o mamica singura
Raspunsuri - Pagina 6
nonalaly spune:
danielatt, din pacate eu nu pot acoperi lipsa unui tata in viata copilului meu nicicum. De ce? pt ca nu am nici frati nici surori, tatal meu este f invarsta si mai are o problema ff acuta care ma obliga sa-l tin cat mai departe de copil, si anume in ultimii ani s-a pus bine pe alcool, deci......Chiar nu doresc ca fiul meu sa aiba un astfel de bunic-tata si sa-l ia drept model. Il iubeste nespus de mult pe baietel, dar prefer sa stea cat mai la distanta, avand in vedere situatia.
Luna1 Cat priveste chestia cu instanta, nu-ti spun ca si eu m-am gandit la nnn variante dar cea cu incredintarea minorului nu merge la mine, noi n-am fost casatoriti legitim iar o astfel de actiune in instanta nu este temeinica chiar daca copilul ii poarta lui numele. Apoi vis a vis de bani, nu am nevoie de banii lui. Si ca sa va dati seama cat de preocupat e de "copilul meu"-cum se lauda la cunoscuti, va relatez ceva. Lunea trecuta ramasesem fara lapte praf iar prin magazine, ce sa vezi, nici urma de Nan 1 doar fara lactoza si HA. Si ce fac. Il sun sa-l rog sa mearga sa caute lapte. Si , ma suna dupa vreo 6 ore si imi zice: stii am fost la Kaufland da nu am gasit. Atat. Deci, cu alte cuvinte in alta parte nu s-a sinchisit baiatu sa mai mearga.Ok. Apoi ma mai suna la vreo 3 zile sa zica: vin maine sa aduc lapte. Ei, azi e miercuri, maine se face saptamana de cand a sunat ca vine "maine", dar pana azi...nici urma de lapte. Sincer am obosit cu atatea promisiuni in vann, plus ca, asa cum v-am spus sunt un butoi cu pulbere mai tot timpul cand imi amintesc de el.
Eu as rupe orice contact cu el, nu cred ca mi-ar fi greu doar ca cel mai nasol e ca daca doresc sa plec in afara tarii cu baietelul am nevoie de acceptul lui si sunt convinsa ca nu o sa mi-l dea pt ca de o luna l-am rugat sa imi faca o imputernicire la notar sa pot iesi din tara, dar de fiecare data cand ii zic imi raspunde: da , iti fac cum sa nu, doar ca am uitat, scuze dar sunt fff ocupat si stresat. De o luna l-am rugat. O luna! Mi-ar place sa am o posibilitate legala sa fac in asa fel incat sa nu mai depind de el si sa uit cu totu ca exista dar din pacate in situatia mea nu exista. Greseala fatala a fost cand am acceptat sa fie trecut pe numele lui, doar ca acum regretele sunt mult prea tardive.
Mi-a promis ca se va ocupa de copil, ca ii va fi aproape, ca nu va fi un strain pentru copilas si ....iata rezultatul. Domnul e fffff ocupat, e ffff angrenat in fel si fel de chestii si nu are timp. Stiu ca asa va face mereu, m-am convins acum de asta, si intentionez sa rup orice legatura cu el, chit ca nu-mi va semna in veci hartia sa pot iesi cu copilu in afara tarii, dar nu mai suport situatia. Sper doar ca ingerasul meu cand va creste sa nu-mi reproseze ca l-am privat de dreptul da a-si cunoaste si vedea tatal chiar si asa rar si haotic. E gandul ce ma macina cel mai mult. Si mai e unul. Faptul ca nu ii pot asigura un camin in care sa aiba si mama si tata, sa nu fie diferit de alti copii si sa sufere. Sunt ganduri care zi de zi ma ucid cate putin si sufar ca fiul meu nu se va bucura vreodata de un camin intreg, pt ca nu intrevad sa imi pot reface viata cu nimeni. Sunt scarbita de tot, mi-am pierdut total increderea in barbati si mai mult, cred ca fiul meu ar suferi cu un tata vitreg. Nu stiu de ce gandesc asa, dar asa simt. Poate si pt faptul ca tatal lui natural a crescut astfel si cand imi spunea ce copilarie zbuciumata a avut din cauza asta, cuvintele lui m-au marcat si parca si acu le aud in surdina.
Nu stiu ce va fi, inca nu stiu exact cum voi proceda cu el, momentan sunt fff bulversata si tot astept sa ma linistesc sa pot discuta cu el civilizat (eventual daca e posibil) nu sa ma simt mereu pe picior de razboi in fata lui si sa imi vina numai "reprosuri" pe gura, pt ca momentan asta simt, ca imi vine sa-l atac cu tot ce pot si cat pot. Nu stiu de ce, probabil din razbunare sau....pt ca paharul e muuult prea plin.
Ups, iar m-am luat cam mult cu vorba, inchei acum.
Va scriu si maine.
Nona si Cristian
Luna1 spune:
Nona ba se poate proces legal, nici noi nu am fost casatorit si eu am deschis un astfel de proces, pe care l-am inchis apoi ca fraiera. Daca nu ma insel se cheama de incredintare si stabilire domiciliu minor, si se face tocmai pentru ca ii poarta numele. O data ce minorul iti este incredintat nu mai ai nevoie de acordul lui pentru a iesi din tara.
Despre pensie alimentara eu ti-am zis de ce as fi facut-o acum, atunci m-am descurcat si i-am dovedit ca n-am nevoie de banii lui insa acum cred ca daca platea isi dadea mai mult interesul fata de copil.
Si in final referitor la tata vitreg: eu nu regret nimic din trecut mai ales ca de aproape 4 ani sunt casatorita, sotul meu il iubeste si apreciaza pe fiul meu ca pe propriul copil, il stie de cand avea doi ani, nici nu se mai pune problema ca nu ar fi al lui pentru ca relatia e foarte naturala, sincer dupa 6 ani de crescut un copil e greu sa-ti mai amintesti ca nu e al tau biologic.
Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)
nonalaly spune:
Luna1 Da, pot deschide un astfel de proces ca nu ma impiedica nimeni, insa actiunea va fi nefondata devreme ce in actele de stare civila pe care ambii le-am semnat la declararea copilului in fata ofiterului de stare civila, eu dar si el am semnat un inscris in care se specifica ca domiciliul copoilului este la adresa de domiciliu a mamei, adica cea din CI. Acel inscris insa nu este un act autentic si nici nu are caracterul juridic al unei Sentinte judecatoresti(cu care legal as putea iesi din tara oricand). Crede-ma ca am studiat problema (lucrand chiar in domeniu). Astfel de actiuni in instanta sunt promovate in speta pt cei care divorteaza si au copii si care urmeaza a fi incredintati unuia dintre soti spre educare si crestere, aici stabilindu-li-se si domiciliul dar si eventuale alte drepturi, respectiv orar de vizita, pensie de intretinere, etc.
Pana in urma cu cativa ani mai exista o posibilitate legala de a avea deplin drept asupra copilului (in cazuri ca si cel al meu) printr-o imputernicire data de tatal biologic in fata notarului. Acea imputernicirea putea fi cu caracter permanent, pana la data cand copilul implinea varsta de 18 ani, dar aceasta reglementare legala din pacate nu mai exista
si nici nu se mai pot da imputerniciri decat ffff strict si la obiect, cu caracter temporar. De ex, daca vreau sa plec undeva cu copilul, tre sa il iau de manuta pe tatic sa mergem la notar si sa spun acolo unde merg, cat stau, unde stau, prin ce vama ies s.a.m.d. daca stau mai mult timp tre sa duc acte din care sa rezulte unde exact va locui copilul in acel interval de timp. Ce sa-ti spun....o adevarata birocratie.
Din pacate cam asa stau lucrurile in aceasta privinta.
Eu ma bucur pt tine ca ai reusit sa gasesti un om intelegator, iubitor si fara prejudecati langa care sa-ti croiesti viata mai departe. Eu, nu stiu daca voi mai reusi sa ma detasez de trecutul mizerabil si enorma suferinta ce mi-a creeat-o acest om, asa cum am mai spus, sunt absolut scarbita de tot ce inseamna barbati si sunt fff ostentativa fata de ei. Poate veti zice ca nu este normal sa fiu asa si ca dramatizez situatia, dar credeti-ma ca sunt mai mult decat marcata de tot ce s-a inatamplat pt ca am tinut enorm la el si credeam ca langa el o sa-mi intemeiez familia mult visata si dorita. Stiu ca am nevoie de mult prea mult timp ca sa-mi revin si poate ca peste ani am sa-mi schimb aceasta optica, inca nu am de unde sti, dar cert este ca sufar enorm pt puiul meu ca nu am fost in stare sa-i ofer o familie asa cum ar fi normal s-o aibe. Si acest gand este destul de "chinuitor" pt mine. Mi-am dorit si am asteptat cu totul altceva de la mine ca om, de la viata, in speta o familie care sa-mi asigure emotional o oarecare stabilitate. Naivitatea dar si increderea ffff mare in acest om m-a adus unde sunt acum.Nu regret absolut deloc ca am acest copil, dimpotriva, regret doar ca nu am fost mai vigilenta cu ce se petrecea in jurlul meu si ca am acordat o incredere oarba, zic eu, unui om ce nu o merita.
Chiar daca financiar sunt pe picioarele mele si chiar nu depind de nimeni in vreun fel ci ma descurc f bine sa-mi cresc copilul singura, am momente cand sunt coplesita ca eu tre sa fac tot in toate situatiile, ca nu prea ma pe cine ma baza.
Singura mea resursa de energie si putere este fiinta asta gingasa si minunata ce am adus-o pe lume. Si de cate ori ma uit la el imi spun: trebuie sa mergi mai departe, pt el doar tu existi si esti si mama si tata.
Nona.
zarala spune:
mie inca nu-mi vine sa cred ca sunt atat de multe mame singure si mai ales din perioada sarcinii
oare chiar numai exista omenie in tara asta? sau pe Pamantul asta?
cum e posbil sa spui ca iubesti o persoana - afli ca este insarcinata cu copilul tau si apoi gata te retragi - am fost in aceeasi situatie - am crezut ca doar mie mi se poate intampla
si uite am revazut aici caz dupa caz
cu ce gresim doamnelor?
crisdd spune:
Buna Nona, ti-am citit povestea, si eu m-am regasit in ea (exact cum spuneai si tu).
Ma bucur ca ai nascut, sa-ti traiasca puiutzul, sa fie sanatos si sa te bucuri de el.
Si ai dreptate, aceste sufletele mici iti dau o mare putere sa lupti.Si vom lupta pentru ca suntem puternice.
Te pupic si ne mai auzim.
Lorenyy spune:
Nonalaly,in primul rand,sa-ti traiasca baietelul,o viata lunga si frumoasa ii doresc,plina de bucurii,sanatate si impliniri!
Eu ce sfat as putea sa-ti dau?Am citit de la bun inceput postarile tale,cred ca vrei sa lasi dar te si atarni de acest om,motivele numai de tine stiute...Cred ca atentia ta trebuie indreptata spre noul nascut/bebelus,probabil inca in adancul sufletului mai speri la acest om(daca il pot numi om,scuzele mele),nu vad cu te ajuta?!Nu-ti gasi scuze iubita,ca tot ceea ce faci -faci ptr copilul tau,poate,daca ne gandim,nu-i vei face bine,copilul creste,il va vedea,rar,mai des,asta depinde numai de tatal lui,il veti bulversa..Nu sunt psiholog,dar sunt mama,am vazut si trecut prin multe,am invatat,trecut prin destule"oale",sper totusi sa fii ramas cu ceva dupa cateva esecuri;-)Optiunea ta,daca tu il vei mai primi pe tatal copilului in preajma voastra,mai mult te amagesti,si cu timpul,cand copilul tau/vostru v-a creste,la randul lui,va fi amagit.Nu este pacat si prea mult ptr un suflet nevinovat??Taie-i elanul omului,ori este tata de weekend,ori 24/24(asta tu decizi) ori va salutati politicos pe strada,si fiecare cu drumul lui,anii trec,cand te vei uita in urma,ce vei vedea?
Nu esti singura,pari o femeie pe picioarele ei,tu de fapt,ce vrei?Pentru urmatorii 18-19 ani sa stai cu mana pe telefon,cu ochii pe geam,daca tatal vine/suna?Este pierdere de timp si energie,crede-ma,imi pare sincer rau sa-ti insir toate acestea,dar sunt obosita sa vad atatia oameni fara suflet,propriul copil sa fie "cheremul"lor,ok,am chef sa-l vad,bine,nu,la fel de bine,gasesc scuze,mama intelege.Nu scumpa mama,tu ai puterea,tu decizi,tu esti cea care sta noptile,zilele langa ingerasul tau,cand iti zambeste,sau cand racneste de dureri,cand are febra sau cand rade in somn de fericire...
Te pup,sper ca nu te-a deranjat cu nimic mesajul meu,sunt putin trista,si nici prea coerenta la aceasta ora;-))
cleo78 spune:
fetelor, am citit povestile voastre. Va iubesc pt ce lectie de viata ne dati, pt tarie si zambete si seninatate.
Din experienta mea, va recomand sa discutati cu un psihoterapeut/psiholog. Pt o parere obiectiva.
eu pot sa va zic: uite porcu', magaru', etc. Dar aici nu e vorba de el. El nici nu mai intra in calcul, nu merita. Ci de voi, ca mame. De neputinta, si indoiala si nesiguranta care o simti. Sentimente care va incarca viata, si ingreuneaza 'mamicia'. Si sa va aduc aminte, sunteti niste femei. MINUNATE!
o 
soarele din viatsa noastra mamica natanga de pe 9.05.2008
nonalaly spune:
Lorenyy, multumesc de urari si de sfaturi, nu m-au deranjat absolut deloc, pt ca ai perfecta dreptate cu tot ce ai scris. Fata de acel "om" am simtit enorm de multe, asa cum am spus si in postarile mele anterioare, dar totul (si o spun din suflet acum) s-a scurs...adica mi-au secat ochii de cat am plans si am suferit. Si mai mult decat atat am realizat ca totul a fost in zadar pt ca este un nemernic de care nu mai vreau sa stiu nimic. El pt mine nu mai exista. Nici nu mai stiu nimic de el, ultima oara a stat MAXIM 5 min apoi a plecat ffffff grabit, iar de atunci n-am mai auzit nimic de el si sper sa ramana totul asa. Nu mai vreau sa il vad si cu atat mai putin sa il primesc in casa, nu vreau sa imi vad copilul plangand si suferind atata cat am facut-o eu, pt ca sunt convinsa ca daca ii dau voie sa vina cand are chef sa stea poate 5 min si apoi iar sa dispara o luna, poate 2, poate 3, copilul va fi cel mai afectat, si pt nimic in lume nu vreau asta. Asadar am hotarat definitiv sa rup orice legatura cu acel "om" atat pt binele copilului cat si al meu. Eu sper sa fi facut alegerea corecta si peste ani copilasul meu sa nu imi reproseze vreodata ceva. De asemenea sper ca "El" sa ne lase in pace si sa nu il apuce ceva "remuscari" peste nu stiu cata vreme si sa ma hartuiasca in vreun fel, pt ca sincer cred ca tre sa fiu in garda si sa ma astept la orice din partea lui. Un singur regret am, si anume faptul ca muuult prea tarziu am realizat si in suflet si mi-a ajuns si pana la creer in cele din urma, ca e un om de nimic, pacat de timpul irosit degeaba...
In rest, ma simt mai linistita si extrem de fericita, puiutul meu ma incanta zilnic cu cate ceva nou. Peste cateva zile face 4 luni, iar azi, printre cuvintelele lui de: gli gli, gangi gangi, crgn crgn, mi-a spus: me-me, me-me si pot sa va spun ca m-am topit toata. Nu iti trebuie mai mare implinire si fericire pe lumea asta decat sa-ti auzi copilul gangurind
Nu am cuvinte sa va spun ce simt....dar stiu ca asta mi-a dat o tarie si un imbold de a lupta si merge inainte cu orice pret in viata asta pt puiutul meu drag si scump.
Mamicilor! fiti puternice pt puisorii vostri, ei sunt centrul universului nostru pana la urma, oricat de grea ar fi viata, ei sunt oaza din care ne extragem seva atunci cand ne e cel mai greu pe lume si spunem cu amaraciune: nu mai pot.
Ba da, pute, de dragul lor putem orice, chiar si imposibilul!
Nona, mami de un baietel minunat.
nicoll_mada spune:
Nona zi asa,Cristi in afara de gli,ghi,a zis si me-me.Imi inchipui ce ai simtit
ochii lui frumosi,falcutele si acolo la gatut unde stiti voi!
Asa este,pt puii nostri vom face chiar si imposibilul,ei merita orice!
Va pupam cu mult drag!
nicoll_mada 
Codruta Andreea ( 29.07.2005 ) si Alexandra Stefania ( 12.07.2007 }
http://community.webshots.com/user/nicoll_mada
MMN
nonalaly spune:
buna fetelor!
nu v-am scris de fff mult timp e drept, dar acum am mare nevoie de parerile voastre si sper sa m-ajutati.
peste 2 saptamani puisorul meu drag face 1 an si nici nu realizez cand a trecut timpul?! n-a fost usor, dar nici ff greu cu toate ca sunt singura, nu prea am cine ma ajuta la cresterea lui, am mai avut o prietena care a stat de max 2-3 ori cu el cand am avut urgente in rest....m-am descurcat singura.
in aceste aproape 12 luni dl "tatic" a venit cand a vrut el sa-l vada pe bebe, ba o data pe sapt, ba apoi pauza o luna si tot asa. o singura data de craciun i-a adus 2 jucarii in rest a mai lasat de 3 ori cate 200 de lei si atat, eu de altfel necerandu-i nimic. nu i-am facut program de vizita, l-am lasat sa vad ce face si cat se ocupa de copil.insa in tot acest timp de cate ori venea, cel putin in ultimele 6 luni, nu se multumea doar sa-l vada pe bebe de fapt, ci voia si altceva...(de la mine). nu exista data sa nu incerce sa ma ia la inghesuiala desi opuneam rezistenta totala la avansurile lui, insista in continuare, fapt ce a dus la numeroase discutii din partea mea, nemaisuportandu-i comporatmentul. la inceput am crezut ca e doar o scapare si am trecut cu vederea dar nici pomeneala, ci a persistat.de vreo luna si ceva nu a mai venit pt ca ne-am certat ff rau pe tema asta, insa a sunat de cateva ori sa intrebe "ce faceti?"-vesnica lui intrebare.
bb a fost tare bolnav intr-o perioada, o singura data l-am sunat pt ca aveam nevoie sa ma ajute cu un nr de tel si un nume de medic, si l-am sunat la ora 6 dupamasa si m-a repezit oribil(eu nesunandu-l defel pana atunci), apoi din intamplare ne-am intersectat pe strada la un semafor, eu eram cu bb iar el cu cea cu care sta acum, dar cand a ajuns in dreptul nostru si-a intors capul sprea ea in semn ca nu are a face cu noi...ok, a trecut si asta si multe alte porcarii care mi le-a facut in acest an si care nu merita sa le amintesc acum. am treecut peste toate de dragul lui bb si l-am primit sa-l vada in continuare pt simplul motiv ca si copilul meu sa-si cunosca tatal chiar daca poate statea doar 10-15 min cu el.
mi-a zis de cateva ori ca daca am nevoie de ceva sa il contactez ca ma ajuta cu orice.ok, insa doar de 2 ori l-am cautat in acest timp si de fiecare data mi-a inchis tel in nas sau m-a ignorat pur si simplu pe strada.
nu va mai spun cati nervi mi-a creat acest om in astea 12 luni ca nu mai are sens, cert e ca am ajuns cu nervii in aer si nu mai rezist psihic. simt ca nu mai fac fata la comportamentul lui haotic si impertinent. dar am si mustrari fata de copilul meu in a-i interzice sa isi cunoasca tatal.
l-am chemat la o discutie legata de copil, sa vedem un program de vizita si cum are el intentia sa se implice in viata si cresterea copilului. mi-a zis ca nu are timp atunci, apoi ca pleaca in concediu,dar ca o sa vorbim.. de atunci a mai sunat o data sa vada "ce facem" dar nici pomeneala sa aibe intentia de a avea o discutie decenta, ba mai mult s-a autoinvitat zicand azi: "mi-e dor de cristian si as vrea sa trec pe la voi sapt asta si sa te vad si pe tine" io deja fac spume de nervi, nu mai pot! el se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, iar eu nu mai pot asa! pt el e ff lejer asa, stiu asta. sa vina cand vrea, sa nu aibe resposabilitati, nimic si etc. e cel mai usor asa, de aceea nu vrea sa aibe program, el insa motiveaza: "ca nu se poate tine de un program ca e ff ocupat"-asa mi-a zis cand am mai incercat s stau de vorba cu el.
sa nu mai vorbesc de faptul ca de 10 luni il rog sa mergem sa facem pasaportul si imputernicirea ca sa il pot scoate din tara pe copil in concediu dar credeti ca a venit?! meru imi zicea: da, cum sa nu il facem cand vrei tu si cand il chemam zicea : aaaa, pai nu pot, sapt asta sunt fff ocupat nu stiu cand am timp dar iti zic eu.si...pauza iar saptamani si luni si etc si tot asa.
acum sunt ff nervoasa dar si fff confuza si poate ma ajutati voi cu un sfat, cu ceva....
eu nu mai am rabdarea necesara sa il mai suport la infinit asa, mi-am impus acum cateva luni sa rezist pana face bb un an, ca poate se va schimba ceva, dar....nici vorba de asa ceva si nici nu stiu daca voi putea avea posibilitatea sa discut omeneste cu el sa clarificam situatia, insa ma omoara si ma apasa cumplit gandul ca, copilul meu nu si-ar cunoaste tatal. si mi-e fff greu sa iau hoatarea de a-i interzice sa ne mai calce pragul pt ca m-as simti toata viata vinovata fata de copilasul meu. nu stiu ce sa fac si cum sa procedez, dar sunt cu nervii la pamant. daca ma puteti ajuta in vreun fel, va rog sa o faceti.
Nona.