Mulatri - integrarea in "societatea" picilor

Buna,

sunt mamica de fetita mulatra si, pe scurt, ma confrunt cu urmatoarea problema: adultii ii acorda prea multa atentie, unii copii sunt refractari.
Varianta mai lunga: m-am gandit la aceste aspecte inca de cand eram gravida dar pusa in fata evenimentelor, recunosc ca nu stiu intotdeauna cum sa reactionez.
Totul a inceput cand ea avea cam 8 luni si baietelul, in varsta de 4 ani, al unei prietene i-a spus ca este neagra si urata. In acel moment mi-a parut rau ca fetita mea nu este mai mare pentru a-i da replica. Acum, s-a repetat evenimentul cu un baietel din parc. Mentionez ca fetita mea nu are decat 1 an si 4 luni iar noi ne petrecem timpul in parc pe langa copii in varsta de 4-5 ani.
Problema de baza este ca fetita mea atrage foarte multe priviri si comentarii apreciative din partea adultilor deoarece este foarte draguta si lipicioasa iar copii care nu sunt obisnuiti cu ea, o privesc cu scepticism (de ex magazine, locuri necunoscute). Ceea ce ma deranjeaza este ca ea este foarte comunicativa si doreste sa intre in contact cu toti copii pe care ii vede si cand se intampla ca un copil sa o trateze cu "sictir", ii pica foarte rau.
Deci nu stiu cum sa echilibrez balanta intre prea multa atentie de la adulti cu atitudinea copiilor.
As vrea sa consult un psiholog in aceasta privinta si nu numai (este extrem de independenta, incapatanata si putin violenta).
Ma puteti ajuta cu vreo idee? Ce ar trebui sa fac?
Cunoaste cineva un psiholog pediatru bun?

ps sunt "cam" incepatoare in ale forumurilor asa ca imi cer scuze in avans pentru eventualele erori

ang3lt0uch spune:

Copii de 4-5 ani nu o baga in seama nici pe fii-mea de 2 ani...si arata normal, ca si restul. O clipa poate de atentie ii dau, se prind ei ca nu o inteleg bine si nu o data i-au spus clar ca "Nu ai voie aici, du-te". Eu evit copii mai mari, in afar de cei ce ne cunosc.

Nu cred ca e asa importanta culoarea pielii daca o introduci intr-un grup de copii de varsta ei. Nu se vor juca impreuna, dar macar se vor juca unul pe langa altul si daca se intalnesc frecvent se vor imprietenii.

Eu am trait cu impresia ca un copil normal la 1-2 ani trebuie sa fie cat mai independent si chiar incapatanat...poate ma insel..nu stiu

Sorina, mami de Adriana Renata (08.05.2007)
Suparici de 2 ani
Poze NOI cu...noi:)

Poze cu ingerasul mic

marius spune:

Cred ca sfatul de a se juca cu fetite de varsta ei este foarte bun. Insa nu este mai putin adevarat ca in viata se vamai lovi de astfel de adversitati din parteaaltor copii pentru ca este "altfel" decat ceea ce vad ei in fiecare zi + lipsa de educatie a multora. In niciunul din cazuri nu ai ce sa faci. Stii cum e, exceptiile se vad nu lucrurile comune.
Tendintele de izolare de grup este destul de des intalnita si in cazurile de copii cu handicap fizic vizibil. Din nefericire societatea romaneasca "inca" nu este transformata - pregatita - educata in acest sens. Poate in viitor.

Eu pur si simplu / Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa

MElise spune:

Eu cred ca e important sa ii explici copilului, cand va mai creste un pic, de ce cei din jur au diferite reactii. Este important ca ea sa nu se simta marginalizata... si astfel cred ca se va integra si le va dovedi celorlalti copii ca nu au motive sa se poate urat sau sa fie sceptici. Cred ca e foarte important ca tu, ca mama, sa ii dai incredere in ea, pentru ca daca lucrurile sunt lasate de capul lor s-ar putea ca la un moment dat copilul sa dezvolte un complex din chestia asta.

ciccolina spune:

"Eu cred ca e important sa ii explici copilului, cand va mai creste un pic, de ce cei din jur au diferite reactii. Este important ca ea sa nu se simta marginalizata... si astfel cred ca se va integra si le va dovedi celorlalti copii ca nu au motive sa se poate urat sau sa fie sceptici. "

Pe aceasta idee am de gand sa merg. Vreau sa-i explic dar va mai dura ceva pana va pricepe.
Am retinut ideea. Vom petrece mai mult timp cu copii de varsta ei. Va multumesc pt idee.

Oricum, intrebarea mea referitoare la un psiholog pediatru ramane valabila. Astept o sugestie.
Multumesc

virgi spune:

Ciccolina - si eu sunt intr-o oarecare masura in aceeasi situatie cu tine, doar ca al meu copil este blond si in parc, pe strada, la market ne intalnim cu cealalta culoare ( daca pot sa spun asa). Adultii sunt innebuniti, nu exista sa treaca cineva pe langa noi fara o apreciere, insa copiii o evita sau o arata cu degetul, sau pur si simplu fug spre parinitii lor cand o vad. Al meu copil are 3 ani, si in ultima vreme oricat a incercat sa se apropie de cineva a fost respinsa. Dar! exista intotdeauna si un dar. Daca eu depun un efort si stabilesc o intalnire cu una dintre mamici, si lasam copiii putin sa se cunoasca, situatia se schimba. La noi e mai dificil ca intervine si limba, la tine o sa fie mai simplu. Nu-i va fi foarte usor cu necunoscutii, dar cei de la gradi, vecinii, prietenii apropiati o vor accepta fara probleme. Din experienta mea, nu societatea romanesca este problema, ci am senzatia ca este firesc sa fie asa. E altfel fata de restul si asa va fi mereu. Mi s-a intamplat de foarte multe ori sa ajung fata in fata cu cate un bebelus de-al lor, si in momentul in care isi ridicat privirea asupra mea, incepea instantaneu sa planga ( vazandu-ma pe mine). Acel copil de doar cateva luni constientizeaza ca sunt altfel, si urla pana cand ma indepartam din raza lui. Eu cred ca-i o problema naturala.
Fiica-mea este un copil care accepta orice nationalitate, are la gradi copii de toate culorile, insa inainte sa se joace cu un copil necunoscut, indiferent de ce nationalitate/culoare are, ma intreaba ce limba vorbeste, daca-i spun coreeana prefera sa se joace singura, daca-i spun ca acel copil vorbeste si engleza, intra imediat in vorba cu el.
Tu va trebui mereu sa intermediezi oarecum relatiile ei, sa-i faci pe ceilalti s-o accepte fara comentarii, eventual sa intervii si tu in jocul lor, pana se rupe putin bariera.
Fetita ta deocamdata e mica, mai ai de asteptat pana isi va dori cu adevarat sa se joace cu ceilalti, insa eu in locul tau nu mi-as face probleme, atat timp cat vorbeste romaneste la fel ca ceilalati copii.

cleo78 spune:

ciociolina, am avut aceeasi intrebare acum ceva timp - cand la leagane venea o mamica mulatra cu fetitza ei de 1 an si ceva, 2 frumuseti!!! mama inalta si slaba si tanara si frumoasa, si fetitza zambareatza si vorbareatza.... si chiar ma intrebam cum o sa se comporte ceilalti copii cand va fi ea mai mare....

Din pacate oamenii remarca imediat ce e diferit. Nu sunt toti rautaciosi, dar... replicile unor copii pot fi dureroase.


Voiam sa te intreb, nu exista o comunitate a pers. cu altfel de ten? eu am mai avut colege de munca, nu erau mamici insa, venite cu parintii acum multi ani -din Congo. 3 colege .Stateau in Crangasi. A fost clara separarea lor de restul colegilor de proiect, desi nu au fost gesturi optuze sau de refuz din partea colectivului deja existent.
Ma gandeam, ca i-ar prinde bine si acum dar si cand va fi mai mare, sa aiba contactul cu copii ca ea.





o soarele din viatsa noastra mamica natanga de pe 9.05.2008

ciccolina spune:

Cleo,
ai fost super haioasa. Din pacate, eu nu sunt asa frumoasa si slaba. Norocul meu este ca cea mica il mosteneste pe tati la constitutie si la 1 an si 4 luni are aprox 88cm. Asa ca ea va fi inalta si slaba...sper.

Stii care e chestia cu mulatri?! Se simt marginalizati si pe continent alb si pe continent negru pentru ca pe ambele sunt in minoritate.
Este adevarat ca daca te duci intr-o tara ca Franta sau UK acolo nu se mai face diferenta pt ca sunt deja foarte multi.
Ca sa-ti raspund la intrebare, exista in acest moment foarte multe cupluri mixte care au copii exact cam de varsta fii-mii. Singura problema este ca fiecare sta intr-o anumita zona a Bucurestiului si nu ne putem vedea f des.
Sunt convinsa ca atunci cand vor avea varsta de 15-20 de ani vor sta mai mult impreuna, cu toate ca nu doresc in mod deosebit.
Problema socializarii sper sa fie doar acum pana cand mai creste si pana o sa-i pot explica anumite lucruri.

sorana spune:

Cred ca raspunsul corect ti l-a dat Virgi. Ar fi bine sa frecventezi acelasi parc, acelasi loc de joaca o perioada mai lunga astfel incat obisnuitii locului sa se obisnuiasca si imprieteneasca.
Un baietel cunoscut la aprox. 2 ani a inceput sa urle si sa planga strigand "bau-bau" la vederea unei fetite care avea multe codite prinse cu elastice multicolore in cap . Tot ce e diferit ii sperie intr-o prima faza la varsta asta. Dar se obisnuiesc. Fi-mea plangea cand se apropiau barbati cu chelie . Fetita unei prietene plangea la sotul meu care are parul lung (tatal ei are chelie) .
Pe termen lung nu cred ca o sa aveti probleme dar e bine oricum sa aiba "grup de prieteni" chiar de 2-3-4 ani.
Dar o poza cu frumusetea nu ne arati si noua?


Sorana si Monica (in curand scolarita)

adelyna spune:

Draga mamica si eu sunt de parere ca nu trebuie sa-ti faci mari probleme.Unii copii pot fi mai duri in exprimare dar nu numai fata de copilul tau ci fata de multi colegi de joaca de aceeasi culoare.
Eu am adoptat o varianta care vad ca a dat roade.Ii dau foarte multe explicatii la tot ce este in jurul ei.De fapt vorbesc mereu cu ea chiar daca are 2 ani.Incet incet va intelege.
Nu trebuie sa pui mult accent pe aceeasta problema(ca sa nu aiba complexe).Ea va intelege cand ii explici ca nu toti oamenii sunt la fel.Unii sunt albi,altii negri,unii au dizabilitati.Important este sa vedem tot ce-i frumos la fiecare ,sa o inveti sa fie intelegatoare fata de semeni chiar daca unii nu o trateaza cu respect.


adelina si piticii
Noemi 2 ani

Liliana82 spune:

Eu cred ca atata timp cat fetita ta nu e "victima unei discriminari rasiale" sa nu iei acest lucru prea in serios. Atentia de la adulti nu e musai pentru ca e mulatra ci este si pentru faptul ca este sociabila. Sunt multi copii frumosi care se bucura de o atentie deosebita de la adulti si implicit invidia celorlati copii, pentru ca au acel lipici si se fac usor placuti.
Faptul ca ea este mulatra ea va trebui sa il perceapa ca fiind acelasi lucru cu a avea ochii abastri sau parul rosu deci ca o simpla trasatura fizica , nicidecum ca un avantaj sau dezavantaj rasial. Nu e cazul sa te gandesti prea mult la acest lucru pentru ca faptul ca ai o fetita mulatra nu este o problmema care sa necesite consultatie psihologica . Daca vei pune prea multa importanta pe aspectul pielii o sai faci rau copilei iar ea o sa dezvolte complexe de superioritate sau inferioritate fata de ceilati copii.