se mai interna cineva si se vaita cand i se faceau injectii sau i se lua sange,eu eram data ca exemplu,pt ca nu ma vaitam niciodata,desi in ultimul timp cam toate acele nimereau in noduli,aveam zeci de noduli...
mergeam la ascultat bataile inimii lui bebe numai cu carutul,tb ca dimineata si seara sa platesc infirmiera sa vina sa ma ia,pt ca de cate ori incercasem sa merg pe jos,se pornea din nou sangerarea.
de mai multe ori a tb sa mi se puna masca de oxigen,pt ca bebe avea bataile inimii prea mari si mi se explica ca e posibil ca bebe sa simta agitatia mea si de asta sa fie si el agitat..
cand imi aduc aminte acum toate astea,am senzatia ca totul a fost un vis...
dr voia sa ma opereze dupa ce intru in saptamana 37,dar de la 35 de saptamani si cateva zile am inceput sa am contractii si sa sangerez,iar sangerarea nu s a mai oprit cu nicio perfuzie de mialgin...2 nopti am avut contractii puternice,iar fix in ziua in care implineam 36 de saptamani,m a vazut profesorul ancar,care a hotarat ca tb sa fiu operata...
m am rugat la dumnezeu ca bebe sa fie bine,sa respire singur,iar eu sa trec cu bine peste operatie...l am sunat pe cris sa i aud vocea,ma gandeam ca daca se intampla ceva cu mine,macar sa i spun pt ultima oara ca l iubesc..
dr avea si ea emotii,anestezista la fel...am cerut anestezie partiala,dar dr a zis ca e mai bine sa fac totala si mi a spus ca daca scap cu uterul intreg,ea mi leaga trompele,pt ca o alta sarcina se poate sfarsi tragic.am acceptat,desi cu inima indoita...
am fost pregatita pt operatie,mi s a pus sonda si m a durut iar ca naiba,vreo 3 asistente s au chinuit sa mi gaseasca o vena si mi au spart vreo 3,pana la urma am adormit si m am trezit cand ma puneau pe targa..ma durea infernal de tare si asa m a durut toata noaptea aia,cu toate calmantele pe care mi le au facut....dar bebe era bine,era un grasunel,avea 3940 kg si 50 cm la 8 luni de sarcina!!!
reusisem si de data asta,eram cea mai fericita mamica din lume...
seara mi l au adus pe bebe sa l vad,semana izbitor de tare cu cris cand s a nascut si parca rememoram clipele de acum 3 ani...
pana seara am avut dureri cumplite,mi se contracta uterul si ma durea ingrozitor,iar seara,asistentele au venit sa ne faca un calmant...am intrebat o daca nu il poate baga prin perfuzie,pt ca aveam fundul si soldurile pline de noduli,dar a zis ca nu se poate...
cand mi a bagat acul si a inceput sa injecteze serul ,am simtit cea mai mare durere pe care o simtisem vreodata si am rugat o sa se opreasca,dar n a vrut...am implorat o,simteam ca ma injecteaza in creier,simteam ca mor de durere,dar imi spunea''te inteleg''si continua sa bage serul,pana l a bagat pe tot...noaptea am simtit cum mi se umfla locul ala,cum imi pulseaza,dar nu ma puteam uita,pt ca nu ma puteam intoarce..dimineata,am chemat o pe asistenta sa o intreb ce mi s a intamplat,pt ca ma durea f tare si dupa ce s a uitat,am vazut o cum s a schimbat la fata,apoi a chemat o si pe cealalta asistenta si i a spus''uite ce are fata asta aici.zice ca e de la noi,dar n aveam noi cum sa i facem asa ceva''
i am replicat ca e chiar locul unde mi a facut injectia aia care m a durut ingrozitor,dar repeta intruna''nu,nu e de la noi,cred ca aveai mai dinainte''.dupa care au plecat,pt ca s a schimbat tura...
a venit dr,i am arata ce mi s a intamplat, a zis ca e un hematom,ca voi trage ceva cu el,dar ca se va rezolva...
din pacate,n a fost deloc asa....de a doua zi am inceput sa fac febra,iar zona cu injectia mi s a innegrit,ca si cum cineva ma batuse cu o bata...nu puteam sta nicicum,aveam dureri groaznice,zona era f tare si se extinsese,dar dr au fost depasiti de situatie..mi au spus sa pun gheata,sa ma ung cu lioton...nu puteam dormi de durere,tb sa merg din 3 in 3 ore la copil si sa stau pe un scaun de lemn ca sa l alaptez...nu puteam sta deloc in fund,dar ma chinuiam,n aveam lapte deloc,dar deloc,copilul dormea intruna si neonatologul mi a spus ca e somnolent pt ca e prematur..
dupa 4 zile de stat in spital am rugat o pe dr sa ma externeze,pt ca nu mai puteam cobori scarile pana la copil,aveam dureri groaznice,atat de tare ma durea soldul cu injectia ,plus durerile de la operatie,incat nu mai puteam dormi nici noaptea,oricat de obosita asa fi fost.mentionez ca am plecat cu febra din spital,ca am cerut de 2 ori sa ma vada dr de garda ,dar mi au spus ca fac febra de la furia laptelui[desi eu n aveam pic de lapte]si ca soldul arata rau,dar ca mi voi reveni...
au fost depasiti cu totii de situatie si daca n am murit a fost pt ca dumnezeu m a vegheat si a fost alaturi de mine...
am plecat acasa,am privit spitalul in care mi petrecusem ultimele 4 luni si mi am spus in gand ca gata,nu vreau sa l mai vad..daca as fi stiut eu....
pe drum am crezut ca innebunesc de durere,nu puteam sta in nicio pozitie si tb sa mi tin copilul in brate,simteam ca nu mai ajung o data acasa...
cand am ajuns,cris era pe banca din fata blocului cu bunica mea...
imi dau lacrimile si acum cand ma gandesc cat de fericita am fost sa l vad,sa l tin in brate,sa i simt mirosul lui de pui mic...
eram obosita,aveam dureri mari de tot,dar n am lasat sa se vada asta.
abia am asteptat sa dorm iar cu crisul meu,sa i spun povesti...
i am spus ca de data asta,gata,nu mai plec,i am promis...
din pacate insa,nu m am putut tine de promisiune...

o sa mai scriu maine,il am pe codrin cu febra mare si cu branula, azi noapte n am dormit deloc.am pus cateva poze.

http://community.webshots.com/album/573847663zaAvWc