frantura din suflet

eu, in acest moment, nici nu mai stiu ce mai stiu din marea asta ...mintea refuza sa-si aminteasca prea multe ... o sa incerc acum sa vad ce pot dezgropa ... drumul cu oana, senzatzia de rau fizic care se amplifica pe masura ce distantza se scurta ... "incurajarile" oanei "hai ba mada ce-ai, te-ai prostit? da' termina o data! cum adica tzi-e rau?! calmeaza-te" ... holger care o suna si vorbeau in engleza, mirarea mea ca oana vorbeste atat de bine cand ea zicea mereu ca nu poate, ca nu stie ...tu care sunai si care recunosteai ca esti la fel de inspaimantat ... dar vocea era atat de calda, atat de aproape!
in poarta lui mike, in sortul ala rosu, nu-mi mai amintesc tricoul, doar sortul, fatza tuciurie si picioarele frumoase ... si oana exclamand incantata ca esti 'dragutzel", parca asa a zis sau ceva asemanator ... mai departe nu-mi amintesc decat foarte vag, cu bagaje, cu camera oanei, parca tot zaboveam pe terasele alea ale vilei neincumetandu-ne sa intram ... toate astea mi le amintesc foarte vag, dar imi amintesc foarte clar zgomotul usii inchizandu-se dupa noi si facandu-ne prizonierii fricii care exploda in camera ...dupa asta imi amintesc ca am stat, dumnezeu stie cat, pe pat povestind nimicuri ...minute in sir sau ore despre ziua ancai, mangalia si alte prostii ... ne ascundeam de noi dupa niste vorbe fara sens, asta faceam. apoi am gasit un alt refugiu in a merge pe plaja ... vantul, nisipul, marea mea, 2 mai-ul meu din cartea copilariei mele si din sufletul meu ... toate erau acolo, impartite cu tine, nu mai erau doar ale mele ...si ploaie... si ploaie cu saruturi ... doar ca sarutul era innebunit de frica...desculta cu tine de mana (sau de dupa umeri?!) pe drumeagul dintre plaja si soseaua principala, in dreapta crasma dobrogeanului ... emotia cumplita si frica la fel de cumplita ca fiecare pas in plus ne ducea din nou catre camera ...mai stiu ca aveam blugii uzi, foarte uzi, blugii aia care imi placeau asa de mult, pentru ca mi se pareau "clasici", pentru ca erau prea lungi si mergeau cel mai bine cu tocuri, da' eu eram descultza, in ploaie, la 2 mai, cu tine, langa tine, pe drumeag, cu toata dragostea, dorinzta si frica pana in maduva oaselor ... nu mai pot sa scriu..peste toate astea vine amintirea suferinztei de moarte prin care am trecut ...cand simtzi ca mori, dar nici macar nu mori. o, da, n-am murit si nici n-o sa mor, dar nici vie nu mai sunt ...nu mai stiu pe unde am citit replica "un mort in viatza" care la vremea aia m-a amuzat, ca mi se parea un nonsens... acum nu mi se mai pare, acum o inzteleg.
acum imi dau seama ca nu mai sunt sigura nici de blugii in care eram ... stiu ca am venit in blugii bej pe drum, dar blugii uzi erau cei albastri ... oare m-am schimbat din blugii bej in blugii albastri?! sau si pe plaja am fost in blugii bej si mintea mea imi joaca feste transformandu-i in cei albastri?! nu stiu, nu mai stiu cum a fost...asa cum nu mai stiu cum a fost cand ne-am intors in camera, pur si simplu nu imi amintesc minutele urmatoare ...ce imi vine in cap este ca am facut dus si ca intr-un tarziu, cand eram in pat, unul langa celalalt butonam la telecomanda tv-ului... sigur tu ai aprins lumanarea, dar nu mai stiu cand si cum...si nici cine a facut primul gest de apropiere sau daca l-am facut simultan ....dincolo de toate astea, imi amintesc insa in detaliu, saruturi, mangaieri, soapte, descoperirea trupului tau bucata cu bucata, senzatziile fantastice ...detalii pe care insa nu le pot aduna intr-o imagine intreaga, coerenta ..."esti extraordinara" imi suna in urechi ...mai pot reconstrui in minte uimirea devenita apoi durere ca senzatziile fantastice nu se implinesc in sublim ... si apoi gandul ca trebuie sa te ajut cumva, sa fiu langa tine cat mai delicat cu putintza ... delicat mi s-a parut atunci cheia ... nu stiu daca am reusit acest delicat, probabil ca nu, stiu doar ca l-am gandit cu toata fiinta ...
e foarte curios, dar ... de fapt, nu mai conteaza...
da, si imaginea neverosimila a marii din vama de noapte mi-o amintesc foarte clar, tu langa mine, dar atat de departe, de fapt ...lucrurile tale, obiectele din baie, sandalele ...

din restul zilelor imi amintesc tot asa, bucatzi, restul e la fel de vag ...
bucatzi din tine, din mine, pe plaja piciorul tau in nisip, te vad cand ai iesit din mare, am adormit acolo pe plaja ...batea vantul ...discutziile despre colegii care puteau aparea in orice moment pe plaja din 2 mai ... nu prea mi-era foame, nu puteam sa mananc ... dintre toate lucrurile tale, cele mai dragi imi erau obiectele din baie ... ma uimeau si ma sensibilizau de cate ori le vedeam ... pentru ca mi se pareau foarte ale tale, iar acum erau atat de aproape de mine ... puteam sa pun mana pe ele si sa vad cat de reale sunt ... puteam sa folosesc parte din ele ... cum ziceai tu odata ca eu "tb sa pun mana" ...da, asa este si acum imi dau si mai bine seama cat de mult conteaza "concretul" ... si, din nou, sandalele ...terasa de afara, vorbind ... vizita dianei ...pentru mine, vizita ei a fost ceva foarte special ... prietena mea cu care impartisem atatea in timp venea sa ma vada langa tine, cu tine ... era vesela, radea ...intrebarea ei in camera "cum esti, esti bine?" ... am mintzit-o, am zis "nu se vede pe fatza mea?"... ea zice "ba da", mintzind la randu-i ...de fapt, n-am mintzit-o, i-am zis doar o jumatate de adevar ... mi-era cumplit de bine si cumplit de rau ...m-am bucurat tare ca te-ai dus sa o iei, ma apuca rasul stiindu-va pe amandoi ... tu, facand pe degajatul cand te-ai intalnit cu ea, iar ea in mintea ei razand teribil "hm, cat de obositzi or fi astia, iar el face pe grozavul" ... si era soare si caldutz cand a venit ea si am stat pe terasa totzi 3 si am vorbit un pic, am ras, am fumat ...si se vedea marea la o aruncatura de batz ...
am mancat cartofi prajitzi (parca?! si supa?!) la dobrogean in ultima zi ...acolo, afara pe terasa, chiar daca putea trece si opri vreun cunoscut ...pentru mine chiar nu mai avea importantza ...
bagajele pregatite de plecare ... noi nu ... lacrima ta ...usa care s-a inchis si, odata cu ea, a inchis acolo o bucata din viazta mea ..."nemaivazuta si nemaintalnita" ...
drumul catre casa, intuneric, muzica, telefoanele realitatzii ... parca am si dormit .
ce mai stiu din marea asta? emotzia incomensurabila alcatuita din a iubi, a dori si a-tzi fi frica ... frica de a nu putea arata celuilalt ce inseamna cu adevarat pentru tine ...

Eleni spune:

Esti incredibil de intensa! SI poti verbaliza atat de curat o invalmaseala de senzatii, incat ma faci sa trec prin fiecare zbucium.
Felicitari! Te-am citit mereu, dar fug de declaratii... asta insa a fost atat de... intensa (ma repet, stiu), incat trebuia sa ma descarc... sa imi declar admiratia.

Sunt aici, te pandesc.

dalina2x2 spune:

de cate ori simt si eu nevoia sa-mi "exteriorizez" astfel gandurile.. sa ma simt mai usoara.. poate...
dar niciodata nu pot...

Felicitari! (sincere..)

Happiness_4_us spune:

Nana, Andrei Stefan ( 26.09.2007)
Povestea nasterii fluturasului!

"Nu-i nimic, ce daca... Tot ce-i rau o sa treaca!
Nu-i nimic.... Cad si mereu ma ridic!" Laura Stoica

papanash spune:

............................................................
Mama de papanas Andreiutz ( 02.10.2007 )
www.flickr.com/photos/23756759@N04/2543804427/in/photostream/" target="_blank">Ghighi-poze
Ghighi- filme

puisorul spune:

Ani de Stefana (23.01.2008)
Stefi
Fericirea trebuie sa fie o rasplata, nu un scop. - Antoine de Saint-Exupery
Sebi are nevoie de voi!!!
Cum se topesc kilogramele

herra spune:

ce-i in sufletul tau...
frumos, neliniste prea multa...
mi s-a facut dor de starea asta, am fost si eu "acolo", demult, parca intr-o alta viata.

jade spune:

in sufletul meu este liniste. povestea este ...o poveste, o frantura din alte timpuri.