naiva mirare
naiva mirare | Autor: jade
Andrada era bruneta, exuberanta, cu ochii negri si migdalati. Nu prea inalta. Parca plecase intr-o calatorie in strainatate, sau poate doar parintii ei, nu mai stiu exact. Asta se intampla un pic dupa '89.
Si vine Andrada intr-o zi, la liceu, cu niste ciorapi fini, de un alb imaculat si ne sopteste, ca sa nu auda baietii, despre ciorapii ei (pe atunci, nu li se spunea dresuri) veniti de departe, din strainataturi si...si..."si nu sunt pana sus" ..."cum adica nu sunt pana sus?! " ne miram noi ..."asa bine ..sunt cu banda din dantela si se lipesc" ..."cum adica se lipesc?! unde se lipesc?!" ne miram noi si mai tare ..."of! sunt ca in filme, haidetzi la baie sa va arat"...plecam aproape alergand din clasa catre baie si umplem incaperea cu totul si ne impingem care cum sa prindem un loc cat mai aproape de Andrada ca sa vedem mai bine ...ridica Andrada sarafanul si ... ramanem fara glas ...ciorapii ca zapada, se termina pe coapse, invaluindu-le intr-o dantela fina, delicata ...Andrada intoarce pe dos dantelaria povestind ceva despre "lipiciul" care ii tine stransi pe coapse ...se isca un vacarm de intrebari, de pipaieli, de chicoteli ... "da-te la o parte sa vad si eu" ..."dar chiar nu cad cand mergi?! dar daca alergi?" ... am chiulit si am stat acolo in baia stramta, fascinate de ciorapii cu dantela si "lipici", "nemaivazuti si nemaiauziti", iar Andrada devenise, deodata, o printzesa...si acum, inca mai vad, ochii nostri de copile adolescentine, nauciti de naiva mirare de a fi privit ciorapii incercuitzi de dantela delicata...si nu ne puteam opri in a ne intreba oare, un El, un El asteptatul, mult visatul, dar neintalnitul inca, ce ar putea gandi despre asemnea ciorapi?! si apoi, de fapt, cum ar putea sa-i vada cand inca atatea dintre noi nici nu stiam macar cum e sarutul?
Raspunsuri
Ayla21 spune:
Wow! Minunat!
_.-**-._.-**--**-._._.-**-._.-**--**-._._.-**-._.-**--**-._._.-**-._.-**--**-._._.-**-._.-**--**-._._.-**-._
Da-mi Doamne, forta de a indeplini tot ce sta in puterile mele, rabdarea de a indura ce depaseste puterile mele si discernamantul de a nu le confunda.
Monica, cea mai buna mami pentru Claudiu, Luana, Alma
Iti multumesc Doamne pentru ceea ce am, dar si pentru ceea ce nu am, Tie Doamne Iti multumesc!
Ramonika spune:
jade - esti scriitoare? daca nu, cred ca ar trebui sa te gandesti serios sa scoti o carte. (asta pt. ca banuiesc ca le scrii tu, nu ca le-ai copiat (textele) de undeva.)
Ramonika
si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz
www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor www.flickr.com/photos/11125714@N02/2227425419/" target="_blank">Miki
jade spune:
nu sunt scriitoare, Ramonika. nu, nu am copiat de nicaieri textele scrise pe DC, le-am luat exclusiv din capul meu plin de amintiri si experiente de tot felul :)
danat spune:
Romantica lui mama 
Dana 
mama lu'
Radu Stefan
"Prietenii sunt aceia care te iubesc chiar si atunci cand te cunosc"
Hobby
www.youtube.com/watch?v=BY2OFztWiuY" target="_blank">Melodia mea de azi :-)
maraki spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui jade nu sunt scriitoare, Ramonika. nu, nu am copiat de nicaieri textele scrise pe DC, le-am luat exclusiv din capul meu plin de amintiri si experiente de tot felul :) |
Mai vrem amintiri
Monica
http://www.community.webshots.com/user/maraki36
mamica de bebe Angelo ( 29 Dec. 2005 )
Foto Angelo
Angelo1
Angelo2
Angelo3
Angelo4
filmulete maraki5
desprecopii spune:
Haideti sa scriem fiecare cate un paragraf si sa facem o nuvela.
ce spuneti?
Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.
iubesc:www.supereva.ro Blog: http://mirelablog.supereva.ro/dblog/
Ramonika spune:
pai cine mai are talentul lui jade?
Ramonika
si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor www.flickr.com/photos/11125714@N02/2227425419/" target="_blank">Miki
lisaelisa spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui jade Andrada era bruneta, exuberanta, cu ochii negri si migdalati. Nu prea inalta. Parca plecase intr-o calatorie in strainatate, sau poate doar parintii ei, nu mai stiu exact. Asta se intampla un pic dupa '89. Si vine Andrada intr-o zi, la liceu, cu niste ciorapi fini, de un alb imaculat si ne sopteste, ca sa nu auda baietii, despre ciorapii ei (pe atunci, nu li se spunea dresuri) veniti de departe, din strainataturi si...si..."si nu sunt pana sus" ..."cum adica nu sunt pana sus?! " ne miram noi ..."asa bine ..sunt cu banda din dantela si se lipesc" ..."cum adica se lipesc?! unde se lipesc?!" ne miram noi si mai tare ..."of! sunt ca in filme, haidetzi la baie sa va arat"...plecam aproape alergand din clasa catre baie si umplem incaperea cu totul si ne impingem care cum sa prindem un loc cat mai aproape de Andrada ca sa vedem mai bine ...ridica Andrada sarafanul si ... ramanem fara glas ...ciorapii ca zapada, se termina pe coapse, invaluindu-le intr-o dantela fina, delicata ...Andrada intoarce pe dos dantelaria povestind ceva despre "lipiciul" care ii tine stransi pe coapse ...se isca un vacarm de intrebari, de pipaieli, de chicoteli ... "da-te la o parte sa vad si eu" ..."dar chiar nu cad cand mergi?! dar daca alergi?" ... am chiulit si am stat acolo in baia stramta, fascinate de ciorapii cu dantela si "lipici", "nemaivazuti si nemaiauziti", iar Andrada devenise, deodata, o printzesa...si acum, inca mai vad, ochii nostri de copile adolescentine, nauciti de naiva mirare de a fi privit ciorapii incercuitzi de dantela delicata...si nu ne puteam opri in a ne intreba oare, un El, un El asteptatul, mult visatul, dar neintalnitul inca, ce ar putea gandi despre asemnea ciorapi?! si apoi, de fapt, cum ar putea sa-i vada cand inca atatea dintre noi nici nu stiam macar cum e sarutul? |
Foarte frumos si inspirat scris.
michela09 spune:
Jade, f. frumos, cu siguranta mi-ar placea (si vad ca nu numai mie) sa mai citesc din povestioarele tale. Imi dau sentimentul ca sunt si eu acolo, inghesuindu-ma sa vad si eu macar o bucatica din ciorapii de dantela cu "lipici".
Pe cand continuarea? Sigur Andrada "bruneta, exuberanta, cu ochii negri si migdalati" ar mai avea multe de impartasit!
Mihaela
dodo spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui jade Andrada era bruneta, exuberanta, cu ochii negri si migdalati. Nu prea inalta. Parca plecase intr-o calatorie in strainatate, sau poate doar parintii ei, nu mai stiu exact. Asta se intampla un pic dupa '89. Si vine Andrada intr-o zi, la liceu, cu niste ciorapi fini, de un alb imaculat si ne sopteste, ca sa nu auda baietii, despre ciorapii ei (pe atunci, nu li se spunea dresuri) veniti de departe, din strainataturi si...si..."si nu sunt pana sus" ..."cum adica nu sunt pana sus?! " ne miram noi ..."asa bine ..sunt cu banda din dantela si se lipesc" ..."cum adica se lipesc?! unde se lipesc?!" ne miram noi si mai tare ..."of! sunt ca in filme, haidetzi la baie sa va arat"...plecam aproape alergand din clasa catre baie si umplem incaperea cu totul si ne impingem care cum sa prindem un loc cat mai aproape de Andrada ca sa vedem mai bine ...ridica Andrada sarafanul si ... ramanem fara glas ...ciorapii ca zapada, se termina pe coapse, invaluindu-le intr-o dantela fina, delicata ...Andrada intoarce pe dos dantelaria povestind ceva despre "lipiciul" care ii tine stransi pe coapse ...se isca un vacarm de intrebari, de pipaieli, de chicoteli ... "da-te la o parte sa vad si eu" ..."dar chiar nu cad cand mergi?! dar daca alergi?" ... am chiulit si am stat acolo in baia stramta, fascinate de ciorapii cu dantela si "lipici", "nemaivazuti si nemaiauziti", iar Andrada devenise, deodata, o printzesa...si acum, inca mai vad, ochii nostri de copile adolescentine, nauciti de naiva mirare de a fi privit ciorapii incercuitzi de dantela delicata...si nu ne puteam opri in a ne intreba oare, un El, un El asteptatul, mult visatul, dar neintalnitul inca, ce ar putea gandi despre asemnea ciorapi?! si apoi, de fapt, cum ar putea sa-i vada cand inca atatea dintre noi nici nu stiam macar cum e sarutul? |
Parca as reciti "Lorelei"
