Rugaciune ortodoxa pt. a dobandi prunci (39)
Raspunsuri - Pagina 5

laurraa spune:
Dumnezeu s-o intareasca pe Andreea Magdalena sa treaca peste un astfel de necaz
camy, am citit la odisee ca este bine si ca va avea baietel; sper sa nu gresesc
unombun, felicitari din inima; 19 saptamani deja; bravo si Doamne ajuta in continuare sa fie bine;
happymum, nu mai lua in seama toate visele; este normal sa te bulverseze, dar nu te increde in ele
noi am fost si ne-a citit molifta de 8 zile, m-am simtit mult mai bine dupa asta si acum sa ne hotaram cu botezul; nu stiam ca se fac botezuri in post, insa mai ramae sa ne gandim;
va pup pe toate si cipicah si ma rog mereu pentru voi sa apara cat mai multe liniute
mami fericita de Maya Teodora (17.05.09) binecuvantarea si minunea noastra
Maicuta Domnului si Sf. Stelian ne vegheaza
Maya Teodora *** burticutza ***www.onetruemedia.com/shared?p=834e5a3921b68aa10112f5&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank"> albinutze mai iunie 09



ANITA75 spune:
HRISTOS S-A INALTAT!Auzim numai de vesti rele,sper sa rasara si pe strazile noastre soarele cit mai repede,hai sa nu mai fim suparate ca astazi a fost o sarbatoare ffffff mare,si sper si nu numai ca ISUS HRISTOS ne-a auzit rugaciunile noastre


laurraa spune:
Citat: |
citat din mesajul lui andrasonia Bine ai revenit laurraa. Ce-ti mai face printesa? |
bine multumesc lui Dzeu; mai maraie ea dar e normal.Maine la 16 mergem la pediatru

mami fericita de Maya Teodora (17.05.09)

Maicuta Domnului si Sf. Stelian ne vegheaza

Maya Teodora *** burticutza ***www.onetruemedia.com/shared?p=834e5a3921b68aa10112f5&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank"> albinutze mai iunie 09


laurraa spune:
Poveste cu final fericit…….
Anul 2007 – in ianuarie bucuria unui test de sarcina pozitiv a rasunat printre toti prietenii si toate rudele; nu prea stiam eu ce inseamna cu totul, nu aveam dr, nu cunosteam riscuri, etc; am mers la ginecolog, ni s-a confirmat sarcina si urma sa asteptam, dar la 2 luni jumatate s-a declansat hemoragia…..sarcina fara embrion; am plans dar am spus ca mergem mai departe.
Anul 2008- acelasi ianuarie; din nou insarcinata; inainte de craciun ramasesem; ma uitam cu teama de fiecare data sa nu apara vreo sangerare, ne-am ales un dr bun si am mers inainte; Dar uitasem sa nu muncesc.Plecam dimineata la 7 si veneam seara la 8. Am trecut de hopul de 12 saptamani, uof ce greu fusese.Inainte de Paste am fost la dr la 17 saptamani, totul este ok, ne vedem peste o luna.Am plecat la parinti insa cand am ajuns am avut niste dureri groaznice.Muncisem in ziua aceea, 270 de km pe drum, oboseala; in inconstienta mea nu am sunat dr am zis ca e normal. Totul trecea frumos, dar pe la 20 de saptamani simteam eu ca parca burta mea se tragea nu se forma.A urmat controlul de 21 saptamani.Bebe era intr-un colt al ecranului, dr ne zicea „acest bebe a miscat? E oprit din evolutie”, sotul disperat punea mana peste ecograf pe burta sa-i arate drului ca la el misca, groaznic………Mi s-a provocat nasterea, travaliu scurt dar dureros, insa inima…..uof doamne, ce inima…..sa iesi din spital fara bratara, fara bucurii, fara bebe doar cu o durere nesfarsita in inima.
L-am certat pe Dzeu, 3 zile m-am spalat cu propriile lacrimi, tipam de durere, am plans pana cand gatul nu mi-a mai facut fata……..nu intelegeam DE CE
Drul imi zicea sa astept un an, iar eu imi spuneam „un an????????? E nebun? Mor in propria nebunie” Am uterul puternic vascularizat, progesteron mic, prolactina mare, etc etc, deci neaprat un an sa asteptam. De la asa zisa ura fata de Dumnezeu, mi-am adunat fortele, am cerut iertare si am zis ca trebuie sa merg inainte.TREBUIE!
Mi-am gasit refugiul in manatiri, rugaciuni peste rugaciuni, la manastirea Rasca, desi eram in perioada de menstruatie (care era ultime de altfel), in pridvor este o cruce mare cu Isus rastignit, m-am aruncat la propriu la picioarele lui si am lans….doamne ce am mai plans si L-am rugat sa-mi aline inima cu un prunc sanatos, apoi la Caraiman, la Copacul Sfant, am implorat-O pe Maicuta sa ma auda…..Nu sunt demna de rasplata, sunt o pacatoasa, dar asa m-am alinat eu.Si imediat dupa asta am avut un test pozitiv……doamne cat am mai plans cand am vazut cele 2 liniute.Mi-era teama sa mai sper, dar eram sigura ca de data asta Dzeu mi-a dat minunea.Am facut calcule……trebuia sa nasc in Mai, luna in care am pierdut ingerasul…..Cu Dumnezeu inainte am zis sa mergem….
De la 9 saptamani am renuntat la serviciu si la orice alta activitate; am jucat totul pe o carte; analize peste analize, tratamente, rugaciuni, saptamanal stresam dr-ul…..a trecut o saptamana, doua, 12, 17, hopul de 21…..deja aveam sperante mari.Burtica imi crestea, totul era in parametri normali iar la 24 de saptamani am renuntat de tot la tratament. Mergea prea bine.Imi ziceam in gand:”Maicuta Domnului mi-a dat aceasta sarcina, Ea are grija de ea”
Fiecare saptamana avea stresul de a misca bebe, de a fi bine; nu va pot spune cat de indesat am simtit cele 39 de saptamani si cat de lungi mi s-au parut.
Am intrat in luna Mai……2009….uau….mai aveam un pic si nasteam.Nu-mi venea a crede.Aveam incredere atat de mare in Dzeu incat de la 24 de saptamani nu-mi mai facusem cine stie ce analize decat cele normale.
La una din ultimele vizite imi fizeaza nasterea: 17 Mai…..am iesit plangand din cabinet parca nevenindu-mi a crede ca am ajuns acest prag.Nu trebuie sa omit faptul ca timp de 39 de saptamani voi fetele de pe acest forum m-ati ajutat enorm, enorm fara sa va dati seama…..
Ziua de 16 Mai…doamne, atat de vie……eram agitata atat eu cat si Radu, nu stiam ce sa ne spunem.Noaptea nu stiu cum de am dormit.
Duminica, 17 Mai, toti prietenii de dimineata devreme a spital; unii chiar e la 7 odata cu mine…..m-am dus m-am schimbat, am urcat si asteptam; dr venea si el din 10 in 10 min la mine zicandu-mi ca a intervenit o cezariana de urgenta si intram pe la 9.30; Doaaamne cat imi batea inima.Il simteam di pe dr cu emotii, pe toti de langa mine.Mama era saraca in alta lume…..nu stia ce e cu ea.
A venit anestezista, apoi o doamna cu o masca:”doamna Carstea? Poftiti in sala de operatii”.Am pupat-o pe mama si am plecat….Sala de operatii: atat e mare si ciudata.Ma intind pe masa, vad dr si echipa lui, asistenta imi pune ceva in vena…..imi pune sonda si o panza mare alba.La capul meu vie anestezista si ii zic:”nu pot respira”, iar ea imi pune o masca, eu in continuare:”nu pot respira” imi da drumul la aer mult mai puternic si ultimele cuvinte au fost :”acum puteti respira mai bine?”….si gaataaaaaa….asta a fost
Cand m-am trezit parca mergeam pe un hol si am auzit la urechi :”Felicitari” nici nu stiam de unde vine urarea, de ce cum……Am inceput usor sa aud vocile din jurul meu insa nu puteam respira deloc…..sacul acela pus pe burtica ma durea ingrozitor…..nu puteam trage deloc aer in piept, mama si Radu erau langa mine si nu ziceam decat atat:”cum e fata? Eu nu pot respira…fata fata fata am repetat de mii de ori” Apoi am lesinat…..multi oameni in jurul meu, tuburi in nas, ajutata sa respir, calmante peste calmante si eu intre somn si realitate ziceam sa ma scape Dumnezeu din asta ca mai traiesc o viata.Mama s-a speriat si a inceput sa planga si Radu la fel si au plecat….nu puteau sa-mi faca nimic decat sa se roage sa-mi revin…..Ei si deodata parca puteam trage aer in piept mai bine desi simteam ca trupul mi se rupea de durere.”Ce face fata?”- iubirea vietii mele – Maya Teodora; prima intrebare constienta.”Este bine?” primesc raspunsul.Am trimis de 100 de ori pe Radu la fata sa o pozeze, sa o vad, sa fie sigur ca este bine.
A fost o zi de felicitari, dar de dureri cumplite……Ma durea burta ingrozitor……seara am incercat sa ma ridic din pat….nu am putut decat pana la usa…..plangeam si incercam sa merg caci fata mea nu putea sta fara mine.Am luptat atat sa o am si acum ce fac…stau in alta parte? Drul mi-a explicat ca luni dupa-amiaza daca o sa merg la ea…..
Am reusit sa trec de noaptea de duminica spre luni, iar luni dimineata tinuta de pereti si cu toate transpiratiile am urcat la fata: cand am vazut-o intr-o incapere minuscula doar ea si 2 bebelusi, pe burta si nu putea repira mititca ca se intorsese, laptic pe la gura si plangea, doaaamne, am fugit la propriu la reanimare, am scos sonda, tot si am cerut rezerva sa stau cu fata mea. Nu stiu nici acum de unde am gasit atata putere, Dzeu m-a intarit…..
Am ajuns in rezerva: doaaaamneeee ce frumoasa era.Noroc ca am avut toaleta in rezerva ca nici la baie nu-mi venea sa merg caci nu ma saturam sa o privesc.Prima noapte nu am dormit eloc caci ma uitam ca un nebun la ea: la manute, la gurita, o mangaiam pe capusor, o sautam, doamne nu-mi trebuia nici aer…..
Radu era intr-o fericire totala; ne-a asteptat din maternitate cu un tricou cu pozele noastre pe el de imediat de dupa nastere si inscriptia:”sunt tatic” si un buchet imens de trandafiri albi…..
Sunt cea mai fericita mamica, ii multumesc lui Dzeu si Maicutei Domnului in fiecare zi pentru asa minune, desi am trecut prin multe, nu pot spune decat atat: se merita aorice, dar ABSOLUT orice sacrificiu
Daca ati avut rabdarea sa ma citit, va multumesc si va pup cu drag
mami fericita de Maya Teodora (17.05.09) binecuvantarea si minunea noastra
Maicuta Domnului si Sf. Stelian ne vegheaza
Maya Teodora *** burticutza ***www.onetruemedia.com/shared?p=834e5a3921b68aa10112f5&skin_id=0&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank"> albinutze mai iunie 09


andrasonia spune:
laurraa e minunata povestea ta. Am citit-o mai mult printre lacrimi caci tare m-a emotionat. Sa va traiasca si sa va aduca numai bucurii


anadomnica spune:
Laurra - sunt la birou, citesc povestea ta si lacrimile imi curg siroaie. Nu ma pot opri si sunt atat de fericita pt. tine, draga mea. Maicuta Domnului sa va aiba in continuare in paza. Ai povestit minunat, ai trecut prin incercari mari si grele dar te-ai dovedit o adevarata luptatoare si chiar meriti o cununa de flori.
Doamne ajuta!18+
Maria
Mami si tati te iubesc si te asteapta!
Creste bebe!!!


corsge spune:
Felicitari! Sa va traiasca fetita, sa va bucurati de ea si, daca o iubiti atat de mult, sa ii mai faceti o surioara sau un fratior! Nicio jucarie de pe lumea aceasta nu o va afce mai fericita ca un suflet de copil cu care sa se joace, sa doarma, sa rada....Probabil ca ti se pare imposibil acum, dar peste un an-doi vei gandi altfel. Si daca ai avut atata putere, ea este in tine, deci nu s-a evaporat. Vei putea! Si eu am pierdut o sarcina, am o feitita acum de 3 ani si 7 luni. Si, desi, in primele luni de viata ale ei, sub nicio forma nu m-as mai fi gandit la un alt copil, acum vreau inca unul. Ramane sa vedem daca vrea si Doamne Doamne. O pupam pe Maya! Sa aiba noroc!


oanka80 spune:
unombun Sf Nectarie sa iti fie sprijin pana iti vei tine minunea in brate
magdita multa, multa nadejde si putere de a lupta . ne rugam sa fii bine
laurra iti multumim pt marturisirea ta. mi-au dat lacrimile simtind emotia sentimentelor tale. e ceva divin in ce povestesti si iti urez tot binele din lume, maya sa fie sanatoasa si voi ca parinti sa traiti sa multumiti lui DD si MD pt ceea ce ati primit.
"Cand traiesti cu Dumnezeu gasesti fericire si in nenorocire"-Sfantul Tihon Zadon


anadomnica spune:
Citat: |
citat din mesajul lui sandaa Anadomnica ce nume frumos i-ai ales fetitei tale. Maica Domnului sa fie langa voi si sa va apere de tot raul. |

Sa va rugati cu incredere, fetelor, caci Sfintii chiar va asculta, insa nu toate rugaciunile pot fi indeplinite imediat, caci ni se cere o virtute foarte importanta pt. un parinte: rabdarea!
Doamne ajuta tuturor!
Mada - ne rugam pt. tine sa-ti aline Domnul durerea si sa ai puterea Laurei sa o iei de la capat cu forte proaspete si incredere mare si ai sa vezi ca iti vei tine in curand minune de copil in brate. Maicuta Sfanta sa te mangaie

Doamne ajuta!



Mami si tati te iubesc si te asteapta!
Creste bebe!!!
