Nasterea minunii mele scumpe

Povestea nasterii bebelushei mele iubite…


De 40 saptamani purtam in burtica o bebelusha draguta foc, doar ca un pic cam lenesa, caci nu vroia sa iasa din burtica. In ultimele saptamani de sarcina aveam contractii dureroase dar scurte si neregulate si bebe tot nu mai venea.
Vazand ca nu nasc, doctorita m-a programat pe 13 iulie pentru a induce nasterea. Zis si facut. In ajunul zilei de 13 voiam sa dorm mai mult ca sa fiu odihnita pentru travaliu, dar de emotii nu am dormit deloc, poate cel mult 1-2 ore
M-am prezentat pe 13 iulie la maternitate, m-am internat si pe la 8 dimineata a venit si doctorita. Mi-a pus prima perfuzie ca sa-mi induca nasterea. Asteptare… Dupa vreo ora si ceva de abia daca aveam niste dureri vagi de burta. Si ce credeti ca faceam in timpul asta? Citeam , atat de “puternice” erau durerile
Mi s-a pus apoi si a doua perfuzie. A urmat intarirea burtei si ceva contractii dar neregulate. “Semn bun”, ma gandeam eu, “poate nasc”. Citeam si mancam in continuare . A mai urmat si a treia perfuzie si ma previne doctorita ca daca nici de data asta nu se declanseaza travaliul, ma transfera la etajul cu gravide urmand ca a doua zi sa vedem ce facem. Cand am vazut ca nici dupa 3 ore de la terminarea ultimei perfuzii bebe nu da semne ca vine, deja ma lua disperarea. Vazusem in ziua aia atatea femei chinuindu-se pe hol de dureri, auzeam si bebeii tipand dupa ce se nasteau, dar eu tot nu mai nasteam
Am fost apoi transferata la etajul cu gravide. Acolo stres, nu aveam stare. Speram a doua zi macar sa fie ziua cea mare. In noaptea aia am dormit ceva mai bine. Doctorita m-a vazut dimineata, in speranta ca eu totusi incepusem sa am contractii. Dar eu ioc contractii si a zis ca facem pauza in ziua respectiva caci nu-mi poate pune perfuziile asa una dupa alta. Dupa ce mi-a zis asta nici mai zic ce suparata eram ca nici in ziua aia nu se intampla nimic. De nervi, am lasat si carte si tot si am stat in pat.
Apare apoi doctorita peste vreo ora-doua cu o jumate de pastiluta, ca “poate asa ma iau durerile”. Am luat pastila aia intr-o doara fiind ferm convinsa ca nu nasc. Pe la 12 amiaza ma verifica doctorita. Eu eram la fel, dureri vagi de burta. Dezamagire mare. Ii zic doctoritei: “Eu oare mai nasc, caci am impresia ca o sa plec tot cu burta de la maternitate” Ma linisteste zicandu-mi ca mai incercam a doua zi perfuziile altfel… cezariana, si tot nu plec cu burta. Cand am auzit de cezariana… am zis “Clar, cezariana e de mine cu asa bebe lenos in burta”
Pe la ora 14, dupa ce luasem pastila, observ o scurgere mai …ciudata , era dopul gelatinos, si in scurt timp incepusem sa am dureri, de trebuia sa ma tin de pereti. Ma verifica asistenta: dilatatie 2. YUPPYYYYYYYYYYYYYY
Ma coboara la etajul de nasteri, ma vede doctorita, (care voia sa plece acasa, daca tot credea ca nu nasc ), zice ca e bine si nasc in ziua aia
Ma plimbam pe hol ca sa grabesc procesul. Peste o ora aveam deja dilatatie 4. Mi s-a pus si o perfuzie ca sa grabeasca travaliul. Cand avem dilatatie 6, de abia ma puteam tine pe picioare de durere. Tot eroismul meu pierise, incepusem sa gem si sa mai trag cate o repriza de plans si am intrebat daca pot primi anestezie. Si surpriza: doctorita de garda responsabila cu asta nu punea anestezia de genul asta din nu stiu care motiv . Cica daca as fi zis din timp ca vreau anestezie, ar fi aranjat doctorita mea totul, dar asa... Dar stiam eu ca nasc in ziua aia?, nici prin cap nu mi-a trecut ca o sa am asa ghinion cu anestezia
Cand mi-am dat seama ca ma asteapta dureri si mai si si ca anestezie-ioc, vroiam la modul cel mai serios sa-mi iau jucariile si sa plec acasa , nu mai voiam nici nastere nici nimic
Cand mi se verifica dilatatia, aveam deja 7. Nu mai am mult, ma gandesc eu. Dar zice doctorita ca e putin pentru ca bebe e destul de mare si nici dilatatia 8 nu ne prea ajuta in cazul asta. Deci imi venea la modul cel mai serios sa ma dau cu capul de pereti. Am fost conectata la aparate pentru monitorizarea fatului si a contractiilor, dar eu nu ma voiam sa cooperez, dadeam ochii peste cap. Ca sa ma incurajeze, doctorita zice ca pana la 22h nastem, si era de abia vreo ora 20 . Ma luase disperarea cu totul. Am fost certata de doctorita ca daca o sa fiu asa disperata si o sa dau ochii peste cap, nu o sa fac decat sa lungesc durerea. Cand am auzit asta, sa vedeti ce m-am luat in maine imediat , am urmat sfaturile doctoritei, durerea o suportam stoic, in masura in care puteam, tineam capul in sprijinit in masa de nastere si o anuntam pe dr cand veneau contractiile. In sfarsit ma urcase pe masa si zice doctorita “Sa te vad cum impingi”. Imping eu, dar tipam de durere. Asistenta sau doctorita, nu mai stiu exact “Draga, nasterea nu e ca in filme. Nu tipa dar screme-te in fund”
Imi zice doctorita ca din 2 contractii nastem. Imping o data si eram usurata ca mai am o contractie si scap. Dar o aud pe dr soptind inspre asistenta, ca sa nu aud eu si sa nu ma descurajez, “Nu naste dintr-o singura contractie. Mai este…” Vaaaaaaaiiiiiii…. Cu o voce stinsa zic “Vreau sa iasa acum…” Dar bebe are capul mare, eu sunt obosita si nu mai pot impinge cum trebuie. Doctorul de alaturi [mai era o nastere] vine sa o ajute pe asistenta si apasa amandoi pe burta, caci asistenta nu reusea singura, asa mare era bebe. Intr-un final, cu o taietura de perineu, cu presiune pe burta de la asistenta si celalalt medic, simt cum bebe luneca repede!!! Un pic chinuita, pentru ca am expulzat-o mai greu, bebe a fost stearsa, aspirate caile respiratorii si am auzit primul ei OAAAAAAAAAAAAACCCCCCC Ce bucuroasa eram!!!!! Asa a aparut Bianca, cu scor Apgar 9, la ora 21:10.
Cat timp asteptam sa iasa placenta, ma cosea, nu mai simteam nici o durere, ma uitam la botzul de carne care se uita cu ochi mari in jur si casca gurita. Si intreb “Cand o pot hrani ca ii este foame?” “Nici nu ai coborat bine de pe masa si deja vrei sa-l alaptezi? “ Bebe a avut 3950 grame, nu-mi venea sa cred nici mie nici doctorilor din sala unde a incaput in burta!!! Ma uitam continuu la ea si nu-mi venea sa cred ca frumusetea ceia s-a ascuns la mine in burtica atata timp.
Pe masa alaturata mai nastea alta mamica, un baiat, tot de 3950 grame Facuse atata galagie, tipa tare, a zgaraiat-o pe asistenta pe mana, si spre surprinderea mea am fost data exemplu de gravida cuminte care naste, cu toate ca avusesem si eu “momentele” mele inainte de a ma calma
Dupa nastere, am stat 4 ore la salonul de lehuze dar eu de abia asteptam sa urc sus la bebe. Dar acolo ni s-a zis ca ni-i aduc la 5 dimineata, asa ca vreo 4 ore am dormit tun. Cand a fost adusa Bia mi-era cam frica sa o tin in brate, caci imi parea micaaaaaaaaa. Dar am inceput sa papam, ne-am acomodat una cu alta incetul cu incetul. Noaptea ma trezea sa manance dar spre dimineata ma trezeam singura si o urmaream cum doarme, cum zambeste in somn , nu puteam dormi de euforie .
Acum papam laptic de la mami, Bia a inceput sa doarma din ce in ce mai bine. Doarme, papa, in trezie face ochisorii mari, priveste in jur, iar mami o pupaceste toate ziua . Altfel zis, SUNT O MAMICA TARE FERICITA, asa cum numai o mama poate fi
Datorita doctoritei, am putut naste natural frumusetea de 3950 grame. La controlul care urmeaza o previn pe doctorita ca peste 1-2 ani o cautam iarasi, speram de data asta sa fie baietel
Cam asta a fost povestea nasterii scumpei mele minuni



---------------
Inesa, cea mai fericita de fetita Bianca-Maria (14 iulie 2009)

Bianca-Maria

bebelusha din burtica

nunta

pisici

Moniland spune:

Bravo Inutsa curajoasa!!!!
Sa-ti traiasca minunea de fetita !!!!!

38+ LAURA IOANA IRINA MARIA

AMR: 3 ZILE

monica2008 spune:

NASTEREA LUI DENIS
totul a inceput asa: m-am decis cu sotul ca ar cam fii timpul sa facem si noi un bebe,intrerup anticonceptionalele si ne punem pe treaba...trece o luna trec 3,4 luni eu nimic,intram in panica si merg la control,imi gaseste un chist de 3 cm si imi spune ca el ar putea fii motivul pt care nu ramana insarcinata,ma pun pe plans incep sa disper si imi pierd sperantele.dupa vreo 10 luni cam prin octombrie anul trecut surpriza am intarziere,eu foarte calma ca abia facusem eco pt chist stau calma fara sa imi fac iluzii.mai trec 2 saptamani dupa care ma decid sa fac un test de sarcina,surpriza POZITIV ma duc plangand la sot sa ii dau vestea el nu mai poate de bucurie,mergem la dr si aflam ca am deja 6 sap si auzim pt prima oara inimioara iubirei mele cum bate.urmeaza o sarcina usoar si ff frumoasa.se apropie data de nastere bebe nu da nici un semn ca vrea sa vina e putin cam lenes...,dupa 3 zile de intarziere ma iau niste contractii usoare,astept pana seara sa vad daca nu cumva trec si vazand ca mai sunt inca pe la 23.30 mergem la spital.ma baga la monitoraj aveam deja dilatatie 3cm ...uraaaaa..vine bebe..ma trimite sus si ma cheama pe la 3 sa vada cum stam.la 3 cobor dilatatie aproape 5cm,iar sus si la 6 in sala de nasteri.urc sus dar contractii nu mai am,cobor la 6 si se mira toti cum de nu am contractii se decid sa imi rupa apa si sa imi faca perfuzie pt intensificarea contractiilor...abia la ora 11.50 reusesc sa imi rupa apa in sfrasit,dar surpriza apa nu curge..aveam prea putina apa si bebe era deja cu capul pus bine si nu dadea voie la apa sa curga,intrun final ma ia si pe mine contractiile ale adevarate de nu reusesc sa stau pe picioare.vine o dr si imi spune cand simt ca imi vine sa imping tare sa ii spun ca sa vada cat sunt dilatata,nu termina de spus ca ma si ia o super contractie,se uita dilatatie 8 imi spune ca trebuie sa mai asteeptam ca nu pot sa nasc cu dilatatie 8,dar eu nu mai pot imi vine sa imping si gata.se hotarasc sa incepem asa ...eu mor de durere tip ca vreau sa imi faca ceva toti inceraca sa ma calmeze si imi spun sa imping.imping o data si cand sa imping a 2 oara incep sa planga ca nu mai stiu cum sa fac ca eu nu pot sa nasc...ma incurajeaza toti si imi spun ca daca imping bine la urmatoare vine bebe.ma concentrez si stau linistita ata cat pot...ma taie un pic si zis si facut la a 3 contarctie vine bebe...O MINUNE CU PARUL NEGRU..MINUNEA MEA.

monica mamica fericita de denis stefan

bibuga spune:

bravo fetelor!fiecare poveste este unica !sa va dea Dzeu multa sanatate
si o viata minunata alaturi de micile zmeurici!
asteptam si noi la rand si cu toate ca sintem la opus 2 parca am uitat totul...e drept au trecut citiva ani,5 la nr.
va
AMR 12 zile