Citim impreuna JULIO CORTAZAR
Raspunsuri - Pagina 5
Ingrid S spune:
Liadorian, o observatie perfecta cea cu: "te citesti pe tine in povestile altora". Cautarea sinelui in lecturi e un proces ce nu se incheie niciodata, eu n-am gasit alter-ego-ul meu, desi tare mi-as fi dorit. Chiar, voi ati gasit un personaj cu care sa va identificati? Nu neaparat in actiunile pe care le desfasoara, ci pur si simplu in gandire?
Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3
Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues
carminabulina spune:
Buna dimineata! Sper sa am timp sa scriu cat am strans de ieri pana azi dar asa greu imi e sa gasesc un pic de timp printre toate cutiile si toti sacii astia de prin casa + coiplul foarte urlator. Ca tot veni vorba de asta, mai exista copil care sa planga 20 de ore din 24? Probabil ca nu 
, m-am pricopsit eu cu unul.
Sa incepem cu inceputul.
Romanul si nu "un roman" foarte bine punctat. Doar ca aicinu e vorba de nici un referent necunoscut in contex ci asa cum zicea si Lia, este clar cititorul si romanul lui pentru ca la finalul cartii vedem ca "Usa salonului, si atunci, pumnalul in mana, lumina ferestrelor mari, spatarul inalt al unui jilt de plus verde, capul barbatului in jilt, citind un roman". Da acum este vorba de un roman, oarecare pentru cel care-l vede dar este "romanul" pentru cel care-l citeste.
Pe langa asta cred ca un articol hotarat ar fi intrerupt un pic impresia de continuu pe care o ai cand citesti textul.
Cu toate astea nu am avut impresia ca romanul ar fi personajul principal ci din contra ca el ar fi doar instrumentul prin care cititorul, el fiind de fapt personajul, face actiune si suporta fictiunea.
Din pacate irina mea urla in continuare si imi este imposibil sa ma concentrez.
Mihnea 15 mai 2006; Irina 10 august 2008 si acum 
14+ cu bb3
www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi
carminabulina spune:
| Citat: |
Intr-o povestire de doua pagini, sa poti strecura cateva descrieri cu atata putere evocativa inseamna probabil, geniu. |
Nu cred ca e vreo urma de indoiala.Mihnea 15 mai 2006; Irina 10 august 2008 si acum
14+ cu bb3 www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi
carminabulina spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ingrid S Mi se pare ca la aceasta povestire, Cortazar a abdicat de la talentul lui, ai avut dreptate cu linearitatea. |
Sa nu exageram.....
Si o intrebare, ce aveti cu liniaritatea asta? Doar nu e prezenta doar in sfarsitul jocului ci macar in toate cele 15 povestiri pe care le-am citit pana acum. Nu am gasit in niciuna vreo intortochere de timp, spatiu, dialog. Toate sunt liniare, dar fara un inceput anume sau sfrasit.
Mie mi-a placut Sfarsitul jocului, tocmai pentru ca evoca "amintiri din copilarie". Pe langa asta m-a fascinat originalitatea jocului celor 3 fete, nu am mai auzit pana acum de un asemenea joc, si cred ca e lesne de inchiouit ca am izbucnit in ras cand am aflat ce faceau ele de fapt cand erau statui sau poze
. Ei, si de aici tot tragicul situatiei, cu cat mai vesel esti cu atat moartea ti se pare mai tragica, acum fiind vorba si de un copil care moare.Mie mi-a placut sa o citesc si as fi vrut mai mult.
Mihnea 15 mai 2006; Irina 10 august 2008 si acum
14+ cu bb3 www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi
carminabulina spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ingrid S Chiar, voi ati gasit un personaj cu care sa va identificati? Nu neaparat in actiunile pe care le desfasoara, ci pur si simplu in gandire? |
Eu, da. In personaj, in narator sau chiar in autor prin ideeile pe care le avea si le exprima. Dar tocmai ce m-am regasit intr-un personaj prin ceea ce simte in "Trebuie sa fi realmente prost ca sa"
Alte comentarii cred ca sunt de prisos.Insula la amiaza - trista poveste si frumos spusa. Sa nu repet cuvantul "original".
"Dar, ca intotdeauna, erau singuri pe insula, si cadavrul cu ochii deschisi era unica prezenta noua intre ei si mare."
Este mai mult decat calr al cui este acel cadavru...din pacate al lui Marini. Marini care isi dorea atat de mult sa-si petreaca concediul pe acea insula realizeza (ah si frumos sunt spuse toate astea, fara patetism, si cu atat mai tragic devine totul in momentul adevarului) ca acela va fi locul in care va locui de-acum incolo, si in ce moment o face? In momentul in care avionul cu care zboara se prabuseste. Oare puterea dorintei lui face posibila aceasta tragedie? E doar o coincidenta?
Desi "decizia" de a locui acolo definitiv e luata totusi nu poate sa nu regrete, sa-si regrete moartea
"Insa in penumbra pleoapelor si-i imagina pe Felisa cu tavile,... pe Georgio sau unul nou pe alta linie...Neputand sa mai lupte cu trecutul, deschise ochii si se ridica..."
Trist trist trist si atat de frumos spus.
Mihnea 15 mai 2006; Irina 10 august 2008 si acum
14+ cu bb3 www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi
carminabulina spune:
Am mai citit Funigei si Portile paradisului si nu mi-au placut deloc.
Scoala, in timpul noptii, o poveste interesanta si pilna de suspans, si cu regretul ca eu nu voi merge cu cei doi la cafenea pentru a afla secretul...o fi unul politic? despre fam. Peron? si toata acea mascarada o alta alegorie dar istorica de data asta? Nu stiu. Dar chiar si fara acest mister rezolvat tot mi-a placut ce am citit 
, mai ales ca este cu "amintiri din copilarie".
Geografii - subiect bun, neexploatat suficient, dupa umila mea parere.
Mihnea 15 mai 2006; Irina 10 august 2008 si acum 14+ cu bb3
www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi
Ingrid S spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui carminabulina
Sa nu exageram..... Si o intrebare, ce aveti cu liniaritatea asta? Doar nu e prezenta doar in sfarsitul jocului ci macar in toate cele 15 povestiri pe care le-am citit pana acum. Nu am gasit in niciuna vreo intortochere de timp, spatiu, dialog. Toate sunt liniare, dar fara un inceput anume sau sfrasit. Mie mi-a placut Sfarsitul jocului, tocmai pentru ca evoca "amintiri din copilarie". Pe langa asta m-a fascinat originalitatea jocului celor 3 fete, nu am mai auzit pana acum de un asemenea joc, si cred ca e lesne de inchiouit ca am izbucnit in ras cand am aflat ce faceau ele de fapt cand erau statui sau poze . Ei, si de aici tot tragicul situatiei, cu cat mai vesel esti cu atat moartea ti se pare mai tragica, acum fiind vorba si de un copil care moare.Mie mi-a placut sa o citesc si as fi vrut mai mult. Mihnea 15 mai 2006; Irina 10 august 2008 si acum 14+ cu bb3 www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi |
Incerc sa nu exagerez. Cand am inceput sa-l citesc pe Cortazar, m-a atras la el tocmai misterul, indescifrabilul. Din aceasta perspectiva, povestirea Sfarsitul jocului nu reprezinta nimic, doar dragalasenii puerile, jocuri fara semnificatie. Eu as fi terminat in alta nota, tragicul situatiei, oricat s-ar vrea de neasteptat, nu se potriveste deloc, parca autorul ar fi vrut sa incheie cumva si a ales o solutie de moment, nefericita as zice.
Dar nu e decat opinia mea, nu vreau sa supar pe nimeni, e firesc sa-si apere fiecare ideile.
Ingrid S si Diana
www.dropshots.com/Ingrid28_photo" target="_blank"> FILME 1
www.dropshots.com/Ingrid28photo" target="_blank"> FILME 2
www.dropshots.com/Ingrid28photo1" target="_blank"> FILME 3
Cativa nebuni si-au spus la masa: "Numai noi formam aici lumea buna". Si lumea ii crede.
Vauvenargues
liadorian spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Mihaelka Insula la amiaza S-ar putea crede ca de atata alb, nu mai e loc de mister. Totul e prea la lumina ca sa nu poata fi vazut, analizat, descifrat. Numai ca fascinatia insulei e atat de mare incat personajul principal viseaza in fiecare zi sa ajunga acolo, puterea dorintei sale fiind cea care duce prabusirea avionului. Cred ca cel care moare in apele ce inconjoara insula e chiar el, Marini, care se afla la bordul avionului in momentul prabusirii, visandu-si visul lucid cu insula. |
Incredibil! Numai varianta asta nu mi-a trecut prin cap. Ar putea fi asa cum spui...
| Citat: |
| Voi ce mai spuneti? Ce mai place la voi? |
Topul meu, deocamdata (ordinea titlurilor e intamplatoare):
Continuitatea parcurilor - am spus de ce;
Funigei - sofisticata, livresca, sufocanta; si atatia nori... poate vorbim si despre ea putin;
Cat de mult o iubim pe Glenda - pentru tema: caracterul devorator al pasiunii, preeminenta receptorului asupra obiectului artistic, contemplarea artei ca act de creatie supus unei inversiuni malefice (despre inversiune asta, parca maligna-i spunea el da' s-ar putea sa gresesc, scria Tournier in Meteorii; caut paginile si revin sa corectez/completez, daca-i nevoie);
Graffiti - iar am spus de ce.
liadorian spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui iarina Raman la primea mea dragoste, Sfarsitul jocului. Il vad pe Cortazar in fotografii si mi se pare un urs, un urias. Si apoi incerc sa mi-l inchipui pe acest urias scriind povestea celor trei fetite si a jocului lor. Cu umor, delicatete si atata intelegere. |
Tocmai am recitit-o si eu si mi-a placut si mie mult. Paralela pe care o facea Mihaelka e tare faina - si Cartarescu, si Cortazar scriu despre o copilarie lipsita de inocenta dar intens magica. Place mult la mine.
O sa caut si Toate focurile, focul, ma intreb daca-l am in antologia cea veche de la ALL, mai greu de verificat fiindca a aparut fara cuprins.
liadorian spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Mihaelka Chestia e ca mie mi s-a parut mereu ceva deosebit de primejdios sa citesti. O carte te poate chinui sau ferici intr-atat incat nu te mai recunosti. Te simti cateodata de parca ai dansa cu diavolul. |
Ai mare dreptate dar eu primejdia n-am simtit-o pana nu mi-au vorbit altii despre ea. Mai degraba am simtit mirajul... cum sa-i spun? cititului pana la indobitocire. Citesti si nu traiest, inlocuiesti viata cu cartile. Nerecomandat din motive lesne de ghicit.
| Citat: |
| Se intampla accidente si transformari si cand te uiti la vreun tablou (vezi Sfarsit de etapa). Mie mi s-a intamplat. Am dat intamplator peste un tablou al Margaretei Sterian - chiar si acum, cand imi amintesc (au trecut vreo 3 ani) mi se ridica parul pe ceafa - si senzatia ca tabloul 1. reprezinta ceva inspaimantator de adevarat pentru care nu sunt inca pregatita; 2. se uita la mine, in loc sa ma uit eu la el (mai precis personajele, care nici macar nu privesc in afara, ci unul la altul) - ei bine, senzatia asta nu numai ca nu m-a parasit pana in prezent dar ma face cateodata sa ma intrerup in mijlocul frazei pentru ca ma trezesc gandindu-ma la tablou. Se numeste Logodnicii. Stiti ceva despre el? |
N-am trait niciodata ceva asa de intens in fata unei imagini. Aproape ca nu-mi vine sa caut tabloul, ca sa nu risc o impresie mai conventionala, mai putin empatica cu ceea ce ai povestit tu.
Stii poate unde-i expus tabloul?| Citat: |
| citat din mesajul lui Ingrid S Liadorian, o observatie perfecta cea cu: "te citesti pe tine in povestile altora". Cautarea sinelui in lecturi e un proces ce nu se incheie niciodata, eu n-am gasit alter-ego-ul meu, desi tare mi-as fi dorit. Chiar, voi ati gasit un personaj cu care sa va identificati? Nu neaparat in actiunile pe care le desfasoara, ci pur si simplu in gandire? |
Interesant punctul tau de vedere, eu nu ma gandeam neaparat la faptul ca m-as putea identifica cu vreun personaj, la un moment dat. Desi, pe bucatele, e imposibil sa nu fiu si eu pe ici, pe colo: poate nitel bovarica, asemeni Emmei, poate nitel razbunatoare, precum Karenina (dar nu, Doamne fereste, nu m-as arunca sub rotile trenului numai ca sa-l pedepsesc pe vreun Vronski
). Nu stiu, mai degraba am admirat unele personaje si-am aspirat sa fiu ca ele. In adolescenta mai ales, am iubit-o pe doamna T. a lui Camil Petrescu, mi-am dorit cu pasiune sa traiesc in cartea aia.Cand spuneam ca "te citesti pe tine in povestile altora", ma gandeam si la felul cum, citind, trecem textul ala prin prisma a ceea ce suntem si-l facem cumva al nostru. Punem involuntar accentele astfel incat textul ala sa ne vorbeasca, cum spunea Mihaelka, pe limba noastra: cand esti indragostiti te pasioneaza mai mult povestea de dragoste si poate treci in plan secund ceva amanunte de analiza sociala, spre exemplu. Cam asa ceva...