Citim impreuna Inima atat de alba -Javier Marias
Raspunsuri - Pagina 2
iarina spune:
Eu o sa va urmaresc din umbra, sa vedem cum e cartea asta, o sa zic pas la Javier Marias, caci chiar nu e pe gustul meu. M-am chinuit si plictisit rau cu "Maine in batalie.." si parca n-am chef sa experimentez iarasi ceva de el. In schimb datorita propunerilor, imi voi cumpara precis Reverte si inca cateva recomandari.
Spor la lectura si astept sa va citesc primele impresii.
Adela99 spune:
imi place! o navala de cuvinte care redau un gand, apoi altul - consecutiv,neintrerupt, nu ganduri talmes-balmes talmacite in cuvinte insuficiente.
iarina, da-i o sansa.
Lia, pentru link si ganduri bune. Angela
Lilutz am sa te urmaresc la Clubul cititoarelor sa vad daca ti-a placut Passionen ifølge GH
fetelor vreau sa va multumesc ca datorita initiativei voastre incep sa-mi recapat pofta de citit, pe care am pierdut-o acum vreo zece ani. nici macar gandul la cat de mult pierd necitind nu m-a putut scoate din starea de neputinta. dar, iata! incet-incet se pare ca-mi revin :)
copiloi spune:
Maine caut si eu cartea in librarii. Sper sa o gasesc....altfel mi-e foarte greu s-o citesc pe net sau sa trebuiasca s-o xeroxez, parca nu mai are farmec 
...
Spor la lectura!
Alina
***
buflea spune:
Oh ! Acum am avazut subiectul asta ... am scris acum 1 min la Organizatorice. Am comandat si eu cartea la 2 biblioteci - traducerea in engleza ... sunt putin cam inconfortabila daca spuneti ca este "o navala de cuvinte care redau un gand". Sper sa nu imi zdrobesc creierii incercand sa traduc in romaneste un gand tradus din spaniola in engleza 
. Copia aia de pe net mi se pare greoaie ... Oricum bine ca este, daca ma incurc mai trag cu ochiul la limba materna .
Vroiam sa va spun doar ca inca nu am cartea dar sunt pe "on" si o voi citit.
Adela99 spune:
buflea, nu te lua dupa mine :) io tocmai ce-am recunoscut ca n-am citit de vreo zece ani. navalira cuvintele peste mine cand deschisei cartea :) adica wordu' ca io citii versiunea aia greoaie.
"I have done the deed"!
asa cum Juan in meseria lui de interpret era numai urechi, asa am fost io numai ochi cand am citit; pentru ca "nimic nu te impiedica atat de mult sa auzi ceva ca faptul de a asculta doua lucruri deodata, doua glasuri: nimic nu te impiedica atat de tare sa intelegi ca glasurile a doua sau mai multe persoane care nu vorbesc pe rind." si Javier dpmdv a talmacit glasurile mai multor persoane pe rand, intr-o avalansa de cuvinte care navalita peste mine :)
si m-am gasit transpusa in plin Macbeth rand pe rand, cu fiecare din personajele lui, cu cuvinte rostite, strecurate in urechea mea, cu pieptul lui lipit de spatele meu, cu respiratia agitata, cu mana pe umarul meu si cu acel murmur de neinteles care convinge.
carminabulina spune:
Am citit si eu 3 pagini (la imprimanta) si trebuie sa recunosc ca nu are nici un farmec daca nu am eu cartea in mana , asa sunt eu, dar momentan parea cea mai buna solutie sau o solutie anyway.
Despre ce am citit suna promitator dar Marias stie sa te si plictiseasca cu toate valurile alea ale lui de cuvinte cum poate deasemenea sa te si prinda si sa nu te mai lase pana u termini ce ai inceput.. deocamdata sunt la a doua varianta. Termin pe Foer si continuu cu el si abia stept primele impresii despre roman.
Off topic: am emotii foarte mari, azi aflu ce bebe am in burta 
.
Mihnea 15 mai 2006; Irina 10 august 2008 si acum 
16+ cu bb3
www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi
angelabv spune:
Am gasit si eu cartea la un anticariat, sunt asa de multumita, noua era vreo $20, iar acolo am gasit-o cu $7, si e in stare foarte buna...dar voi folosi varianta in romaneste, in caz ca nu inteleg, abia am inceput-o dar imi place.Mi-e imi place non-fiction mai mult dar descoperind cercul vostru am gasit impulsul de care aveam nevoi sa citesc iarasi !
Carminabulina,sa ne spui si nou...
liadorian spune:
Am inceput cartea. Sunt la pagina 15.
Intai titlul – inima atat de alba e o inima fara trecut, fara istorie personala? O inima care n-a simtit, trait, adunat nimic? Apoi e citatul din Shakespeare – pe care cumva trebuie sa-l ignor, fiindca n-am mai citit Shakespeare din liceu si versurile acelea sunt pentru mine „albe”/fara sens, cumva criptice; nu trimit la niciun context, nu evoca personaje, istorii etc. Is albe...
Apoi primele pagini. Incepe destrul de intens – in timpul unei mese in familie, abia intoarsa acasa din voiajul de nunta, o tanara se sinucide. Ma gandesc la Balzac si la a sa Femeia la 30 de ani, o fraza care s-a agatat ca o scama in creier, despre tanara proaspat casatorita al carei ras amuteste. Dar aceea nu moare, din cate-mi amintesc eu. Passons... Cineva imi povesteste pe un ton ciudat lucrurile astea – reactiile anturajului, gesturi paradoxale, felul cum moartea schimba totul si nu schimba nimic: fata aia zace moarta in baie, in schimb in chiar camera alaturata, fara sa stie ce s-a intamplat, menajera, bucatareasa si-un baiat de la pravalie isi vad mai departe de ale lor; ei in culise, fara sa fie atenti la ce ce-i pe scena.
La pagina 12 imi dau seama ce-mi suna asa de ciudat:
„Cum i [menajerei] se spusese sa nu umble prin casa in timpul meselor si sa faca doar drumurile necesare intre bucatarie si sufragerie, ca sa nu deranjeze si nici sa nu atraga atentia, nu se incumeta sa se alature larmei grupului strans in usa baii din nu stia inca ce pricina, asa ca ramase inca in asteptare, cu mainile la spate si sprijinita de bufet, privind tematoare la tortul din mijlocul mesei pustii si intrebandu-se daca n-ar trebui sa-l duca imediat inapoi in frigider, avand in vedere caldura. ”
Frate, cate contructii redundante! Am priceput din prima cum ca femeia aia nu trebuie sa umble inutil prin casa, mai trebuia sa aflu si ca are voie sa faca doar drumurile necesare etc. etc.?!
La pagina 14 incep sa cred ca stiu de ce vorbeste asa de ciudat vocea asta care-mi povesteste toate.
„Adevarul e ca daca-am vrut sa aflu acum ce s-a intamplat cu mult timp in urma a fost tocmai din pricina casatoriei mele (dar mai curand n-am vrut, si totusi am aflat). De cand am contractat-o (e un verb desuet, dar foarte expresiv si util), am inceput sa am tot soiul de presimtiri negre, cam asa cum e cand contractezi o boala de care nu stii niciodata cu certitudine cand te poti vindeca. Expresia a-ti schimba starea, care in mod normal se foloseste cam de mantuiala si de aceea vrea sa spuna foarte putin, mi se pare cea mai potrivita si exacta in cazul meu, si-i confer gravitate, cum nu se face de obicei.”
Vorbeste cineva care se raporteaza constient la cuvinte; noi, restul, vorbim fara sa gandim fiecare cuvant, fara sa-l izolam in context inainte sa-i dam drumul in lume. Cuvintele ne vin, operatiile care ni le aduc in minte si pe limba is asa de rapide incat nu le mai constientizam. Omul asta deruleaza limbajul cu incetinitorul. Inca nu stiu daca-mi place.
Mai e, apoi, de retinut faptul ca mi-a vorbit despre o scena – cea a sinuciderii – pe care a inventat-o (n-a asisitat la scena, asta-i clar, iar genul de detalii pe care le tot aduna nu-s tocmai cele pe care le-ai primi printr-o confesiune/evocare). Poate de aici senzatia de artificial, de compus, de aici redundanta detaliilor. Sa vedem ce-i mai incolo.
Mai pun un semn pe marginea foii la fraze de genul „n-am vrut sa stiu nimic, dar am aflat ca”. Deja au aparut de doua ori. De urmarit.
buflea spune:
Asaaaa, deci am download-at cartea de pe scribd in format txt, am bagat-o in Word si am scos toate "page break" ... mi-au ramas doar 68 de pagini de printat ceea ce mi se pare foarte decent. Nu am curatat header-ul ca n-am avut rabdare dar mi se pare ca se poate citi.
Daca o vrea cineva asa, o trimit cu placere ...
Ma apuc si eu de ea azi in romaneste, nu mai stau dupa versiunea in engleza ...