Citim impreuna JULIO CORTAZAR
Raspunsuri - Pagina 6
carminabulina spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ingrid S Incerc sa nu exagerez. Cand am inceput sa-l citesc pe Cortazar, m-a atras la el tocmai misterul, indescifrabilul. Din aceasta perspectiva, povestirea Sfarsitul jocului nu reprezinta nimic, doar dragalasenii puerile, jocuri fara semnificatie. Eu as fi terminat in alta nota, tragicul situatiei, oricat s-ar vrea de neasteptat, nu se potriveste deloc, parca autorul ar fi vrut sa incheie cumva si a ales o solutie de moment, nefericita as zice. Dar nu e decat opinia mea, nu vreau sa supar pe nimeni, e firesc sa-si apere fiecare ideile.  |
Nu cred ca superi pe cineva, eu una nu m-am suparat
serios si evident ca e perfect normal sa-ti placa sau nu ceva fara a da socoteala pentru asta. Cand am spus "sa nu exageram" m-am referit strict la afirmatia ta referitoare la abdicarea talentului lui Cortazar, atat. In rest totul e la locul lui, tie nu ti-a placut Sfarsitul jocului, mie nu mi-a placut Funigei si tot asa 
...dar asta nu-l face pe autor mai mult sau mai putin talentat.Mihnea 15 mai 2006; Irina 10 august 2008 si acum
14+ cu bb3 www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi
beshter spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui liadorian Funigei - sofisticata, livresca, sufocanta; si atatia nori... poate vorbim si despre ea putin; |
Hehe, abia asteptam!
Pentru mine, istoria Funigeilor e urmatoarea: Citisem niste Cortazar, vazusem Blow-up dar habar n-aveam de Funigei. Data fiind obsesia mea cinematografica, aflu ca 'Blow-up' e inspirat de 'Funigei', mi se pare o mare chestie (ceea ce si e) si citesc funigeii pe nerasuflate.
A trebuit s-o recitesc de multe ori pana sa inteleg ca Antonioni a pastrat esentialul din povestirea lui Cortazar - la care revin imediat - si ca trebuie sa-mi scot cu forta din cap imaginile si trama din 'Blow-up' ca sa pot recepta 'Funigeii' de-adevaratelea si pe deplin.
Ce mi se pare mie esential la 'Funigei' si implicit la 'Blow-up' (desi si acolo e muuuuuuuult de spus) e rolul inversat atribuit ochiului (fizic sau mecanic) si privirii. De obicei, privirea 'citeste', descifreaza, dezgoleste. In 'Funigei', privirea (adica obiectivul aparatului de fotografiat) adauga semnificatii, incifreaza adica...scrie. Povestea din 'Funigei' e scrisa de catre privirea obiectivului. Intalnirea banala dintre femeie si baiat se umple de semnficatie de-abia cand e surprinsa de aparatul de fotografiat, care o 'rescrie', iar semnificatiile se adancesc pe masura ce fotografia e marita (adica 'Blown-up').
Un alt lucru esential este faptul ca obiectivul detine controlul asupra ochiului (si eului) si nu invers. Iata un fragment doveditor: Michel stia ca fotograful opereaza intotdeauna printr-o schimbare a felului sau personal de a vedea lumea cu altul, pe care aparatul i-l impune insidios dar nu-si facea griji, increzator in faptul ca n-avea decat sa iasa fara Contax ca sa-i regaseasca aerul distrat, viziunea fara cadraj, lumina fara diafragma si fara 1/250.
| Citat: |
Cat de mult o iubim pe Glenda - pentru tema: caracterul devorator al pasiunii, preeminenta receptorului asupra obiectului artistic, contemplarea artei ca act de creatie supus unei inversiuni malefice (despre inversiune asta, parca maligna-i spunea el da' s-ar putea sa gresesc, scria Tournier in Meteorii; caut paginile si revin sa corectez/completez, daca-i nevoie); |
Ah, cat am iubit si eu povestirea asta! Si eu am citit-o tot in editia aia despre care pomenesti (imi amintesc si de niste povestiri ale lui Maniutiu, 'Istorii pe care n-am sa le scriu', - cumparate in acelasi timp si tot de la Allfa - minunate proze scurte si acelea). In povestirile grupate in 'Manuscris gasit..' exista Sticla in mare, un fel de continuare a povestii din 'Cat de mult o iubim pe Glenda'. Modul in care granitele dintre notiunile de autor/narator/personaj sunt abolite m-a umplut de admiratie, iar ideea ca intalnirea dintre spiritele superioare e posibila in afara cronologiei si a spatiului fizic, intr-o dimensiune simbolica si auctoriala, e un deliciu absolut.
You cannot both dance and not pay the piper.
lilanda spune:
Apropos de "Funigei"; cu cita maiestrie a folosit Cortazar obiectivul camerei pentru transcenderea realitatii!! Spuneam tot aici ca ceea ce face Cortazar e sa "exporte" realitatea la fantastic. Probabil ca nu a fost cea mai fericita exprimare, insa acum, dupa ce am recitit "Toamna patriarhului" a lui Marquez, cred ca pot explica mai bine 
La Marquez (un magic realist), fantezia coboara si se "dizolva" in realitate...devine realitate!! La Cortazar si Borges (si Nabokov, si Vila Mattas) realitatea se divide, transcende...se expune la fantastic; iar realitatea si fictiunea coexista fara sa se amestece insa. Realitatea adevarata si versiunile ei fantastice se spurapun continuu, dar in straturi...ceva de genul asta
Revenind la realitate si le versiunile ei cortaziene, o alta poveste relevanta e "Instructiuni pentru John Howel". Aici "tool"-ul de care se foloseste Cortazar nu mai e obiectivul aparatului, ci scena teatrului pe care Rice, un spectator obisnuit, e invitat sa urce si sa preia rolul (si instructiunile) lui John Howel. O alta viata, o alta realitate; un joc al vietii insasi guvernate de forte (personaje) fara chip, in care omul e distribuit la intimplare si dotat cu un set de instructiuni si c-un oarecare grad de libertate.
Ahh...si mi-am rezervat de la biblioteca Blow-Up, ca tot l-am vazut acum 100 de ani 
angelabv spune:
Descopar si eu - datorita voua- Cortazar, placut, isi alege superb cuvintele...e o citire care, dupa ce las cartea din mina inca ma gindesc:"oare ce a vrut sa zica?"
Continuitatea parcurilor, am citit-o prima, trecerea a fost superb facuta, am citit si in original - dar ma bucur ca am gasit pe net citeva carti in romaneste, trebuie sa recunosc ca imi era dor sa citesc in limba mea scumpa...
Sfirsitul jocului, inapoi la jocurile copilariei, inocenta si totusi atita maturitate.
Funigei, nu chiar genul meu...mi-a placut inceputul, folosind aceleasi cuvinte in diferita fraze, repetindu-le...trebuie sa recunosc ca imi plac mai mult dialogurile.
Toate focurile, focul, o paralele interesanta, focul pasiunii si focul ucigas, inauntru si inafara...
Menadele, un pic diferit, am s-o citesc inca odata...
Imi plac tare comentariile voastre,ma inspir din lecturile voastre... dar inca imi caut stilul preferat, daca se poate spune asa...
carminabulina spune:
Desi am muncit weekendul asta ca nimeni altcineva, am mai avut timp sa mai citesc 3 povestiri de Cortazar: Menadele, Fluviul si O floare galbena.
Ce pot spune decat ca il ador. Este atat de original, de fapt ideeile povestirilor sunt stralucite. Cred ca este cel mai bun scriitor de proza scurta dupa parerea mea.
Chiar daca au fost cateva povestiri care nu mi-au placut, totusi nu pot spune ca ele nu au fost bune dar nu mi-au atins mie nici o coarda sensibila.
Mihnea 15 mai 2006; Irina 10 august 2008 si acum 15+ cu bb3
www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi