8-9 luni, perioada dificila. Nu pleca, mama!!!

anamona spune:

sa stii ca si thea la fel face, vrea sa fie cineva in permanenta cu ea, sa ii dea atentie, sa se joace cu ea.

Cand o scoatem la plimbare, daca vorbesc cu sotzul si nu o bag in special pe ea in seama, incepe sa maraie :)

chiar daca eu sunt plecata la servici in timpul zilei, are exact aceleasi pretentii de la bona.

nu stiu in schimb cum ar reactiona acum cu cineva strain, pentru ca nu am avut ocazia sa testez dec cand au aparut primele semne ale anxietatii de separare...

solutia mea e cea clasica, sa o iau cu mine peste tot, acum o sa incerc si mei-tai-ul sa vedem cum ne vom descurca in spate....
intre timp sotzul ma suplineste cu varf si indesat la treburile casei

si pe mine m-a apucat disperarea mai ales atunci xcand toate eforturile mele erau zadarnice....cu toata straduinta mea de a o face fericita se intampla sa imi vina sa fac un pipi si sa se duca totul dec rapa...

ma gandeam poate ca si stilul asta AP poarta o vina, nu a fost lasata sa planga niciodata s-a obisnuit ca la primul scancet sa sarim in sus iar acum cand s-a mai desteptat profita la greu de asta.... Acum asta e, sunt convinsa ca si la BB2 nu ma va lasa inima sa priocedez altfel....

ang3lt0uch spune:

Mai eu nu cred ca vor ramane asa...am un caz fericit lg mine, care desi a fost lipita de mn acum este independenta si nu mai are nevoie sa ii fiu daor eu in preajma... Cred ca e daor o etapa normala care va trece pana la 1an jumate -2...

Sorina, mami de Adriana Renata (08.05.2007)
Suparici de 2 ani
Poze NOI cu...noi:)

Poze cu ingerasul mic

Bee spune:

Ambii mei copii au avut o problema cu separarea. SIngura solutie a fost sa-i iau peste tot cu mine. La fetitza (care e mai mare), a fost mai greu, fiindca nu eram invatzata cu situatia. Mai incercam s-o las in patutz in ideea de a mai face ceva. Urla pana se facea albastra. Si decat asa, mai bine treburile nefacute si copilul fericit! Cand am acceptat ca are nevoie continuu de mine, a fost mult mai bine. Afara o duceam doar in marsupiu (nu suporta nici sa stea in carucior), in casa umbla in 4 labe dupa mine. Cu baietelul am acceptat situatia de la inceput. Numai in brate o perioada, apoi in 4 labe, dupa mine peste tot. Dupa un an sunt mai independenti. IAr dupa 1 an jumate, doi incep chiar si sa se joace fara tine (baietelul mai mic se joaca foarte frumos cu surioara lui).
Si e adevarat ca la 8-9 luni nu suportau sa stea deloc cu altcineva.

Ana Teodora (22.12.2005) si Razvan Dimitrie (26.10.2007)
http://www.dropshots.com/dochia

gaia.nevia spune:

Va multumesc pentru raspunsurile de pana acum, si va incurajez sa mai impartasiti din experienta voastra!

Danis, ce parere ai de "mersul" acestui subiect?
Specialistii se lasa asteptati, iar mamicile nu prea intra aici... cred...

Gaia, mumã pentru voi:
Bebeloi si Bebedoi , poveste despre inceputuri

Ingrid S spune:

Gaia.nevia, la noi perioada de care vorbesti tu s-a lungit aprox. 1 an jumatate. Am scris si pe forum, am plans, ma intrebam retoric: eu de ce nu pot merge niciunde singura? Facea niste crize daca nu eram in preajma ei, plangea si nu se oprea pana nu ajungeam acasa, in cea mai mare viteza. A si inceput mai tarziu putin, la 1 an si ceva si s-a incheiat brusc in jur de 3 ani. Ce i-a luat atata timp sa realizeze ca nu plec forever de langa ea, habar nu am. Dar odata ce ei stiu asta, poti sa pleci oriunde linistita.
Sfaturi nu prea am. Decat, eventual desprindere treptata daca ai cu cine sa-i lasi. Azi 10 min pleci si te intorci, maine 20 min, tot asa. Sau rabdare. O sa treaca.

Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3


Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues

stefania_97 spune:

Draga Gaia,

Si eu am o codita dupa mine mai mereu. Nici nu mai stiu de cate ori am stat pe toaleta cu ea in brate pt ca ca daca o lasam jos plangea de sarea camasa pe ea.

La noi a fost mai bine dupa ce a inceput sa mearga la cresa pe la 10 luni si a inceput sa si mearga. Dupa 2 luni dupa ce a intrat la cresa o lasam fara probleme. Dar asta nu insemna ca daca eram acasa si ieseam din camera nu plangea. Am facut mancare cu ea in brate. Intins rufe cu ea, imi dadea carligele, am incercat sa o implic in ceea ce faceam eu.

Ceea ce a functionat cel mai bine a fost sa ii explic inainte de a iesi din camera. Ma duc la bucatarie sa pun cana. Vine mamai imediat. O mai si intreb vrei sa vii cu mine?

Are aproape 2 ani. Pana cum niciodata nu l-a preferat pe tatal ei. Merge la vecini, se joaca fara mine dar cand suntem acasa nu pot sa ies nu pot sa fac nimic fara ea. Vrea atentia mea continua. Daca ma joc putin imi cumpar putin timp sa fac mancare. Daca o duc in gradina mai am 10 minute sa intind rufele.

Vor atentie. Explica-i ca iesi dar vii inapoi imediat. In timp o sa asocieze cuvintele. O sa fii impresionata cat de mult inteleg.

Cred ca iti este greu pt ca ai 2 copii si amandoi au nevoie de atentie si tu esti doar una. Eu cred ca e greu si esti foarte puternica. O sa treaca aceasta perioada dificila, eu cand ma uitam in ochii ei uitam ca mai am si altele de facut. Nu iti face griji daca raman vasele nespalate sau e dezordine. Mai important e sa le dedici lor timp. Pt ca asta isi vor aminti nu cat de mult stralucea casa. De tine de mirosul tau, de cum ii tineai in brate sau le citeai povesti. Restul e secundar.

Am scris cam mult dar sa stii ca te admir multa rabdare iti doresc.



Stefania mamica Buburuzei Catarina
www.flickr.com/photos/balexandre/" target="_blank">Poze Catarina
O romanca in Danemarca

giulia71 spune:

Calinu meu a trebuit sa stea singur vreo doua zile cand avea 1 an si 2 luni. Eu am disparut vreo doua zile sa stau la spital cu mama dupa operatie (am stat zi si noapte). El a stat cu bona. M-am trezit u el ca tine in mana (zi si noapte un carlig de rufe), ceea ce nu se intamplase pina atunci. L-a purtat multa vreme si acum ca are aproape 10 ani, cand e mai stresat il vad ca "poarta" dupa el un obiect mic cat sa fie tinut in mana. Il intreb de ce-l tine dupa el si zice ca-i e drag, nu stie de unde i se trage.
Banuiesc ca asa s-a simtit el in siguranta la vremea respectiva, cu carligul ala strans bine de tot in manuta.
Obiectele acum variaza, o figurina, o scoica...depinde de ce gaseste

uneori gandesc prea mult....

gaia.nevia spune:

Multumesc, m-a impresionat mult ce ai scris

Gaia, mumã pentru voi:
Bebeloi si Bebedoi , poveste despre inceputuri

rein spune:

Gaia, stii ca si eu am 2, intru sa-ti spun ca pana acum nu m-am confruntat deloc cu situatia asta. Cel mic are 6 luni e adevarat dar nu da semne ca ar fi deranjat ca sta singur in patut si ne vede pe mine si Petrisor (2,3ani) intrand, iesind, vorbind din alta camera.
I-am invatat de la inceput f. atasati de bunici desi stau la 100 si respectiv 250km de noi. Vin des pe la noi, mergem la ei, asa ca pentru cel mare nu a fost deloc o problema sa ramana chiar si 2 luni la mama, cu vizitele noastre de w-end.
Pana sa citesc la tine, am considerat ca este mai mult o problema intretinuta de mamici, adica: vai ce mult imi place ca ai mare nevoie doar de mine!
Am vazut multe mamici care spuneau asta des prin parc pentru a-si gadila orgoliul iar cand s-au intors la serviciu copilul nu a avut nici o problema in a se adapta la gradi sau cu bona. Deci era pe undeva artificial intretinuta.
Dar te stiu cat de cat si simt ca la tine nu e asa. Poate ar fi bine sa il rogi pe cel mare sa stea cu el si sa ii atraga atentia putin, cat lipsesti? Poate atunci cand vine sotul sa stea el mai mult sau altcineva din familie?
La noi faza cu mersul la toaleta s-a manifestat ca o curiozitate la Petru dar dupa ce s-a lamurit ce se intampla la toaleta nu mai am probleme. La fel, atunci cand merg in alta camera timp mai mult il anunt ca plec si ce voi face tot pentru a-i linisti curiozitatea, iar el continua linistit sa deseneze, de ex.

ane2200 spune:

Gaia, pentru ca ai intrebat la noi la Albinute cum s-au comportat copiii nostri in perioada respectiva, m-am pus pe sapat in arhiva si uite ce am gasit: "Angoasa lunii a opta este specifica. In acelasi timp in care copilul invata sa se diferentieze de lumea exterioara, el ii recunoaste pe cei apropiati si reactoineaza negativ lin fata unei figuri straine. ... Acest fenomen, descris deja de Freud, a fost aprofundat de Spitz, pentru care angoasa lunii a opta este indicatorul celui de-al doilea organizator psihic, primul fiind surasul. El este legat mai mult de frica de o persoana straina, si mai ales in prezenta mamei sale, copilul se teme de straini. Angoasa lunii a opta este mai putin accentuata la copiii de care parintii s-au ocupat mult in primele luni. Tot in aceasta perioada copilul foloseste un obiect tranzitional, o jucarie preferata, sau o paturica, un obiect care-i permite copilului sa traca de la perioada in care este cu mama sa la perioada in care nu este cu ea. Copilul compenseaza astfel absenta ei in timpul despartirilor scurte. Este un mijloc de a lupta impotriva spaimei despartirii. Jucaria preferata este o prioritate si nu trebuie sa-i fie luata copilului, este a lui. "

Mai multe detalii despre cum au trecut ai nostri peste aceasta perioada gasesti aici. Sper sa-ti fie de ajutor. Tin minte ca si pe mine m-a disperat perioada asta.

Ane & Raul - 17 martie 2007
www.onetruemedia.com/my_shared?z=1cb90b71924d712907dbca&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank"> filmulet Raul