19 ani...

...de cand (pe atunci) hoardele de mineri au facut ordine in Bucuresti, la chemarea celui care astazi se crede un guru al politicii romanesti.
Cei care au avut de suferit...sau care nu mai simt nici o suferinta de la acel eveniment merita un moment de respiro din partea noastra...si un gand plin de recunostiinta. Nu?

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

ruxandra_sb spune:

Rasul e ca stergatorul de parbriz: nu opreste ploaia, dar iti permite sa iti vezi de drum. (Jeanne Wasbro)

iileana spune:

"Azi" (in 13), inca nu adusesera mineri, aveau doar militieni, aveau "IMGB face ordine!", si, mai pe dupa-amiaza, aveau provocatori.

Minerii urmau sa apara in centrul Bucurestiului in 14, in zori, cu lampasele aprinse (desi era deja lumina), cu trandafiri rosii din hirtie creponata, facind "ham ham!" (hai, ma! hai, ma!). Si cu bâte, desigur.

13 iunie 1990
(Romulus Cristea)

---

Deus spune:

noi in Cluj, am privit totul la tv si ne-am socat de ce s-a intamplat acolo...

poze

blog personal www.de-azi.ro
pentru cine crede ca nu mai poate...
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI
http://www.youtube.com/watch?v=vMCnjMbUOFg

Letitia1 spune:

Ce vremuri hidoase, dar aveam numai 20 de ani! Ce bine ca am parasit acea soietate bolnava. Am renascut de cind am emigrat!

viviana spune:

Aveam o punga cu PNT si am luat o bata pe spinare. Noroc cu sotul meu ca m-a impins, am cazut si apoi am putut iesi de acolo

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

denizel spune:

Viviana... :((((. Uf!!!

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

viviana spune:

Imi pare rau ca am intrat la subiectul asta. Ma trezisem bine dispusa. Am fost golanca, am incercat sa facem ceva, am crezut in ceva. Insa, ura a fost atat mare...
Atunci am fost sigura ca peste ani oamenii vor intelege.
Si am ajuns acolo... peste ani. Si oamenii au inteles. Dar nu au invatat nimic din asta.

Ba da, au invatat, totusi ceva... Au invatat sa transfrome ura bruta, neslefuita in ura academica.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

maraki spune:

Eu pe 14 iunie pe la 14.00 m-am dus special in oras cu insigna PNL-ului in piept, singura de nebuna La universitate am gasit FSN-istii pe trotuare si-i aplaudau pe mineri cand treceau cu camioanele. M-a vazut un tip de varsta mea pe atunci( 21 ani )si a spus: cu cata indolenta poarta insigna!!! dupa care a tras sa mi-o smulga din piept. Imediat s.a adunat multimea, m-au inconjurat si au inceput sa-mi care pumni si picioare pe unde nimereau. La un moment dat am facut abstractie de tot si ma uitam in sus, au inceput sa strige ca sant drogata si ma scuipau. In final m.am pomenit luata pe sus de un om solid, a spus ca nu este de mine acolo si m.a bagat intr-o duba de politie oprita la semafor la Universitate. Asta a fost norocul meu si am scapat nelinsata. Am ajuns la Magurele pt ca in duba erau vreo 5 persoane arestate din cei care stateau la Universitate adica anti FSN , au lasat politistii pe cei arestati in curte la Magurele unde apropo...era plina si pe mine m-au dus pana in cartierul Militari unde stateam. Cam asta a fost experienta mea, mi-au trebuit luni ca sa imi revin si sa nu vad in fiecare persoana pe strada cate un FSN-ist care imi vrea raul

Monica
http://www.community.webshots.com/user/maraki36
mamica de bebe Angelo ( 29 Dec. 2005 )
Foto Angelo
Angelo1
Angelo2
Angelo3
Angelo4
filmulete maraki5

lisaelisa spune:

Eu, personal, l-am auzit pe Iliescu, la radio, cum ii chema pe mineri in Bucuresti sa faca ordine...

A fost o perioada de cosmar. Niste mineri, tabarasera pe un biet om, doar pt ca li se paruse lor ca ar fi intelectual...

Cativa barbati din grupul din care faceam parte, i-au luat apararea si l-au salvat. Bietul om. Bietii oameni care au murit sau au ramas schiloditi ori traumatizati pt totdeauna.

Sper sa nu mai traim niciodata vremuri de o asemenea violenta.

gaba-rema spune:

Imi amintesc perfect sentimentul de teroare nespusa pe care am trait-o in zilele acelea de iunie. Si o intrebare obsesiva care imi tocea creierul: cum e posibil, dupa cate sperante ne-am facut in decembrie, sa se sfarseasca tot acel vis frumos atat de oribil si de lamentabil??? Nu puteam intelege, nici accepta. Era un cosmar.
Mai ales ca eram sigura ca totul s-a terminat, ca urmeaza o recadere in totalitarism mai crunta decat perioada ceusista abia stinsa.
Bine ca n-a fost chiar asa, uff...