Vreau un bebe!

Buna fetelor, sunt foarte trista.De multe ori intru pe forum-uri si citesc experientele altor fete.Eu ma simt singura si trista!Incerc cu sotul sa avem un bebel dar nu e sa fie.Ca sa vedeti ce cruda e viata!Mie mi-a intrat in cap ca e posibil sa avem probleme, asa am simtit eu, dupa lungi deliberari l-am convins pe sot sa ne facem analizele.Am luat un test de casa si i-a iesit motilitate scazuta, mie ok totul.Dar am mers la doctor unde au repetat analizele, lui i-a confirmat ca are probleme, ceea ce a fost un motiv de cearta pt noi, pentru ca el era sigur pe el ca nu are nici o probleme si ca e super fertil ca sa zic asa.Eu astept sa imi vina ciclonul ca sa imi repet testul sa vedem daca ovulez, daca am sau nu probleme.Mi-au descoperit in trecut ovare polichistice, mi-am facut un Papanicolau care nu a iesit si trebuie sa il repet si dupa mult plans......pentru ca am plans foarte mult cand am aflat ca sotul are probleme, am zis ca asta e viata merge inainte.Mi se parea absurd ca am luat anticonceptionale atatia ani de zile cica sa ma protejez de sarcina, care sarcina?Ce absurd e, nu?In fine, cand am crezut ca mi-am revenit, hop bomba.Cumnata mea care e mai mica decat mine e gravida.Nu va puteti inchipui cat am plans si cat mai plang, mai ales ca atunci cand o intrebam zicea ca e inca la pastile, ca nu vrea bebe decat peste vreo 2 ani etc.Si a zis acum ca imediat ce a lasat pastilele a ramas, dar na, la cat minte, cine stie de cand incearca.Si ma simt asa de rau....nu am cuvinte sa descriu, goala, fara speranta.....am nevoie de un prieten care sa fie langa mine....nu am cui sa ii spun lucrurile astea ca imi spun....eh, prostii, o sa ai si tu bebei.Dar oare o sa am?Cica ni se recomanda IVF, dar nu cred ca o sa avem banuti.....oricum sunt trista, suparata, goala, singura, dezorientata, socata si imi dau seama ca nimic in viata nu mi s-a oferit usor ca altora.De ce?M-am saturat si sa plang, dar sunt DISPERATA!

antoni spune:

draga mea, in primul rand eu zic ca ti-ai ales un nume nepotrivit pe acest site, ca cine stie, pese cativa ani vei fi cu bebiti, deci happy, si tu tot trista te vei numi
poate te ajuta cazul meu sa privesti lucrurile putin mai pozitiv-si eu am folosit anticonceptionale 2 ani ca sa aflu ca sotul nu poate natural(numar mic si lenesi)-oligoastenospermie.am incercat tratamente un an,inseminare artificiala inca jumatate de an dupa care am ajuns la FIV+ICSI, cu tratamente hormonale care mai decare mai nasoale, dar uite, am avut noroc, ne-a iesit din prima si acum pot sa zic ca sunt o mamica fericita a unei fetite aproape de 2 ani. si acum, colac peste pupaza, din cauza unui medic care nu m-a supravegheat si nu si-a facut datoria la nastere, am ramas cu sinechie utarina totala, la care alte tratamente si interventii, una dupa alta, de 2 ani incoace ca sa am si eu ciclu si ca sa mai incerc iarasi, inca o data un FIV+ICSI, deci....gandeste pozitiv si daca vrei cu adevaratm incearca sa faci tot ce poti.Restul, nu mai depinde de tine.legat de cumnata, stiu cum e, si eu plageam cand aflam de fiecare data ca cineva are bebe...iti tin pumnii ca Doamne-Doamne sa te ajute sa intri in grupul mamicilor!

Meli+Timea-Larisa

ancamac spune:

Nu fii trista pt ca tristetea si stresul nu te ajuta sa-ti implinesti visul de a deveni mamica. Daca ai citit pe forum ai putut vedea ca suntem multe care incearcam sa avem copii si apelam la tot felul de metode pt a reusi. Mai intai de toate, incercati (si tu si sotul) sa va pastrati calmul si sa fiti cat mai uniti. Nu fii suparata pt ca cumnata ta e insarcinata, ce-i al tau e pus de-o parte si vei deveni si tu mamica.

adrianaBuc spune:

In primul rand, bine ai venit!
Sa stii ca suntem destule in situatia ta. Si eu am luat 6 ani anticonceptionale si cand colo, la spermograma, am descoperit ca puteam foarte bine sa nu le iau, ca sotul are probleme. Ce e cea mai important e sa comunicati si SA NU VA MAI CERTATI. Asta e viata! Unele raman imediat si fara sa isi doreasca lucru asta. Daca te gandesti asa, ajungi la nebuni. Important este sa va mobilizati amandoi, sa verifici daca sunt probleme si la tine, si sa consultati un specialist. Poti incerca inseminari (noi vom incepe in toamna) si daca nici asa nu iese nimic, poate FIV (asta depinde si de buget). Iti urez sanatate si intelegere.

eu_trista spune:

Va multumesc dragele mele, nu ma asteptam la un raspuns, stiu ca aveti dreptate, dar inca sunt socata si suparata.Sper sa reusesc sa privesc inainte, dar mi-e greu, mai ales ca trebuie sa ne vedem cu cumnata zilele viitoare, nu stiu cum o sa o pot privi in ochi.Oricum o sa va tin la curent cu ce se intampla, sper sa imi fac si eu testul meu sa vedem daca ovulez sau nu.....si sotul are un nr mic si mai sunt si lenesi inotatorii, diagnostic azoospermie.Trebuie sa-mi vina si mie ciclul, ca e tare neregulat, ba la 26, ba la 35, ba la 40......of of of Dar va multumesc mult, ca imi dati incredere!

O sa imi schimb numele daca o sa raman gravida, multumesc antoni si multumesc ancamac, aveti mare dreptate.Dar simteam nevoia sa plang pe umarul cuiva....va multumesc.

Antoni esti o curajoasa!Bravo!

eu_trista spune:

Multumesc AdrianaBuc, stiu, draga mea, ai dreptate, dar mai cade omul pe drum....Of, ma simt mai bine ca v-am citit sfaturile si experientele, imi dati curaj!MULTUMESC

claudia79 spune:

eu_trista eu cred ca tu de fapt ai alte probleme. Nu este normal sa te certi din cauza asta cu sotul. ar trebui sa fiti uniti pt ca ca si copiii pe cale naturala, copiii conceputi cu ajutor medical se fac cu dragoste. inconjura-te de pozitivism, altfel iti spun din proprie experienta, nu faci nimic! mai ales ca vad ca esti si tu in alta tara. poate e mai bine sa rezolvi problemele personale intai si oricum nu mi se pare o idee buna sa iti cultivi invidia. si eu sunt cam in sit ta, si cumnatamea a ramas gravida, si mie medicii imi recomanda ivf. cultiva relatii sanatoase in primul rand si apoi o sa apara si bebe. natura face in asa fel incat eu cred ca trebuie sa dovedim ca putem fi mame in primul rand. Apoi o sa fim!

adrianaBuc spune:

Din pacate regula asta nu prea functioneaza. Sunt multe care sunt mame fara sa fie ... pregatite. Dar pentru moralul nostru, e bine sa gandim asa.

claudia79 spune:

ok, hai sa iti zic prin ce am trecut eu, poate te ajuta sa vezi dincolo de suparare. eu sper ca nu esti invidioasa pe ea, sper ca e doar faptul ca iti aminteste de pb ta ce te face suparata. in cazul meu "cumnatamea" a aprut in familia noastra in urma unei aventuri a fratelui sotului meu- este genul de om care se intinde mai mult decat ii e plapuma, a venit nu numai cu copilul dar si cu barfe, nesiguranta, minciuni, a mai fost maritata de 3 ori, am aflat ca minte in legatura cu multe din viata ei inclusiv varsta ea are 39 de ani si ne zice ca are 35, inclusiv a incercat sa imi serveasca ca a ramas gravida pe anticonceptionale. in plus a inceput sa puna etichete ca barbatul meu care e jumate roman roman jumate ungur e de fapt ungur, si faze de genul asta. si eu zambesc amar pt ca acuma ea e vedeta familiei . dar stiu in sufletul meu ca o sa vina si alte vremuri. trebuie mult timp inteligenta si indulgenta sa treci peste asta. si numai asta te ajuta. speranta ca intr-o zi o sa ai si tu un copil si dragostea pentru barbatul tau. ca si in versurile din vama veche "ura nu naste copii"....
eh se poate si mai rau, nu? oricum nu esti singura in sit asta, asta e ideea.

eu_trista spune:

Claudia79, nu ma intelege gresit, nu e vorba ca as fi invidioasa pe cumnata mea.Recunosc ca da e putina invidie si mai ales ...nu stiu, dar faptul ca a mintit si ca a mintit de multe ori, ma doare.Abia azi am primit vestea, asa ca este inca un soc.Stiu ca nu sunt singura in situatia asta, dar asta nu inseamna ca imi e mai usor, tot sufar.Am nevoie de timp sa ma obisnuiesc cu ideea, dar de cand am aflat numai plang, nu am reusit sa mananc nimic, e ora 2 deja, sunt tot in pijamale si nu sunt in stare de nimic.Pur si simplu sunt o leguma in momentul asta, pentru ca stiu ca toti o sa sara pe noi cand facem bebe si nu pot sa spun nimanui.De fiecare data cand spun gata, o sa trec peste, o alta repriza de plans ma ia.Sotul e la munca, deci sunt singura si el imi zice la telefon, ca asta e ne-am irosit viata, pacat de viata noastra.Eu l-am incurajat mereu cand a avut nevoie, chiar daca mi-a fost greu, dar el nu prea stie sa ma incurajeze cand sufar ca zice ca si el sufera.Trebuia sa mergem undeva azi, dar nu ma pot face gata in 2 ore avand in vedere starea in care sunt.Si asta e, sunt putin invidioasa pe situatia ei, adica ma bucur pentru ea, stiu ca e fericita si ca e normal sa fie fericita, sa se laude, etc, e normal stiu, dar tot ma doare si tot sufar.

raluca30 spune:

eu_trista- scumpo--imi vine sa-ti zic in gluma"stai la coada",nu te supara,toate vrem un bebel...din pacate asa e viata cu bune si rele...si eu sunt casatorita de 5 ani si in primii 2-3 ani nu am vrut copii,cand am vrut am aflat ca el nu poate si am incercat 3 inseminari cu donator si nimic...in toamna incerc iar,daca nu la anul fac FIV...problema ta cred eu ca e sotul tau,ceea ce vi se intampla ar trebui sa va aduca mai aproape unul de altul,mai uniti,nu sa va certati...daca el nu poate avea copii de ce nu va ganditi la un donator anonim,daca nu strangeti bani si faceti FIV,sigur veti reusi sa strangeti banii necesari daca visul vostru este real si nu e doar al tau...cat de mult vrea el un copil in viata voastra?intreaba-l si discuta cu el toate optiunile,inclusiv adoptia...eu asa am facut cu al meu sot si el a acceptat sa incercam cateva inseminari cu donator si un FIV si daca nu si nu atunci o adoptie,dar vrem copil!curaj!