Burtici fericite de septembrie-octombrie (101)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Pag. 2 | Pag. 4

ionika spune:

Aaaaa, si inca ceva...nu imi pune si mie cineva un carucior roz si numele printesei? Alexia Teodora

Ioana

pazza spune:

sa imi fie rusine....va scriu cam rar....dar de cate ori am ocazia intru si citesc ce postati pe forum...
adevarul e ca sunt ffff stresata stiu ca nu e bine dar mai e o luna si umpic si trec pe alt nume si (cred ca stiti deja) atatia bani se duc pe o nunta ....
app luni merg la medic...sa-l vad pe Darius...sper ca e bine...bubuiturile pe care mi le da asta imi spun....
un pupic mare si pt cele mai frumoase viitoare mamici

love ya bebel

diana_n spune:

Ma bag si eu in seama, ca de obicei
Cand lucram in tara o colega s-a intors la serviciu cand baby avea 7 luni, ca nu mai poate, se prosteste acasa. Avea mama si tata care o ajutau, datorita mie a gasit o bona pe care cred c-o mai are si acum, dupa 6 ani. N-aveam copii, am luat-o ca pe-o informatie si atat.
Cand avea Peter 7 luni mi-am amintit ce zicea. As fi plecat si eu pe undeva, oriunde, serviciu sau plimbare, dar cand eram doar noi 3 : sotul la serviciu, baby care pana la 7 luni n-a dormit, ci a mancat in continuu, ce sa fac? Am strans din dinti si am continuat sa am grija de el secunda de secunda, timp de 1.5 ani. Am plecat toti 3 in tara cu planul de a-l lasa la ai mei, iar noi si cu nasii de cununie sa facem o excursie de 2 saptamani prin Europa. In seara cand am ajuns, datorita emotiei revederii tata a facut o criza de stomac si a revenit ulcerul duodenal. Unde s-o las pe mama cu tata in spital si copil mic? Am ramas in Bacau 1 luna, n-am fost nicaieri.
A mai trecut 1 an, vin ai mei in vizita. Din nou imi fac planuri ca eu si sotul sa plecam undeva un week-end, intreb mamicile din club, unele ma trimit in statul NY, altele intr-o statiune mirifica din NJ. Vine mama cu tata, tata cu piciorul umflat ca a calcat stramb. Dupa 9 zile de stat cu piciorul sus si pus varza pe el, sotul il trimite fortat la urgenta : 2 oase rupte in laba piciorului. Adio vacanta programata, stam acasa si avem grija de tata.
Raman insarcinata a 2-a oara, imi fac calculul ca pe vara trimit copilul sa stea la Bacau, sun acasa sa dau vestea buna, tata imi zice ca mama a alunecat si are ambele oase rupte deasupra gleznei, operatie, etc.
Mama aproximeaza ca prin vara ar fi ok, cumpar biletele si gata, trebuie sa am si eu o pauza.
Timp de 3 ani si 8 luni, cu exceptia a 6 zile, am avut grija de Peter secunda de secunda. A fost minunat, ca si cum te-ai uita zilnic la soarele aducator de bucurie si sanatate, dar jur ca as fi avut nevoie de mai mult de 6 zile ploioase.
Faptul ca esti mereu in priza lasa urme. In carti scrie sa lasi copilul cu cineva 2 ore pe saptamana macar.
Doar unele fete plecate din tara stiu ce inseamna asta si ce diferenta face ca macar o data la cateva luni sa lasi copilul cu cineva de incredere. Cand nu-l lasi din mana timp de 3 ani si 8 luni neintrerupti, e greu.
Asta a venit dupa ce de la 3 ani am avut program zilnic de mers la cresa, scoala, facultate, serviciu. Intr-o zi de 15 sept. a fost ultima zi de lucru in tara, luni pe 18 sept. stateam acasa (in USA) fara program pe ziua respectiva. Normal ca m-a luat depresia.
Fiecare stie ce poate, ce se poate si cat poate duce.

Si intr-adevar, cad am iesit afara singura, prima oara dupa 2 saptamani de la nastere, parca descopeream din nou frunzele, cerul, oamenii . M-am dus la mall si mi-au cazut ochii pe o geanta de piele, mi-am dat seama ca uitasem de existenta obiectului aluia .
Si inca un lucru pe care il povestesc mereu e faptul ca exact la 1 an de la nastere am vazut ca masa noastra are o zgarietura. Timp de 1 an n-am avut timp s-o vad, dar m-am dus repede si am luat o solutie miraculoasa de reparat lemnul. Au mai trecut 3 ani de atunci si tot n-am folosit-o, mi-am dat seama ca pentru sanatatea mea mintala e mai bine sa las baiatul sa frece trenurile si masinile de ea, decat sa stau cu gura pe el sa nu strice masa. Planul era sa ne luam mobila noua cand face Peter 4 ani, na ca vine baby si mai asteptam cativa ani

Diana 32 saptamani si Peter (3 oct 2005)

Iulika29 spune:

Diana imi plac foarte mult postårile tale...Multumim ca iti faci timp så ne impårtåsesti si nouå din trairile tale..

POZE

Iuliana, cea mai fericitå 33+cu Bruce Nicholas

lutoniana spune:

Iar am ajuns la spartul targului ?

Cea mai fericita 31 + cu

lutoniana spune:

Lasa Diana ca vei ajunge si tu si eu..la varsta mamei mele care imi explica acum ca se simte inutila in relatia cu noi, cu mine si fratele, ca nu mai avem nevoie de ea...asa cum faceam cand eram mici, dependenti de ajutorul si ocrotirea ei.
Duce dorul groaznic al acelor vremuri in care era implicata total in viata noastra.
Acum are ditamai caii fiecare cu familia lui....care din cand in cand se rastesc la ea, nu o inteleg etc....Iar tot ce face ea si ce zice este numai pt ca ne vrea binele, constientizez asta insa o face dupa alre reguli decat cele pe care le stim noi ca fiind bune.
Astfel ca poate ar trebui sa ne bucuram, tu mai mult...eu doar din septembrie de bebelacii nostri ca uite ajungem la un moment dat inutile in relatia cu copilasii.

Si in afara subiectului mi-am amintit ca pe aci toata lumea isi cheama ajutoare ...nu stiu Manga ce are de gand dar eu am hotarat sa incerc sa ma descurc singura. Am cateva exemple de reusita si sunt optimista chiar daca stiu ca imi va fi greu.
chiar imi spunea cineva ca o fac pe curajoasa si ca nu stiu ce ma asteapta si ca voi ceda psihic....si multeeee ca nu ma intelege de ce ma incapatanez sa nu o chem pe mama macar pt primele saptamani.
Pentru ca vreau sa incerc singura, si atat.
Sper sa si reusesc.....

Cea mai fericita 31 + cu

diana_n spune:

Lutoniana se poate, dau si-n scris !
Nu pot sa uit primele 2 luni cand am fost singuri, sotul a invatat inaintea mea sa schimbe diaper-ul, a fost minunat. Ai mei au venit la botez, erau pentru prima data in USA, normal ca i-a dus sotul in Boston, New York si i-a plimbat incoace incolo, deci tot eu am avut grija de Peter.
Locuiam in Connecticut si de-abia ne facusem prieteni, cand avea Peter 5 luni ne-am mutat in New Jersey. Aveam copil mic in grija, sotul avea o slujba noua, nu cunosteam pe nimeni.
Nu se compara cu situatia de acum, Peter e mult mai usor de crescut, ne-am facut prieteni, am deja recomandari de nanny, totul e mult mai usor.
Deci se poate, fara s-o faci pe viteaza, mai ales daca gasesti o nany de incredere ca 1 data pe luna sa iesi cu sotul in oras.

Diana 32 saptamani si Peter (3 oct 2005)

lutoniana spune:

Asa ma gandeam si eu
Multumesc de cuvinte

Cea mai fericita 31 + cu

raluk16 spune:

Maria, uve_got_mail, Cristina, Monikus, Mihaela multumesc mult!

Ramona, multumesc ! Sper sa fim si noi la "varsta" voastra la fel de fericiti!

pfuai, deci ce m-ati intristat cu indemnizatia de maternitate ! Eu credeam ca se calculeaza pe ultimele 12 luni si prind si eu ceva din salarul meu anterior, de pe care am cotizat ani de zile (servici pe care l-am pierdut in decembrie ...). Deci daca e pe ultimele 6 luni... ma voi incadra la minimul acela...

Roxxy, sunt de acord cu tine, daca se intorc mamicile la servici doar pentru a face pe plac superiorilor. Eu m-am invatat minte doar in decembrie cand mi-am pierdut jobul pentru care aproape ca mi-am dat sufletul, ajungeam seara tarziu acasa, de multe ori dupa 12 ore de munca. Atunci mi-am dat seama ca nici un job nu merita nici un sacrificiu, nici macar un weekend petrecut in afara familiei, sau fara prieteni, voie buna, aer liber,... Pentru ca sefii oricand ti-ar intoarce spatele... Le inteleg pe femeile care pot sa lucreze pentru ele si acasa (pictorite, scriitoate, etc), dar pentru sufletul lor, nu pentru un sef... Si, vorba Cristinei, nu are rost sa blamam pe nimeni. Tot asa sunt mamici care nu le inteleg pe cele care vor sa stea acasa 2 ani, si le considera doar niste casnice fara personalitate proprie.

Dana, ce simpatic si bronzilici e Alessio! Si tu arati foarte bine!

Katteryna, foarte frumoase hainute! Sa le purtati sanatoase!

Cristina, ma bucur tare ca ne-ai lamurit, ca eu m-am intrebat de multe ori daca are rost sa iau si bluzite, ca parca mie mi se parea ca mi-ar fi frig la sale daca se ridica, asa ca ma orientam numai spre bodyuri si salopete din alea complete, cu maneci, si pe tot piciorul. Bine, inca n-am inteles daca bodyurile le folosesc numai cu pantaloni peste, sau body-urile de fapt se iau pe sub salopetelele alea complete?

Adi, eu am scapat de carcei in urma cu cativa ani dupa ce am papat cateva lingurite de miere. Stiu ca si tu stii ca toate mineralele astea se absorb mult mai bine din natura decat din medicamente. Si pentru un plus de calciu, din cand in cand pap mierea amestecata cu susan, si e delicioasa. De cativa ani n-am mai avut carcei si sper sa scap si in sarcina...

Oooo, Monikus, eu nu vad apa deloc anul asta... si simt asa, ca o sete imensa , ca o pofta de graviduta, sa ma balacesc intr-o mare...

Mihaela, sunt sigura ca numai in 16 vei citi postul asta, asa ca profit ca e trecut de 12 si va urez si voua o aniversare frumoasa, sa traiti fericiti si sanatosi, inconjurati de copii!

Vai, fetelor, dar ce ma speriati... deci chiar asa vom ajunge... Nu degeaba imi spune mama sa savurez ultimele weekenduri in care diminetile stau singura in apartament (imi trimit sotul de acasa) si ma relaxez cum am eu chef. Mi-a spus sa fiu constienta ca din octombrie nu voi mai fi singura (cum imi place mie) niciodata!

26+