citim impreuna "Vrajitoarea de aprilie"

Raspunsuri - Pagina 7

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns angelabv spune:

Adela99, nu am primit-o inca...cica o sa vina din Toronto, adica cam de la vreo 300 de km distanta...dar vine greu frate ! Nu stiu cu ce o trimit, poate cu caruta trasa de cai...dar o s-o citesc cu siguranta !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ciuf spune:

Citesc si eu la carte cum am un pic de timp liber. Imi place foarte mult.
Imi place stilul descriptiv al autoarei cum acorda atentie detaliilor (cred ca este indragostita de obiectele vechi - parca simt mirosul de vechi in nari cand citesc descrierea obiectelor), cum prezinta emotiile si personajele care sunt foarte interesante, sigure pe ele, complexe si contrastante, tot timpul intr-o competitie.
Banuiesc ca este foarte interesata de viata sociala din Suedia pentru ca are cunostinta cand vorbeste despre sistemul de welfare, copiii din foster home ... etc
Mi se pare ca i se aloca mai multe pagini Christinei. Despre Birgitta deja mi-am facut o imagine. A fost suficienta descrierea ei, cum se vopseste, cum se imbraca, caracterul.
Acum citesc cand Christina face radiografiile si se descopera ce traume a suferit cand a fost abuzata fizic de Astrid.


Ciuf, Luca (11.11.2003) si Eva Maria (21.04.2006)
Camera lui Luca/Finding Nemo si Camera Evei-Gradina cu flori vesele
www.onetruemedia.com/my_shared?z=15dde712e107702b2ad340&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Binecuvantarea

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Oana MC spune:

Tocmai am terminat si eu Vrajitoarea. Mi-a placut mult cum Axelsson manevreaza povestea marginalului (cu handicap, a copilului abandonat, a femeii intr-un context istoric nu tocmai fericit) cu artificialitate, cu duritate, cu umor, cu o rezistenta f. atenta la sentimentalism, cu isterie si scepticism.

Mi-a placut cum Desiree vorbeste despre timp ca delta (spre deosebire de riu) si cum romanul se foloseste de structura asta temporala ca sa-si desfasoare naratiunea si sa-si construiasca personajele – fiecare cu cursul si sedimentele aferente. “Only the most ignorant still believe, like Saint Augustine, that time is a river. We others know it is a delta: that it branches out and seeks new routes, that it rejoins itself only to seek a thousand new courses. Some may be waterfalls, some no more than little stagnant pools passed by the tide, forever still…This is one of those times. A pool/ I sink down in it. I want to stay forever in this water.” (pag. 207 in editia in engleza din 2002).

Interesant cum Axelsson allege sa-si construiasca critica sistemului welfare de dupa razboi - Ella si destinul ei de mama (naturala si vitrega/sociala) sint un fel de replica trista si critica a privilegiilor familiei regale. “Birgitta, Margareta, and Christina”, said the child welfare woman, laughing her little visitor’s cackle. ‘If you had a little Desiree, you’d be just like the royal princesses.’” (151). Punctul asta de tensiune induce dorinta (alimentata de scrisorile lui Desiree/creatorul/scriitorul (ca sa citez interpretarea Liei)) ca cele 4 sa se intilneasca cumva, sa aiba momentul lor impreuna, dar sugereaza si imposibilitatea lui.

Ma intreb daca exista vreun personaj feminin implinit (in vreun fel anume) in universul de femei abuzate, deprivate, constrinse descrise de Axelsson? Cind ma intreb asta, ma tot gindesc la Desiree, dar ea e “o vrajitoare”, o fictiune, o posibilitate .


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns beshter spune:

Eu ma tot gandesc de ce e Christina cea mai 'importanta', in sensul ca ei i se aloca spatiul cel mai mare de desfasurare (sau nu?). Mi se pare relevant - din acest punct de vedere - ca tocmai din perspectiva Christinei aflam cate ceva despre singurul 'mister' al acestei carti. Christina e martora la sosirea si 'primirea' Birgittei; e martora si la niste discutii misterioase intre Ellen si nenea ala care-i aducea copilele si era mare mahar in the welfare system (cumnatu-sau parca; cum oare il chema?) din care deduce sau intuieste ea ca Ellen ar fi fost cumva 'obligata' sa le primeasca pe Christina si Birgitta (cu alte cuvinte, ea s-ar fi multumit numai cu Margareta). Hm...oare asa e? Sper sa nu fi deviat rau de tot dar eu cand ma apuc de batut campii, apai ii bat.
Eniuei, scena sosirii Birgittei e mult mai graitoare. E destul de evident ca Ellen nu mai vrea inca o fata si ca pe Birgitta n-o place deloc. Si atunci, ce anume o forteaza s-o primeasca? Si ce-a fortat-o s-o primeasca pe Christina (lucru de care Christina e mai mult decat constienta si care-i modeleaza toate reactiile fata de Ellen; tot timpul incearca sa fie mai blanda decat Margareta, mai harnica decat Margareta, mai nushcum decat Margareta).

Deci, care-i faza? Am senzatia ca trebuie sa fie ceva simplu, dar care mie imi scapa.


You cannot both dance and not pay the piper.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Eu cred ca i se da atentiei Christinei pentru ca ea reprezinta "omul de rand" - isi deruleaza viata exact ca majoritatea anonima - invata, isi construieste o profesie, are o familie, copii, o casa asa cum isi doreste, se duce zi de zi la serviciu, e obosita ca noi ceilalti si se gandeste cu placere ca va petrece cateva zile singura, fara sot . Vazut per ansamblu, nimic spectaculos - vazut in amanunt, de fapt, are cea mai spectaculoasa viata dintre toate 3 ... mi se pare ca este si personajul cel mai sensibil pentru ca este cea mai abuzata dintre toate.

Pana acum, pentru mine, cel mai misterios personal este Ella, tocmai pentru ca nu si-a dorit fetele si totusi a avut grija de ele suficient incat ele sa n-o uite ... dar ma abtin deocamdata ca nu am terminat cartea.

P.S. Mi-a placut la voi interpretarea fetelor din cires ...
Revin

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Teodora D. spune:

Citat:
citat din mesajul lui Mihaelka

Eniuei, scena sosirii Birgittei e mult mai graitoare. E destul de evident ca Ellen nu mai vrea inca o fata si ca pe Birgitta n-o place deloc. Si atunci, ce anume o forteaza s-o primeasca? Si ce-a fortat-o s-o primeasca pe Christina (lucru de care Christina e mai mult decat constienta si care-i modeleaza toate reactiile fata de Ellen; tot timpul incearca sa fie mai blanda decat Margareta, mai harnica decat Margareta, mai nushcum decat Margareta).

Deci, care-i faza? Am senzatia ca trebuie sa fie ceva simplu, dar care mie imi scapa.


You cannot both dance and not pay the piper.


Cred ca Ellen s-a simtit obligata sa ajute alte fetite "in contul" copilului pe care l-a parasit in spital.
Autoarea a incercat sa explice cum era pe atunci, cum copiii cu handicap erau abandonati, dar tot nu inteleg de ce Ellen nu s-a mai interesat deloc de fetita ei, de ce nu s-a dus macar odata sa o vada.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns beshter spune:

Citat:
citat din mesajul lui Teodora D.
Cred ca Ellen s-a simtit obligata sa ajute alte fetite "in contul" copilului pe care l-a parasit in spital.


M-am gandit si eu la asta, insa, la un moment dat, mi-a devenit clar ca substitutul pentru Desiree e Margareta (adica asa vede Ellen lucrurile). De ce si celelalte doua? Si ce-i cu schimburile alea conversationale misterioase pe care le surprinde Christina intre Ellen si cumnatu-sau?

Sau pur si simplu I'm reading too much into it.


You cannot both dance and not pay the piper.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Teodora D. spune:

Citat:
citat din mesajul lui Mihaelka

Citat:
citat din mesajul lui Teodora D.
Cred ca Ellen s-a simtit obligata sa ajute alte fetite "in contul" copilului pe care l-a parasit in spital.


M-am gandit si eu la asta, insa, la un moment dat, mi-a devenit clar ca substitutul pentru Desiree e Margareta (adica asa vede Ellen lucrurile). De ce si celelalte doua? Si ce-i cu schimburile alea conversationale misterioase pe care le surprinde Christina intre Ellen si cumnatu-sau?

Sau pur si simplu I'm reading too much into it.


You cannot both dance and not pay the piper.


Da, pe Margareta a luat-o ca sa nu fie o vaduva singura si ca sa aiba un substitut pt copilul pierdut, iar pe celelalte s-a simtit obligata sa le ia, ca un fel de ispasire si a facut-o numai la insistentele cumnatului, care probabil nu avea unde sa "plaseze" copiii respectivi. Discutiile cu el se desfasurau in soapta pt ca era o negociere ce nu era cazul sa fie auzita de fete; eu atata importanta le-am dat, poate am citit eu prea putin printre randuri. :)
Repet, mie mi se pare ca abandonarea lui Desiree nu se potriveste cu "profilul" lui Ellen, asta ma intriga mai mult.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Adela99 spune:

sa nu uitam ca Desirée se naste la inceputul anilor '50, cand copiii cu deficiente erau ascunsi de ochii lumii si in plus neurologul Zimmerman care a consultat-o pe Desirée si constata ca e grav handicapata o sfatuieste pe Ellen sa n-o viziteze. cred ca si corespondeaza o vreme, Zimmerman si Ellen, si Zimmerman ii scrie ca Desirée e o leguma si nici macar nu si-ar da seama daca Ellen ar vizita-o. pe vremea aia ce spunea un medic era sfant, mai ales pentru cei ca Ellen provenita din clasa muncitoare.

si cumnatul, Stig Botdestiuca :)
"odata, prin adolescentza i-a trecut Christinei prin gand pentru prima data ca poate si in cazul ei a fost la fel ca si in al Brigittei. tant Ellen poate n-a vrut-o niciodata, poate doar s-a simtit obligata sa-i faca pe voie lui Stig. s-ar putea sa fie asa; tant Ellen ofta deseori asupra deciziilor luate de Stig Botdestiuca. dar nu s-a opus niciodata deschis.
a-i da lu’ tant Ellen un copil ca multumire pentru o gustoasa masa de Craciun e un gest care i s-ar potrivi lu’ Stig foarte bine."
pun ghilimele, da' scuzati traducerea :)

Stig o preseaza dintr-un fel de invidie pe situatia ei economica pe care o datoreaza lu' Hugo, sotul decedat a lu' Ellen si fratele lu' Stig. si o are si la mana cu secretul ei.

nici tant Ellen nu-i mai breaza :) apropo de invidie. cand Christina vine acasa si spune ca va studia mai departe tant Ellen nu zice la-nceput nimic. e mentalitatea generatiei de atunci cu dublumoral: sa devii cineva, da' sa nu crezi ca esti cineva :) renumita lege a lu' Jante

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Oana MC spune:

In ciuda paginilor alocate Christinei, ea mi se pare un vid, un personaj palid (ca tot se insista pe paloarea ei), bintuit. Asa cum zice Buflea, Christina are cam tot ce-si doreste muritorul de rind – statut social, familie, un paradis postindustrial pe post de casa si cele ce mai reies de aici. Eu zic ca avind toate astea, poate resimti mai puternic lipsa majora din viata ei care mi se pare ca ar fi faptul ca aproape tot ce face ea e un raspuns la actiunile, vointa, abuzul celor din jurul ei. Ea viseaza sa fie singura in paradisul ei postindustrial, sa traiasca in prezent, sa se impace cu ea (?), cu istoria (care se spune ca ii lipseste/reprima (mai degraba), dar pe care casa ar avea-o ), dar nici asta nu poate, caci apare Margareta…care ii rascoleste nu numai mult visata liniste, dar si trecutul (la modul abuziv, scotocind prin pungile care mai pastreaza mirosurile copilariei).

Mi-a placut la nebunie cum Christina isi iubeste paradisul postindustrial – probabil singurul lucru in care vedem ca ea investeste emotional si nu numai, neconstrinsa de nimeni si nimic. La un moment dat mingiie peretii, usile, iubeste istoria (stablitatea, vechimea) casei si isi prinde degetele la usa in infocarea asta. Faza asta mi s-a parut asa comico-tragica: nimic nu prea o ajuta sa faca casa buna cu ea insasi, nici macar paradisul postindustrial.

Nu stiu ce sa zic de Ella, dar ma gindesc la Margot (mama adoptiva a Margaretei dupa ce Ella a avut atacul). Relatia dintre ea si Margareta se rezuma la ordine obsesiva si un exces de lucruri - haine, bijuterii, etc. Barbatul lui Margot crede ca Margareta e un capriciu femeiesc pe care Margot vrea sa si-l satisfaca pe banii lui. Dar e ok, ca asa-s femeile - capricioase. El in schimb asteapta si primeste favoruri din partea sotiei. Desi Margot se pare ca si-a dorit sa fie mama, tot ce poate ea sa ofere este din pozitia asta este foarte sarac din punct de vedere emotional. La un moment dat Margot se reorienteaza spre alta investitie - ca si Christina, o casa. Dupa care se lasa tacerea intre ele.



Mergi la inceput