Rugaciune ortodoxa pentru a dobandi prunci (42)
Raspunsuri - Pagina 13
cami_antonia spune:
neata si de la noi
azi au mutat-o pe alina iar pe salon
sa ne rugam in continuare sa poata manca sa prinda puteri ... altfel e greu ...
oana, deeva si livsy au sosit banutii ... multumim si sa fie folositori alinei /...
reinnoiesc strigatul
cine ne poate ajuta financiar sa imi scrie pe pm
doamne ajuta!
SPUNETI O RUGACIUNE PENTRU ALINA - operata pe creier SI ADRIAN - sa aibe puetere sa o ingrijeasca
Camelia Costea: DOAMNE AJUTA!
maria08 spune:
Buna, dragele mele!!
Vreau sa va imbratisez pe toate cu drag!!!!!
Cami: Ma bucur ca Alina e mai bine, poate da Bunul Dumnezeu sa fie din ce in ce mai bine......vreau si eu sa contribui cu ceva, poate ne vedem intr-o zi....
Oanka: Te rog sa ma ierti ca nu am reusit sa trimit banutii pana acum , vad cum imi fac timp si sa ajung la banca.....nu ne-ai povestit ce s-a intamplat la Parintele Argatu , la Boroaia, ai ramas datoare cu detalierea..
Sa stiti ca eu va citesc aproape zilnic, dar nu prea am timp sa scriu.
caciantoni spune:
SFANTUL IOAN GURA DE AUR – CUVANT LA PETRU APOSTOLUL SI ILIE PROOROCUL
“Pretextul lor e acesta:
- Sunt pacatos, spun ei, si nu pot veni la biserica!
- Dar tocmai pentru ca esti pacatos, vino, ca sa nu-ti pierzi mantuirea.
Spune-mi, te rog, care om este fara de pacate? Pentru asta, jertfa si Biserica, pentru asta, rugaciunile si postul, pentru ca sunt multe ranile sufletului. Pentru asta s-au descoperit impotriva lor si leacurile si s-a facut leac potrivit pentru fiecare din ranile sufletului. Ai Biserica! Ea aduce jertfe! Ai rugaciunile Parintilor, daruirea Sfantului Duh, pomenirile mucenicilor, adunarea sfintilor si multe la fel cu acestea, care te pot ridica din pacat la dreptate. [...] Vrei sa spui ca te impiedica grijile vietii? Pacatul e insa si mai mare. Pentru ce nu imprumuti lui Dumnezeu putina vreme, ca sa primesti intreaga zi?
- Sunt pacatos si nu pot!
- Tocmai pentru ca esti pacatos, de asta vino la biserica!
Oare nu stii ca si cei care slujesc la altare sunt cuprinsi de pacate? Sunt si ei imbracati in carne, impletiti cu sange si legati cu oase! Si noi care stam pe scaun si predicam suntem incurcati in pacate. Dar nu deznadajsuim de bunatatea lui Dumnezeu, nici nu spunem despre El ca-i lipsit de omenie. Toti suntem oameni, alcatuiti din aceleasi elemente; cu toate acestea, nu incetam sa predicam, uitandu-ne la noianul iubirii de oameni a lui Dumnezeu. Pacatul vostru nu-i atat de mare daca veniti la biserica cu pacate pe voi, pentru ca voi trebuie sa fiti invatati. Pacatul nostru, insa e cu atat mai mare cu cat dregatoria noastra e mai mare. Altceva este sa pacatuiasca dascalul, si altceva ucenicul. Cu toate acestea, nu incetam sa invatam, pentru ca nu cumva, din pricina smereniei, sa cadem in trandavie. Si s-a facut dupa randuiala lui Dumnezeu caderea preotilor in pacate. Si asculta cum. Daca n-ar pacatui dascalii si preotii, daca n-ar fi supusi patimilor lumesti, ar fi neomenosi cu ceilalti oameni si neiertatori. [...] Ca asa stau lucrurile si ca nu spun asta intemeiat pe presupuneri, va voi dovedi-o cu fapte.
Domnul avea sa-i incredinteze lui Petru cheile Bisericii, iar, mai bine spus i-a incredintat chiar cheile cerurilor, si avea sa-i incredinteze multimea poporului. [...] Petru era din fire cam neindurator; daca ar mai fi fost si fara de pacat, ce iertare ar mai fi primit de la el ucenicii? Pentru aceasta, dar, harul dumnezeiesc randuieste ca sa cada intr-un pacat, pentru ca, datorita pacatului sau, sa fie bland cu altii. Si uita-te in ce pacat ingaduie Dumnezeu sa cada. Petru cel vestit, verhovnicul apostolilor, piatra cea neclintita, turnul cel nedoborat, Petru cel vestit, cel care a spus lui Hristos: “Chiar daca ar fi sa mor impreuna cu Tine, nu ma voi lepada de Tine”, Petru, care din descoperire dumnezeiasca marturiseste adevarul: “Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu”, ei bine, acest Petru, in noaptea in care a fost vandut Hristos, cand statea si se incalzea la foc si cand s-a apropiat de el o fata si i-a zis: “Si tu erai ieri cu Omul acesta”, Petru i-a raspuns: “Nu cunosc pe Omul acesta”?
O, Petre, asta ai fagaduit? N-ai fost supus la chinuri, nici la batai, si te-ai pornit sa te lepezi pentru ca ai auzit numai un cuvant al unei fete? Te lepezi, Petre? Nu ti-au stat inca in fata uneltele de tortura, nici bicele, nici loviturile, nici furiile, nici stapanitorii, nici sabii ascutite, nici porunci pronuntate, nici imparati care ameninta, nici moartea gata sa te inghita, nici inchisoarea, nici prapastia, nici marea, nimic din toate acestea, si te-ai lepadat. [...] Cine este aceea care te intreaba, ca sa te lepezi? Nu un om de seama, ci o femeie, si aceasta o femeie de rand, o roaba, de nici un pret! Ea intreaba si tu te lepezi? Ce lucruri straine! O fata s-a apropiat de Petru cel vestit, o fata oarecare si a zdruncinat credinta lui Petru. Petru, stalpul, stanca, n-a indurat amenintarea unei fete; ea a vorbit numai, si stalpul s-a cutremurat, insasi stanca a fost invaluita de valuri. Pe cine ai vazut, Petre, ca te lepezi? Pe cine? Pe o fata de rand, pe o portareasa nebagata in seama. [...] Totusi, iubitorul de oameni, Dumnezeu, i-a iertat pacatul; stia ca fiind om, era supus slabiciunilor omenesti. Dar, dupa cum am spus mai inainte, de asta s-a randuit si s-a ingaduit lui Petru sa pacatuiasca, pentru ca avea sa i se incredinteze popor mult; pentru ca nu cumva, din pricina firii sale aspre si a lipsei de pacat, sa fie neiertator cu fratii lui. A cazut in pacat pentru ca, gandindu-se la pacatul lui si la iertarea Stapanului, sa ierte si el pe altii dupa randuiala dumnezeiasca, potrivit lui Dumnezeu. [...] I s-a ingaduit sa pacatuiasca lui Petru, pentru ca iertarea lui sa ajunga pricina iertarii altora. Dar pentru ce spun eu asta? Pentru ca si noi, preotii, care stam pe scaun si invatam, suntem legati cu pacate. De aceea preotia n-a fost incredintata nici ingerilor, nici arhanghelilor – ca ei sunt fara de pacat -, ca nu cumva din pricina sfinteniei lor, necrutatoare fata de pacat, sa trasneasca pe pacatosii din popor, ci a incredintat dregatoria aceasta unui om dintre oameni, legat si el de placeri si pacate, pentru ca, pe temeiul pacatelor sale, sa fie bun cu pacatosul cand prinde pe cineva in pacat. Daca preotul ar fi inger si ar prinde pe cineva facand desfranare, indata l-ar ucide, de vreme ce el nu este incurcat cu aceste pacate. De aceea, daca ingerul ar fi luat puterea preotiei, ingerul n-ar fi predicat, ci indata ar fi ucis; s-r fi pornit cu urgie asupra unui pacatos, pentru ca el nu este pacatosul. Acesta a fost motivul pentru care Dumnezeu a incredintat preotia oamenilor; omul, cunoscandu-si pacatele lui si stiind din experienta ce e pacatul, iarta pe pacatosi si nu se porneste cu manie impotriva lor, iar Biserica isi implineste astfel rostul ei”.
Sfantul Ioan Hrisostom continua predica cu exemplul Sfantului Prooroc Ilie, care desi dovedeste mare curaj legand cerul si infruntand pe jertfitorii lui Baal, totusi se sperie de amenintarile Izabelei, deci de o alta femeie. Si se speria atat de tare, incat 40 de zile fuge adanc in pustiu ca sa scape de ea. Dumnezeu stie adevaratul motiv pentru care Ilie a fugit, dar totusi il iscodeste sa vada ce zice, dar Ilie nu recunoaste ca a fugit de frica Izabelei. Asadar, subliniaza Sfantul Ioan Gura de Aur, s-a vadit inca o data slabiciunea firii omenesti. Ilie cel ravnitor, Ilie cel neinfricat, cel indraznet a fost lasat sa cada, prin lucrarea harului, ca sa poata imbraca “toata haina iubirii de oameni. Ai fost, Ilie, instruit de Dumnezeu. Fii milostiv ca si Stapanul tau, din cele ce-ai fost instruit, din cele ce-ai invatat de la Stapanul tau!”, spune Sfantul Ioan Gura de Aur, si incheie:
“Ai vazut iubite, cum a ingaduit Dumnezeu ca stalpii aceia, stancile, turnurile, acelea sa cada intr-un mic pacat, pentru ca nu cumva prin lipsa lor de pacat sa taie din Biserica pe toti; pentru ca, atunci cand vor vedea un pacatos si vor sa fie nemilostivi cu el, sa-si aduca aminte de pacatul lor si sa fie cu el tot asa de buni cum a fost cu ei Stapanul lor.
N-am spus aceste cuvinte ca sa invinuiesc pe drepti, ci ca sa va pregatesc mai dinainte cale de mantuire, ca atunci cand pacatuiti sa nu pierdeti nadejdea mantuirii, ca atunci cand pacatuiti sa nu pierdeti nadejdea mantuirii, stiind ca si dreptii au pacatuit, dar prin pocainta nu si-au micsorat deloc cinstea lor. Am vorbit intai de virtutile lor, si apoi de pacatele lor. Si tu, dar, de esti pacatos, nu lipsi de la biserica. Nu lipsi nici daca esti drept, ca sa-ti sune mereu in ureche cuvintele Scripturii si sa ramai drept, aducandu-ti aminte de Imparatia Cerurilor si de bunatatile acelea pe care le-a pregatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El, ca Lui I se cuvine slava, impreuna cu Fiul si cu Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.”
Sfantul Ioan Gura de Aur, Predici la Sarbatori Imparatesti si Cuvantari de Lauda la Sfinti, editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2002.
ANITA75 spune:
caciantoni sti cumva adresa de la manastirea Caraiman? daca da te rog sa-mi dai un PM ca vreau sa trimit si eu un acatist la parintele Gherontie Puiu 
Ioanact spune:
LA MULTI ANI, tuturor celor care poarta numele Sfantului Prooroc ILIE TESVITEANUL!
ALBUM
8 
si 4 maselute
Ioana creste mare
ALINA 
de 
IOANA (11 Ianuarie 2008)
caciantoni spune:
Doamne ajuta!
dragutelor si cipicah.....sinaxarul de azi....
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie21.htm
sufletel_80 spune:
Manastirea Caraiman,
Busteni, Strada Palanca, nr. 24, Prahova, Cod postal 105500, tel/fax: 0244/323617
www.manastirea-caraiman.ro/
caciantoni spune:
Raspunsuri duhovnicesti: „Dumnezeu Se arata nu atât celor ce se ostenesc, cât celor simpli si smeriti“
De ce unii vârstnici nu pot spori în lucrare duhovniceasca? Ce trebuie sa faca acestia?
Pentru tinerii cu mare râvna catre nevointa spunem ca se bucura Hristos de râvna lor, dar Îl pot si întrista daca în lucrarea lor n-au masura, adica dreapta judecata în nevointa. Ca vor putea cadea în ispita cea de-a dreapta, cu cele bune exagerate, care ramân fara mireasma trezviei inimii, care ar putea fi un scop împlinit. Este o vorba batraneasca la români: „Munca nu se face numai cu puterea, ci mai mult cu socoteala“. Iar vârstnicilor care nu pot spori în lucrarea duhovniceasca sau nu vor, le spunem tuturor ca viata le este mai scurta si Judecatorul este langa usi. Celor ce le convine sa creada ca vor trai înca mult, Mântuitorul le spune: „Astazi de veti auzi glasul Meu, sa nu se învârtoseze inimile voastre“. Si cine poate crede ca fara veste nu-l poate lovi o caramida, o boala necrutatoare, un trasnet sau o muscatura înveninata? Atunci, sigur, moartea va fi marele dascal al trezviei, dar, vai, va fi prea târziu. În cer nu mai este pocainta.
Care este semnul ca am reusit sa biruim si sa scoatem din noi patima mândriei si a iubirii de sine?
Cred ca niciodata nu va putea fi „un semn“ ca, definitiv, mândria este scoasa. Omul smerit nu se vede niciodata ca-i smerit. Lupta aceasta de o viata întreaga, simtita, rupta, dreapta si cinstita o stie si o va încununa Dumnezeu. Spune Sfântul Ioan Scararul ca diavolul trufiei alunga pe toti ceilalti diavoli si el tine locul la toti. Toata Scriptura si toata marea sfatuire a sfintilor încercati în lupta cu acest diavol cotropitor al mândriei ne spun ca fara harul de sus nu se va putea birui aceasta patima.
Bunul Dumnezeu a spus cu tarie ca acest mare har nu-l va da decât celor smeriti, dupa cum spune în Sfânta Evanghelie ca celor smeriti le da har! Masura de curatire a inimii este masura de izbucnire a simtirii catre Dumnezeu. Cât de scumpe sunt îndemnurile oamenilor încercati si cât rau poate pricinui o rânduiala dupa cum îl taie capul pe fiecare! Pentru putina noastra osteneala si smerenie, cu ce alese daruri suntem învredniciti! Nu va mai fi iubire de sine, adica mândrie, când uimirea va va cuprinde si veti vedea cât de mare este mila lui Dumnezeu pentru noi pacatosii. Oricarui ostenitor în Hristos îi putem spune: Smereste-te, ca ai pentru ce! Blândetea si râvna pentru toate cele bune, nemânierea si urmarirea pacii, nu a dreptatii, sunt semne de nemândrie. Îndreptatirea de sine nu poate fi laolalta cu smerenia si Dumnezeu Se arata nu atât celor ce se ostenesc, cât celor simpli si smeriti. (Ne vorbeste parintele Arsenie)
ANITA75 spune:
multumesc suflet
cami_antonia spune:
fetelor
iar ati disparut??????????
la multi ani celor care poarta numele ILIE
ALINA este putin mai bine ... a inceput sa manace singurica ... ajutata ... mancare pasata ... dar fara tuburi ... ne bucuram enorm ... DOAMNE AJUTAAAAAAAAAAA
SANDAA AM TRIMIS PM
PUPICI
SPUNETI O RUGACIUNE PENTRU ALINA - operata pe creier SI ADRIAN - sa aibe puetere sa o ingrijeasca
Camelia Costea: DOAMNE AJUTA!