Sezatoarea canadiana (144)
Raspunsuri - Pagina 17
bebitzu spune:
Si acum sa trecem la lucruri mai serioase 
La multi ani tuturor sarbatorilor pe care i-am ratat, Ctini si Elene, Radu, Ioana si imi cer scuze daca scap pe cineva
Ana, sa inteleg sa esti in training?Super.Banuiesc ca te-ai mai acomodat acum iar totul este ok.
Aura,bine ai venit la sezatoare
Roxana, stagiu usor si bafta multa in tot ce ti-ai propus.Am vizionat si eu pozele si este drept, mi s-a facut un dor nebun de Bucuresti.
Intotdeauna am zis ca daca vreodata voi castiga la Loto , primul lucru pe care il voi face este sa imi cumpar bilet cu destinatia Ro - asta numai pentru cateva luni cat sa mananc merdenele, pateuri, dobrogeana, ..., ma opresc aici ca altfel
Si acum am si eu o problema serioasa - cand vine vara ca vreau sa-mi pun piscina ?
inacanada2005 spune:
mqqm, cum sa nu se duca fii-tu la Prom??? Astia aici numara orele pana maine...si injura de mama focului...vremea . Dupa petrecere, maine noapte la 12 pleaca la Wasaga Beach pana duminica cu mancare, bautura...tot tacamul.
Sinzi a ales UofT pt ca am inteles ca numele universitatii are "rezonanta" pentru Master. Ea ar vrea sa faca Masterul...in State si cica are nevoie de "nume bun" de la undergraduate. Acuma stiu eu cum o fi peste 4 ani? Stie ca sunt chinezi multi si e tare unhappy din cauza asta dar...si la Richmond Hill High school la care a terminat...tot asa a fost ( de aia cica si are renume bun...)Chiar ma amuzam zilele trecute, citind la Fetele din America, cum cauta ele scoli cu cat mai multi chinezi Si ma gandeam eu in sinea mea: noi aici...fugim de ei si ele ii cauta...ce e viata asta
Sinzi o sa stea acasa, se pare, si o sa faca naveta ori cu masina ei ori cu Go. Decizia ii apartine in totalitate asa cum i-a apartinut si in alegerea universitatii ( ca a avut 5 oferte : UofT, Western, Broke, Queens, York ).
DanaP pe 9 iunie plec la Bahia Principe. Pe 20 mai era biletul din Mexic pe care l-am schimbat. Bineinteles ca o sa pun poze de la Prom...am niste emotii pentru maine...ceva de speriat. Mi-e teama pt Sinzi ca: nu o sa-i stea parul cum vrea ea ( ca e umezeala si ea are parul ondulat natural si o sa i se increteasca ), ca o sa gaseasca vreun motiv de suparare ca nu sta rochia EXACT asa cum vrea ea ( rochia e fara bretele si e din tafta si lunga, deci destul de grea si aluneca usor in jos, nu cat sa ramana in pielea goala, dar....suficient cat sa fie ea botoasa ...). Sper ca "corsajul", adica florile alea de se pun pe mana sa iasa cum trebuie ca...am stat 2 ore ca sa-l comandam A vrut din orhidee, dar o specie de orhidee mici, mici care se aduc doar pe comanda...azi am fost si le-am vazut...s-a declarat multumita de cum arata florile. Sa vedem cum o arata aranjamentul maine cand l-om lua....Fetelor nici nu vreau sa ma gandesc cum va fi cand va face nunta 
,daca pentru un amarat de Prom ...m-a secat de vlaga Tineti-mi pumnii pentru maine si rugati-va, alaturi de mine la Doamne-Doamne sa nu mai plouaaaaaaaaaaaaa!
Hai va pup pe toate!
aura_m spune:
Imi vine sa rad cand imi aduc aminte, am fost acum o luna si ceva cu grupa la Cabana Sucre, in fine, nu m-a dat pe spate, dar nici nu mi-a displacut si ii apreciez ca strainii in general fac si dintr-un rahat ceva extraordinar, vorba unui coleg, il imprejia o pauzasc cu un gard si cer taxa apoi. Ce mi-a placut mie atmosfera, un pic mancarea, adika omleta si cartofii prajiti, nu am putut pune sucul ala peste mancare, l-am combinat putin cu apa de au ras colegii de mine, nu imi place ca astia mananca ori prea dulce ori prea sarat, jumarile lasau de dorit, tot mai bune ale noastre, romanesti
, dar ce am observat la straini, am o colega din America, ea mai fusese la Cabana Sucre si abia astepta sa se plimbe cu caruta si sa manace suc din acela caramelizat pe bat. Ce incantati au fost de plimbarea cu caruta de ziceai ca au mers cu limuzina. La scoala profesoara ma intreaba ce mi-a placut la Cabana Sucre, daca mi-a placut plimbarea cu caruta:"Ha, am inceput eu sa rad, pai in tara mea nu mai este o noutate, de cate ori nu m-am plimbat cu caruta!".
AURA
columbiana spune:
Ina, abia astept pozele, asa frumos scrii despre fete!
zic io ca subiectul asta Canada/Romania ne face rau, si e pacat; ca perceptia asupra tarii asteia (in cazul meu) a fost tare subiectiva, a trecut prin mai multe etape si a fost mereu filtrata prin prisma unghiului propriu de vedere total dependent de esecurile sau implinirile personale, profesionale in rest, numai de bine
edit, sa mai spun ca admir eleganta cu care Carmen a plecat din Canada si vorbeste despre Romania 
Daisy, acum am reusit sa vad pozele! wow!
aura_m spune:
Ana Stroe asa va fi mereu, ca nu este pe forum este in viata particulara. Se gaseste cineva sa-ti spuna despre Canada din prisma escurilor sau realizarilor lui. De exemplu eu si sotul meu, ne pregateam sa venim si cei cu care tineam legatura au si incput sa ne zica ca ce rau este aici, ei priveau situatia din punctul lor de vedere si mie nu mi se pare corect sa-i spui unei persoane care se pregateste sa vina intr-o tara straina, sa-l demoralizezi asa de la inceput si nu numai ei, au fost si altii. Nu zic ca trebuie sa poleiesti, ca aici este lapte si miere si alte lucruri poleite si invelite, dar acest lucru m-a facut sa fiu impartiala, chiar daca reusesc sau chiar daca nu reusesc, voi incerca sa expun problema, cui vrea sa vina aici si imi cere opinia, sa fiu impartiala.
AURA
nelia spune:
Bebitzu, stiu ca sint locuri, de aceea si visez, doar ca nu ne putem muta acum, pentru ca ne-am bagat in niste chestii pe care trebuie sa le terminam. Mie nu-mi place sa fac naveta, de aceea spuneam de servici linga casa sau mai aproape. Am rau de masina, dupa o ora si jumatate de mers cu un mijloc de tranport nu mai sint buna de absolut nimic. Nu pot sa citesc, nu pot sa ascult muzica, am o stare de nervozitate neobisnuita... Eu si asa nu functionez dimineata decit sa tin cafeaua in mina... Deci, eu nu vreau sa plec neaparat de aici, ci vreau sa ajung in momentul in care alegem locul unde vom trai pentru o perioada in timp util, adica acum, cind sint copiii mici si se pot bucura de lucruri de genul acesta. Problema apare cind sotul nu vede acest loc minunat in care am vrea amindoi si, mai nou, vad ca si Agata, sa traim, decit in Romania... eu ma duc si in Bora-Bora, numai sa fie asa cum vreau eu.
Si apoi... eu is de la tara, dar am trait si traiesc in vremuri moderne. Adica nu ma vad nici fara net (adicatelea fara voi), nici fara alte minuni tehnice (plasma nu, ca fara televizor traiesc si acum). Dar pe de alta parte stiu ca e greu inceputul, apoi te obisnuiesti... Nu stiu sa lucrez pamintul modern, eu stiu sa sap, cu sapa sau cu hirletul, sa pun balegar, sa pun semintele sau rasadul, sa plivesc buruienile, sa pun haraci sau cum s-or numi, ca nu mai stiu, sa tai via, sa o leg, sa o sap etc. Dar daca ar fi inchiriez o ferma si sa ne ocupam de ea in asa fel incit sa si traim din munca noastra... nu ma tin nici puterile si nici cunostintele. Altfel, eu ma adaptez usor in orice loc, la orice situatie, suflec minecele si ma apuc de treaba... nu conteaza daca nu e ca la mama acasa.
Noua ne-a placut spre Sutton, am ramas amindoi cu gindul acolo (da, pina si ciufutelului meu i-a placut). Dar e la doua ore de Montreal, de aceea spuneam ca daca in doi ani terminam scolile si ne gasim de lucru pe undeva pe acolo, ne-am lua o casuta. Erau niste casute, si nu de vacanta si nici ferme, ci case de tara dom'le, una nu era la fel cu alta, la distante maricele, cu padurea-n spate (desi la cite filme americane proaste am vazut, a inceput sa-mi cam fie teama sa traiesc asa, oriunde), fara gard, cu ceardac... superb! Ei, asa ceva visez! Stateau niste neni si niste tanti, in amurg, cu ceaiul in mina si nu aveau nici o treaba. Era plin de copii in jurul case, avea o roata de cauciuc agatata de copac in loc de leagan, padurea in spatele casei, riul sau lac in fata... pajiste cit cuprinde in jurul casei... Nu stiu daca ati fost pe acolo, dar pe bune ca e superb, as putea trai toata viata acolo. Si sint sigura ca sint sute de locuri asa, numai ca noi sintem tare departe de ele deocamdata. Duminica cealalta mergem din nou la Sutton sa ne clatim ochii, ne-am promis ca ne intoarcem in fiecare anotimp sa vedem cum e.
Uitati www.coldbrook.ca/images/listing_photos/528_mudgettjune2008003%5Bcigm%5D.jpg" target="_blank">aici si www.coldbrook.ca/images/listing_photos/647_grenierfront%255Bcigm%255D.jpg&imgrefurl=http://www.coldbrook.ca/index.php%3Faction%3Dview_user%26user%3D9&usg=Irqt2qf-M2ZSdW5jtj7Ebf70SnA=&h=375&w=500&sz=57&hl=en&start=4&um=1&tbnid=ZCe2Ch9PvDtwWM:&tbnh=98&tbnw=130&prev=/images%3Fq%3Dcoldbrook%2Bsutton%26hl%3Den%26sa%3DN%26um%3D1" target="_blank">aici, despre asa ceva vorbesc.
carmen77 spune:
Nelia, noi tocmai pentru asta am plecat, pentru o viata mai relaxata pentru noi si copii, dar nu vreau in nici un caz sa generalizez, cazul nostru e fericit prin prisma radacinilor noastre in Romania (parintii mei stau la casa cu gradina mare in mijlocul Sucevei, si tatal meu are o ferma la iesirea din Suceava, iar socrii mei au si ei ferma cu vreo 250 de vaci peste drum de ferma lui taica-meu), deci pentru noi pentru o vacanta linistita la munte tot ce trebuie sa facem e ... sa venim acasa, la bunici cu copiii. Iar Timisoara indeplineste partea cealalta, de civilizatie, scoli, apropiere de partea de vest a Europei, lume un pic mai cizelata si venitul mediu mai mare, si cealalta jumatate a rudelor acolo (din partea mamei), plus multi prieteni. Deci noi am analizat bine mutarea asta in Romania, nu m-am aruncat cu capul inainte, acuma evident ca in orice mutare exista necunoscute (mai ales in Romania ), dar eu sper din toata inima sa fie bine. Eu va impartasesc impresiile mele pe parcursul noi calatorii ... si sa nu credeti ca e usor si nu imi lipsesc lucruri din Montreal ... in definitiv am locuit acolo 5 ani ... dar noi am considerat ca cel putin pentru urmatorii 10 ani, copiilor le va fi mai bine aici si noua la fel .. iar in timpul asta se mai pot schimba multe. Deocamdata incerc sa profit la maxim de Romania, o tara superba din punctul meu de vedere .
pitilache spune:
Hai sa ma bag si eu in seama cu discutiile despre Romania. Eu zic ca nu se poate sa avem toate aceeasi parere si pozitie pentru ca fiecare dintre noi a venit aici din motive diferite si cu asteptari diferite despre Canada. Asteptari care poate s-au adeverit sau poate nu. Unele si-au lasat poate familie mare si apropiata in Romania sau prieteni multi, altele poate nu. Totul este foarte subiectiv si atunci nu trebuie sa ne suparam daca celelalte nu sunt de acord cu parerile noastre si cu optiunile noastre.
Cred ca o sa se mai scrie oricum mult pe tema asta, poate si pentru ca unele dintre noi poate nu suntem in totalitate impacate cu alegerea facuta. Si eu am momente, mai ales cand lucrurile nu ies chiar cum as vrea, cand ma gandesc ce ar fi fost daca as fi ramas in Romania sau daca m-as intoarce. Insa un lucru mi s-a confirmat mereu, din departare lucrurile par intotdeauna mai frumoase si mai usoare.
Ma bucur ca am facut drumul acum si pana la Bucuresti, altfel poate as fi ramas poate cu o imagine prea boema despre Romania. Care nu zic ca nu poate si adevarata in cazul unora, dar am realizat ca nu al meu. M-as intoarce oricand in vacanta sau poate pe termen foarte scurt, dar sincer nu mai mult. Asta-i parerea mea acum si de aceea este bine din cand in cand sa-ti mai verifici la fata locului ideile caci lucrurile se pot schimba, in ambele directii. Dar e cazul sa ma opresc din filozofat.
Acum in contrast cu schimbarile multiple pe care le-am vazut in Romania, la Maastricht lucrurile stau altfel. Ca sa vedeti ce inseamna totusi stabilitatea. Am redescoperit magazinase de la coltul strazii care erau si acum 17 ani, ca in rest nu mai vorbesc, magazinele mari tot acolo, iar majoritatea cladirile sunt si de sute ani pe aici.
Lumea foarte amabila ca si atunci, te asteapta sa treci pe trecerea de pietoni, ceea ce nu prea se intampla nici in Canada, nu mai vorbesc de Romania unde ca sa iesi de pe o straduta laterala cu masina, astepti de-ti vine rau ca nu te lasa nimeni sa te bagi. Aici nu trebuie sa fi atent la masini, ca sunt ei atenti la tine, ci mai mult la biciclisti. Cel putin dimineata, toata lumea, de la mic la mare, calare pe bicicleta, la scoala, la servici. Este o agitatie ametitoare cateodata,mai ales ca merg cu viteza destul de mare, si inainte sa traversez strada, dupa cum v-am zis, nu ma uit numai dupa masini, ci fac atentie mai ales la biciclisti.
Oraselul este destul de mic, pe la vreo 100,000 de locuitori dar in timpul scolii aproape se dubleaza po****tia din cauza studentilor de prin toate colturile lumii. Si toti pe bicicleta, in costume, in fuste, cu tocuri inalte, nu conteaza.
Magazinele sunt toate inchise duminica ! Iar in timpul saptamanii la 6, mai putin joia cand sunt deschise pana la 21 (unele mai mari si marti), iar sambata la 5 totul este inchis iar.
Despre stagiu ce sa va zic, toata lumea este foarte draguta, amabila, cel putin deocamdata. Mai vorbim pe parcurs. Astazi de dimineata au avut un welcome tea pentru mine si toata lumea a venit sa-mi ureze bun venit. Este un centru destul de mic, vreo 20 de persoane si destul de international, caci in afara de localnici mai sunt de prin Spania, Italia, Pakistan, Ghana, Noua Zeelanda, Hong Kong.
Vremea schimbatoare, dupa cum ma plangeam cand am ajuns ca era caldura ingrozitoare de peste 30 de grade, de ieri s-a schimbat. A fost chiar frig, vreo 13-15 grade si ploaie marunta din cand in cand. Azi vad ca s-a mai incalzit, pe la vreo 17, si macar mai iese soarele.
Cam atat despre primele impresii. Mai intru si va mai scriu.
Ah, pentru ca mi-am adus aminte, cum zicea si Mikiion, mie bagels-urile mi se par un inlocuitor perfect pentru covrigii din Romania. Doar forma difera un pic. Si sunt si cu mac, cel putin in Mtl la Real Bagel. Iar mac am cumparat si eu la punga ca pun la chiflele facute la masina de paine.
nelia spune:
Carmen, ce bine, ce bine... ca ai plecat! Din mai multe motive, unul ar fi ca fiind acolo, uite am si eu cu cine vorbi la prima ora, la cafea!
Ce frumos ai scris! Tu stii, ca am mai discutat si cind ne-am intilnit in parc, ca eu sint perfect de acord cu tine si asa gindesc si eu (si nici nu stiam ca parintii vostri chiar au ferme)... il inteleg si pe Octav, doar ca noi am tocmai de asta am plecat, pentru ca nu avem ce scrii tu acolo sau oricare alte lucruri asemanatoare care sa ne tina sau sa ne faca sa ne intoarcem in orice conditii.
Ma bucur atit de mult pentru voi, pentru copii, pentru parintii vostri, nici nu poti sa-ti inchipui. Oricum, Octav va ureaza toate cele bune, sinteti tineri, aveti timp sa faceti de toate si ce vreti! Si cica sa-l tin la curent cu evolutia voastra! Asa ca, astazi dimineata la cafea, i-am citit mesajul tau... Si m-a intrebat cit costa casa aia care mi-a placut mie la Sutton!
In Timisoara voi mai aveti apartamentul sau va luati acum? Poate gasiti o casa cu curte... Eu nu am vazut niciodata Timisoara si am ramas cu oful asta, dar am vazut poze, am prieteni, chiar si nasii copiilor si prieteni nostri de aici sint de acolo... si mi se pare un oras foarte frumos.
Si noi avem o problema cu bunicii, mai ales cu unul din ei... Mama lui Octav e in regula si cu sanatatea si cu sentimentele legate de noi, oricum a fost cea care ne-a sustinut in toate felurile cu plecarea, cu scolile, mai putin cu copiii, dupa ea unul ar fi fost suficient, dar acum ca ii avem si pe ceilalti doi, s-a linistit si spera ca ne-am linistit si noi. Dar mama mea si tatal lui nu sint in regula, sufera. Stau un pic mai rau cu sanatatea si le e dor, sufera ca nu-si vad nepotii... Mama mea o are pe sora mea cea mica si pe fetele ei linga ea si ii mai trece dorul, dar tatal lui ne-a induiosat. De aceea am si inceput sa discutam despre ceea ce vrem sa facem pina la coada pentru ca tatal lui are 85 de ani si, desi se tine bine si niciodata nu a avut el manifestari emotive din astea deosebite fata de oamenii din jurul lui... ei, uite, ca de vreo citeva luni s-a schimbat. Joaca la loto (daca cistig pina mor, va aduc inapoi sa va faceti aici viata pe care o doriti), ne suna sa ne intrebe de copii, ce fac, ce mai spun, daca le-am aratat poze cu el, daca stiu ca e bunicul, vorbeste cu Agata la telefon, ca el nu mai apuca sa-i vada... Si ne gindim daca nu cumva presimtirea lui e reala...
Nu poate veni aici, ca l-am invitat, e prea mult si el nu se simte bine in avion din cauza problemelor de sanatate pe care le are... noi nu putem merge decit cu un mare efort si financiar dar si altfel pentru ca ar trebui sa ma duc singura cu toti trei copiii... Nu stiu cum vom face pina la urma, deocamdata ma rog sa fie sanatos si sa mai traiasca cit o avea de trait, dar suficient ca sa ajungem si noi sa-l vedem in viata.
La voi situatia e cu atit mai diferita cu cit parintii vostri sint tineri si cred eu ca si lipsa nepotilor pentru ei si a bunicilor pentru copii e mai mare.
Si eu am rude in Suceava, o matusa si un unchi si una din fetele lor, care a ramas acolo si s-a casatorit cu cineva ai carui parinti au o ferma... daca am inteles eu bine. Poate se cunosc...
Eu va doresc tot binele din lume! Multa sanatate si sa va cresteti copiii acolo unde doriti voi!
Roxana, ! Frumos ai scris si tu, asa este, totul e extrem de subiectiv. Noi sintem doi in casa si avem sau nu avem cam aceleasi radacini acolo, am venit cam in aceleasi condtii aici si tot nu simtim la fel. Asa ca nu ma mira diferentele de opinie in aceasta privinta.
Si noi ne indopam cu minuni de la Real Bagel. Agata chiar a remarcat cind sint calzi ca seamana cu cei din Romania. Din pacate (pentru mine, ca-s grasa si n-am nevoie de asa ceva), avem unul chiar in drumul nostru spre casa si cind le iau de la scoala sau gradinita si trecem pe acolo, miroase atit de frumos incit nu ne putem opri sa nu cumparam.
Frumos te-au primit colegii de acolo, sper sa ramina atmosfera la fel pina cind termini si sa fie una din experientele fericite din viata ta acest stagiu.
Aseara la testul, de compozitie la engleza, subiectul a fost, unul din ele, la alegere: ce ati face faca ati cistiga o suma mare de bani? I-ati pune de-o parte sau v-ati bucura de faptul ca ii aveti, chletuindu-i? Nici nu mi-am imaginat ca pot sa scriu atit de repede si mult in engleza, fara dictionar, fara nic... Pai, daca e vorba de cum as cheltui neshte bani pe care i-as cistiga pe de-a moaca, atunci nici n-am nevoie de prea multa gramatica, imi mergea minuta singura...
Ktrinel, ma bucur ca ai scris si ca ti-e bine in general! M-am gindit de multe ori la tine in ultima perioada!
Ah! Ana, Ktrinel, cind si unde va intilniti la cafeaua aia? Ca si eu am treaba pe acolo miine, poate vin si eu cu Lisandru sa beau una...
maru spune:
sa o luam pe rand:
mQQm, pai hai sa facem trocul! eu aduc carnatii, tu grauntele, si platim taxa la fata frumoasa sa le care la deal si la vale (ma refer la fiica-ta)
Dana, tu trimite! Ca eu sunt recunoscuta pe vreo 2 continente la devorarea de seminte negre de floarea soarelui!
mikiion, pai noi la KW avem nemti, si cica astia fac pretzel, dar n-are tata nici o legatura cu prefectura ori primaria, bleah Acu sunt in cautare de rusi, dupa aia cautam si evreii
cu amandinele, preferatele mele, am rezolvat usor, ca si cu pufarinele alea de pufarine, adevarate: a deschis o mini-cofetarie o romanca, si gata, mancat, facut pofta (stam departe de ea, ca altfel ne-am fi facut actionari acolo)
nu vorbiti va rog de naveta in prezenta navetistului sef! nu-i asa de rau, dar au astia un motiv sa fie late: ba ca ploua, ba ca e soare, ba ca sunt nori, ba ca picura, ba ca ninge!
carmen, si eu, jos palarie la cum scrii de revenirea pe meleagurile natale...ma faci sa imi fie dor...
pitilache, mai scrie-ne despre viata in departari
gata cu dezdrabalarea, ma duc la munca