citim impreuna "Vrajitoarea de aprilie"

liadorian spune:

Buna dimineata!

Am citit si eu Vrajitoarea de aprilie si mi-a placut. Pregatisem aseara mai multe intrebari pentru voi, dar lilanda le-a anticipat - eram curioasa cat din romanul asta reflecta realitatea unui sistem institutional existent. Si se pare ca mult...

Scriu repede, repede acum doua chestii care m-au impresioant in roman:
- lumea de fetite/femei, cu Hubertsson ca singura exceptie importanta, ca altfel ar mai fi cateva personaje episodice de amintit; toata discutia subinteleasa despre maternitate/figura materna si impactul ei asupra copilului, despre copilarie, despre relatia mama-fiica sau despre absenta ei, despre cum intelege societatea sa trateze relatia asta atunci cand exista sau s-o inlocuiasca etc. etc.
- felul in care functioneaza substitutul in toata povestea asta - fetitele adoptate o substituie, in viata lui Ellen, pe Desiree, Desiree face dragoste cu Hubertsson substituindu-se unei alte femei, in chiar corpul acesteia, Christina creeaza un camin perfect, care sa inlocuiasca versiunea de trecut care i-a fost data si cu care nu poate trai in prezent etc. Fetitele isi sunt sau ar trebui sa-si fie un substitut de familie, substitute de sora.

Revin!

Si-am revenit.
Toata povestea asta cu substitutele cred ca-i logic dictata de drama abuzului. Forme diverse de abuz - abandonul pentru Desiree si Margareta, mani****rea emotionala (printre altele) in cazul Birgittei, violenta extrema in ce-o priveste pe Christina fac necesara substituirea ca strategie de supravietuire.

Tot in categoria asta, a strategiilor de supravietuire as include si faptul efectiv al povestirii, de care uzeaza Desiree. Ea tine sa spuna povestea surorilor, insa moartea lui Hubertsson, cel caruia ii era destinata povestea, face inutil efortul. A pune cap la cap intregul puzzle si a-l da mai departe e ceea ce Desiree incearca sa-i ofere/inapoieze lui Hubertsson, dupa ce acesta i-a adus primele informatii legate de Ellen, de surorile ei si a motivat-o sa gaseasca un sens existentei ei.

De fapt, intre Desiree si Hubertsson relatia e una de la creator/scriitor la cititor, cu tot ceea ce-i complicat, imposibil, profund si/sau inexplicabil intr-o relatia ca asta, intre indivizi care se proiecteaza reciproc, care se imagineaza unul pe celalalt, fantasmeaza unul in legatura cu celalalt dar nu se pot realmente intalni. In logica asta, handicapul sever al lui Desiree dar si puterile ei magice - calatoreste folosindu-se de pasari, ii determina pe altii sa faca ceea ce ea nu poate sa faca sau ceea ce-si doreste ea etc. - is metafore ale neputintelor si ale darurilor incredibile ale povestitorului.

Mie una numai gandind asa relatia dintre Desiree si Hubertsson mi-a sunat cumva firesc finalul, fiindca altfel m-a cam lasat in suspensie - povestea Birgittei era expediata cam repejor in raport cu celelelate doua, toata tema asta mare a abuzului ramanea in suspensie. Apoi mi-am zis ca de fapt despre asta o fi (sau nu?) vorba - despre faptul ca, pierzandu-si cititorul, povestitoarea nu-si mai duce la capat istoria ci se grabeste sa-l recupereze, sa-l intalneasca. Nu stiu, poate-i un pic insailat ce spun eu, un pic fortat. Oricum, finalul e partea din carte care mi-a placut cel mai putin.

liadorian spune:

O, da! Sper sa ne faci curand niste propuneri din literatura canadiana, mintenas vine MadameBovary cu tema noului cerc. Daca ma gandesc asa, iute, in afara de Anne Hebert, n-am citit deloc canadieni.

lilanda spune:

Exact; de aia mi-a si placut finalul care salveaza cartea de la patetism :)) Cred ca fiecare dintre noi isi imagina o scena a intilnirii celor 4 surori, intermediata de Hubertsson. Dar cuplul/intregul Desiree-Hubertson e doar forta, e abstractizarea (fantastica) a unor idei. A celei de dualitate (fiindca si dragostea prespune un el si-o ea); a ideii de minte si suflet care nu pot si nici nu trebuie sa fie separate. Desiree refuza, de pilda, operatia accea de "impartire" a creierului, de separare a simturilor de intelect, a literelor de cifre, a constiintei de instinct.

Si da, ei spun povestea!! Surorile nu-si marturiresc una alteia ce li s-a intimplat, povestile lor de viata nu sint confesiuni; sint doar fapte/amintiri etalate. De aia spuneam ca redarea e aproape un reportaj, e jurnalistica. Cele trei surori, da, se reunesc; dar intilnirea lor inseamna mai degraba o forma de acceptare si nu o promisiune de a umple o camera goala. "Camera goala nu poate fi umpluta", spune Birgitte. "Niciodata, oricit de multe eforturi ar ar depune cineva".

---

Scriitoare canadiene Le recomand din inima pe Carol Shields ("Jurnal in piatra" tocmai a aparut anul asta, la Humanits si Alice Munro.

Lorelai spune:

din literatura canadiana nici eu nu am citit prea mult. am citit Alice Munro (scrie short stories), Margaret Atwood (The Handmaid's Tale care e cea mai cunoscuta) si Bernice Morgan (autoare din Newfoundland de care localnicii sint foarte mindri).

inapoi la vrajitoare, am scris mai devreme ca m-a dezamagit sfirsitul pt ca ma asteptam la altceva, mai precis, la ceva mai mult. am avut senzatia ca autoarea a slabit ritmul spre sfirsitul cartii, parca atasa mai putina importanta personajelor pe masura ce se apropia de sfirsit, parca nu mai avea energie sa tina ritmul. asta fiind spus, sfirsitul a venit prea brusc, dupa parerea mea, as fi vrut sa le vad pe cele 3 surori interactionind un pic la sfirsit. Desiree spune la un moment dat: "I cannot let go of them yet, cannot let C, M and B run off in different directions. H asked a question. Before it's all over, he will have his answer." uite ca asta cred eu ca lipseste, sau cel putin eu nu gasesc raspunsul.

avmaria spune:

off-topic : da baieti canadieni primiti in cerc? Daca da, il recomand pe Gaetan Soucy, cu "Fetita care iubea prea mult chibritele"

Adela99 spune:

am terminat si io cartea
pe care o datoram lu' Hubertsson :) ca daca el nu i-ar fi daruit lu' Desirée inceputul "esti ultima victima a ultimei foameti" nici ea nu ar fi fost "destul de proasta" sa-i promita povestea completa.

"De la mine el vrea altceva: o poveste completa. El vrea sfarsitul povestii ce a inceput intr-o zi de iunie cu mai bine de treizeci de ani in urma, cand si-a gasit gazda pe podea. Din nou si din nou, in mod repetat mi-a povestit reactiile celor trei: cum Christina statea incremenita in arcul usii cu amandoua miinile impreunate si apasate pe gura, cum Margareta statea pe podea langa Ellen si o tinea de mana si cum Birgitta s-a lipit de perete si scancea cu o voce stridenta: nu din vina mea, nu din vina mea!
Ma intreb zice el cateodata, ma intreb ce s-a-ntamplat inainte de a veni eu acasa ... si intr-o zi am fost destul de proasta pentru a raspunde: hai sa-ti scriu eu povestea. Am regretat aproape imediat."

cand Hubertsson moare, se termina si povestirea. se termina si furtuna care cuprinsese corpul lu'Desirée si a smuls-o ca pe o frunza ofilita, a purtat-o prin aer ca mai apoi s-o arunce la pamant. raman doar cele trei surori tinandu-se de mana, privind dupa salvare, fara sa planga.

daca Desirée ar putea alege intre cer si pamant, ar alege pamantul. oricand si intotdeauna ar alege pamantul.

lilanda spune:

Adela, poti sa detaliezi putin, te rog, ideile astea? Cea cu salvarea celor trei surori si cu alegerea lui Desiree?

---

Vorbeam de contrastul puternic promovat de Axelsson. Ei bine, in "Cea care n-am fost", Mary/Marie (astea nu mai seamana cu printesele sudeze, ci cu cele daneze ) e una si-aceeasi persona, insa dubla, reflectata, materie vs. antimaterie. Sint pe la pag. 50 din carte, insa pot sa spun ca e mult mai putin incitanta decit Vrajitoarea . Probabil fiindca nici macar nu s-a lansat!!

lilanda spune:

Lorelai, uite-aici subiectivism:)) Mie exact ultima parte mi-a placut! Scurta, concisa, tensionata :)) Am gasit, dimpotriva, mult prea lalaita partea dedicata Christinei! Si, in plus, nu cred ca era important ca Hubertsson sa afle raspunsul; ci ceea ce se intimplase inainte.

Anyway, io as vrea sa aud mai multe amanunte despre Bernice Morgan . Ce recomanzi??

Adela99 spune:

ioi, lilutz ce-mi facusi :) io constat ca ma iesprim din ce in ce mai greoi, io care de altfel is verbala, da nu's si epistolara :)

raman doar cele trei surori tinandu-se de mana, privind dupa salvarea :) care-l duce pe Hubertsson, fara sa planga. Christina le invita la un ceai si un sandwich, nu de alta da' sa aiba si ele ceva in stomac inainte de plecare. am ras impreuna cu Margareta care intelese apropou'

cand Desirée moare, constiintza ei o urmeaza un moment cu o pasare in ceruri si se uita asupra pamantului iar Desirée spune: daca trebuie sa aleg intre ceruri si pamant, atunci aleg pamantul. voi alege intotdeuna pamantul.
daca ar putea alege ar prefera sa traiasca pe pamant, cu toate ca e grav handicapata si chiar daca n-ar avea darurile pe care le are, si chiar daca n-ar putea trai prin ele, tot pamantul l-ar alege. pentru ca avem o singura viatza si e un miracol ca traim aici pe pamant, ca fiecare viatza e incredibil de valoroasa si de aceea merita traita. si ca ceea ce ne poate salva e ca ne avem unu’ pe altu’, vorba cantecului :) . viatza e sacra. si universul de nepatruns :)

Adela99 spune:

tot am vrut sa va intreb fetelor, conchita, iarina, Laura, angela, ciuf, zuzu ati primit cartea?